Cum recunoști casa unui călător…

Azi blogosfera de turism s-a gândit să aibă o zi a porților deschise… Mi-a plăcut mult tema propusă de Anda pentru această nouă întâlnire din blogosferă cu cei mai pasionați bloggeri în domeniu, așa că mă alătur cu entuziasm. Că fiecare a tratat altfel acest subiect era de așteptat, ideea este însă că, azi o să aveți ocazia să treceti pragul unor case, birouri sau chiar dulapuri, sertare și colțuri cu amintiri ori simple locuri care îți spun fără cuvinte că ai intrat în bârlogul unui mare pasionat de umblat prin lume și prin viață.

manandhisbicycleFoto happy

Înainte să te invit la mine în casă, trebuie să-ți spun că eu ador casele cu personalitate. Când intru într-o casă în care nu văd o carte, o revistă, o ramă cu o fotografie, două, nouă, o amintire care să urle că e „de undeva”, indiferent cât de frumoasă și „din reviste” este casa respectivă, eu nu mă simt bine în ea. Am senzația că nu locuiește nimeni acolo. Ador casele calde, care îți spun povești oriunde te uiți, casele boeme, de oameni care își lasă amprenta peste tot. O casă arhitectural și well designed „frumoasă”, fie că e modernă sau veche, nu-mi dă posibilitatea să-i aflu povestea, fără ca proprietarul să se dezvăluie măcar puțin.

La mine acasă, nu faci 3 pași de la ușă până știi cine locuiește acolo, așa că, Hai intră! Apartamentul e micuț, dar și dacă ar fi mai mare tot plin de povești ar fi. Pe pervazul de la bucătărie zac cele peste 10 cărți de bucate luate din diverse locuri din lume, fie că a fost să fie Corfu, Toscana sau Montpellier. Altele au fost primite după ce prietenii au văzut că la noi se gătește (mai mult Clau, că nu oi fi ipocrită chiar acuma) happy Mai fă doi pași și îmi vezi raftul cu ghiduri turistice. Multe cumpărate, majoritate primite prin bunăvoința celor de la librariaonline.ro, care să știe cu ocazia asta că mi-au alimentat multe vise cu ghidurile alea happy

P1260663

Dacă îți ridici ochii de la ghiduri dai nas în nas cu poza noastră preferată. Nu râde! E făcută în trenul ce ne ducea spre Deltă în 2007. Suntem așa de mici în toate sensurile în poza asta, dar atât de fericiți de libertatea pe care ne doream să o gustăm, încât de câte ori văd poza parcă ies din mine și simt vântul ce ne bătea prin păr în goana acelui tren infect luat din Medgidia. Ca și cum le-aș fi aliniat cronologic (deși abia acum îmi dau seama că așa sunt puse), stau lângă fotografie: masca din Piazza San Marco (Veneția 2009), Turnul Eiffel (Paris 2009), MiniColosseo (Roma 2010), o replică a Turnului din Pisa (Toscana 2011)… Cât am crescut în amintiri de la acea poză făcută în personalul de Tulcea?

P1260661

Fă stânga împrejur și așază-te pe canapea cu fața la masa din mijloc de living. Aruncă un ochi pe raful de sub masca de stică. Așa, acolo! Acelea sunt albumele mele de călătorie, enciclopediile mele dragi, majoritatea primite de-a lungul vremii de la Clau, Nașa, Claudia etc, oameni care mi-a înțeles pasiunea încă pe vremea când erau unii de îmi spuneau „da mai stai acasă!”. Albumele acelea sunt răsfoite de toți musafirii acum. Călătorim cu fiecare musafir prin Cele mai frumoase 100 de orașe din lume, printre Minunile Italiei, prin Cele mai iubite locuri din Europa, Cele mai vizitate locuri de pe glob, Minunile Lumii sau 1000 de locuri de văzut într-o viață și nu cred că mă voi sătura niciodată de acest gen de albume, dovadă enumerarea din Wishlist.

Nu, nu, te rog, lasă, nu mai fotografiem și sertarele, acolo e plin de bilete de avion, tren, autobuz, metrou, plin de pliante, bilete de intrare la muzee, hărți luate de la hoteluri și pensiuni, hărți cumpărate, scoicile, ah, da scoicile mele de la Palavas care mai păstrează nisip în ele… Acolo, daaa, alea le poți răsfoi sunt revistele National Geographic Traveler, nu, nu le am chiar pe toate. Iar ăla roz e un album cu vederi, uită-te pe ăla. De ce am cumpărat așa de multe vederi când fac tone de poze? Eh…

postcards 2 001

Dacă faci câțiva pași spre bucătărie, o să-mi vezi frigiderul plin de magneți. Și când mă gândesc că la început nu-mi aduceam magneți din călătorii!! Acum sunt de-a dreptul îndrăgostită de ei. Am o paprika de la Budapesta, un turnuleț din San Marino, steme de la Viena și Florența, delfin de la Genova, un desfăcător de sticle de la Roma, logo-uri cu Toscana, Grădina Carpaților și Cinque Terre, calendare magnetice de la Roma și San Gimignano, magneți vitange de la Paris, mămăruțe de la Rimini, magnet în formă de hartă a României de la Peleș și multi alții, care stau, dragii de ei, aranjați după o logică pe care nu o vei înțelege happy

P1270284

Vrei un ceai, dacă tot suntem la bucătărie? Sigur! Vezi că poate o să ți-l servesc într-o cană înclinată luată de la Pisa, sau în una cu măsline în relief luată din Grecia happy A! Vrei în cana aia de jumate de litru pe care scrie NASA? OK, fie, dar fii tare atent că dacă o spargem nu cred că are rost să-l așteptăm pe Clau acasă, pe aia a adus-o el de la Johnson Space Center și valorează cu  mult mai mult ca un drum de Texas happy

Acestea fiind zise mai bine îți fac un ceai verde cu vanilie, ți-l pun în cana de la Hoffburg, că Viena e mai aproape dacă i se întâmplă ceva. Până fac eu ceaiul ia vezi ce au scris ceilalți. Pun pariu că și casele lor le recunoști instant ca pe unele de călători, de îndată ce le calci pragul winking

Anda (Hai la Bord) – Cuibușorul meu de călător
Larisa (Blogul Larisei):  Amintiri din călătorii
Rose (CatherineCrossRoad): În casa călătorului
Anca Ș. (1001 Călătorii): Biroul de călătorii
Sorin (AirLinesTravel): Din casa unui călător pasionat de avioane
Alice (Enciclopedia Călătorului Independent): Suvenirurile mele aduse din călătorii
Adriana (Călătorii în trei): Trofee de prin călătorii adunate
Ovidiu (BucketList): Din călătorii adunate
Elena (Elena Cîrîc): Ce am adus eu din călătorii
Romulus (Turist în țara mea) – Bibliotecă de călător pasionat de istorie
Diana (Hai-Hui Stângaci) – Cutia cu povești
Lucian (Travel Impressions around the World) – Trofee de călătorie
Andreea (Tomata cu Scufiță) – Colțul călătoriilor
Oana (Călători prin lume) – Suveniruri din călătorii
Alice (Legături primejdioase) – Peretele lumii

51 comentarii pentru “Cum recunoști casa unui călător…

  1. @Laura: declarațiile tale îmi fac ziua super frumoasă kiss te pup și îți mulțumesc că existi în viața mea și în viața oamenilor >D<

  2. LOL eu ghiduri nu am nici unul, dar sunt PLINA de suveniruri. si harti. si bilete de metro si la intrarile din muzeu. dar si carti cumparate de pe unde am umblat. poze nu am inca dar probabil dupa sf valentin o sa avem si poze prin casa , tot din excursii. am in schimb o „ghirlanda” de condimente luate de la piata de craciun din budapesta laughing)

  3. ma bucur ca ti-a placut propunerea mea si te-ai alaturat initiativei. Fotografia voastra preferata este minunata, parca se aude din Cluj pana in Bucuresti glasul bucuriei, exact de ce presupun ca aveti nevoie in fiecare dimineata ca sa spuneti „Ce zi frumoasa! Ce viata minunata!”

  4. Un ceai in cana inclinata pentru mine laughing!
    Foarte draguta colectia ta, mai ales cea de ghiduri turistice. Am si eu, dar recunosc cu atat de multe. O sa-o mai cresc eu cu timpul laughing.
    Si da, nici mie nu-mi place cand intru intr-o casa si nu vad nici o carte…

  5. Imi place ca scrii des si frumos. Iti urez „sa te tina” asa pana la sf anului (e fapt mereu).

    La mine sta treaba cu suveniruruile cam asa:
    -pe primul loc la amintiri sunt pozele. prefer sa le am pe hartie decat in calculator asa ca intotdeauna fac o selectie „aspra” si din mii de poze printez cam 2-300 din fiecare calatorie. am un ditamai raftul plin cu albume.
    -nu stiu de ce, dar nu am pasiunea magnetilor. am mai tot primit si imi plac, dar de cumparat, nu cumpar (exceptie, un catelus din lemn de la Balcik, cadou ptr Vali, pe cand nu stateam impreuna)
    -„suvenirurile” pe care le-am cumparat pana acum sunt mai degraba lucruri utile. preferatele mele sunt: rama foto + cutie lemn vintage / ceas cu girafa / rochie cu imprimeu de rozete albastre (Paris); bluza cu floricele (Slovenia); fusta – tot cu floricele (Bologna); gentuta cu zebra (Praga); tricou cu nasturei (Budva-Muntenegru).
    Imi place sa cumpar haine de pe unde ma duc (neaparat sa fie la reducere big grin) pt ca atunci cand le port imi aduc aminte de locul respectiv…in plus, nu trebuie sterse de praf laughing

    1. @Alexandra: mersi big grin
      Mi-ai adus aminte de ceva, vezi dacă nu fac poze și in dulap? laughing și eu îmi cumpăr tricouri și eșarfe de prin călătorii (am cu Transilvania, Norvegia, Corfu, Viena, Budapesta și Florența tricouri și 3 eșarfe de la Paris) happy Și eu când le port mă simt de parcă aș și acolo. Și mai am o fixație: gelurile de duș (am de PESTE TOT) tongue Poate o să fac o poză tricourilor și vi le arat pe pagina de FB big grin

  6. @Cristina: așa-i că nimic nu se compară cu o cafea savurată dintr-o cană care îți amintește de o aventură frumoasă? Cafea, ceai, apă toate le beau din chestii care încă păstrează iz de „călătorie” happy

    @Anda: ah ce frumos ai spus kiss să știi că uneori devin mai optimistă numai uitându-mă la acea poză kiss

    @Larisa: am si mai multe ghiduri doar că nu au incaput in poza respectivă că sunt mai mari si nu se potrivesc langa acestea, asa ca le-am pus in altă parte tongue OK, done, ceaiul pentru tine e servit >D<

  7. @Bia: prima cana luata in Sighi in 2000 sta in bucatarie si e cana mea de ceai big grin am o grija de ea….cana de la Londra e cea de cafea laughing o chestie de cauciuc (angry bird) e stress releaser in sedinte LOL

  8. Vaaaaaaaaai!!! Acum vreo cateva luni am inceput sa mi adun lucrusoarele adunate dar si primite, de la vederi la brelocuri sau alte chestioare si le-am pus pe un perete big grin L-am numit World Wall. Colectia de masti este in alta parte…
    Mai am tot felul de bilete de la intrari sau transport care nu le-am aranjat nicaieri. Ar trebui sa le adun si eu intr-un articolas…

  9. Ma regasesc 100% in ce-ai scris tu aici: „Ador casele calde, care îți spun povești oriunde te uiți, casele boeme, de oameni care își lasă amprenta peste tot.” Ti-am zis ca-mi place mult felul in care reusesti sa transpui emotiile/trairile in cuvinte? happy

  10. Ca sa fiu absolut sincer eu nu prea inteleg chestia cu suvenirurile turistice. Cadouri da. Chestii specifice pe care ti le doresti da… Dar bibelouri? Tricouri proaste, dar scumpe? Magnetei kitsch? Nope. Toate sunt mult mai scumpe decat merita, de calitate indoielnica, kitsch si foarte des nontipice pentru natia respectiva. In opinia mea, simbol personal ca ai fost in tara aia (daca chiar e nevoie) e un produs specific. Gen briceag victorinox in elvetia, aquavit si Helly Hansen in Norvegia…etc. Eu zic ca suvenirurile turistice sunt reminescenta timpurilor cand nu se putea calatori atat de liber si se mai bucura de ele doar natiile care calatoresc rar si cu efort. Gen americanii veniti in Europa. Sau esticii.
    Deci, pe final, as zice ca din casa mea nu rezulta ca as fi calatorit mult (daca nu te uiti la carti). Poate doar dupa limbile cartilor sa-ti dai seama ca am iesit din tara.

  11. Evident la a doua citire iar a sunat comentariul de mai sus mai agresiv decat am vrut… tongue. Uneori ar trebui sa astept as ma trazneasca muza cu leuca in cap si apoi sa scriu romana. Chiar nu vreau sa jignesc pe cineva. Pur si simplu nu inteleg. Adica considerand valide argumentele mele de mai sus, de ce cumpara lumea suveniruri turistice? Nu de ce cumpara suveniruri (aia e altceva si pot fi reprezentate si de o sticla de bere), de ce cumpara „turistice” gen turnuri din Pisa piticizate. Sau tricou cu Notre Dame? Mai ales cand asta e mai prost calitativ decat unul cu…broaste (sa zicem big grin ) de la magazin. Ghidurile inteleg, desi eu strang (ca regula) numai pentru destinatiile unde stiu sigur ca voi merge (cu 2-3 zile inainte de plecare cumpar, altfel simt ca trisez)

  12. @Catherine: dap, 20 octombrie winking

    @Adriana: draga mea nu știu dacă mi-ai zis, dar știu că în ultima vreme îmi place să o aud big grin mi-o zice lumea și îmi deschide ochii pentru că eu nu mă gândesc la asta când scriu, totul curge… Mulțumesc! kiss

    @Vladimir: e OK tongue Nu ești agresiv și nici nu trebuie să te justifici big grin E foarte normal să NU gândească oamenii la fel, ce nu e normal să e ne impunem unii altora modul propriu de gândire, iar noi nu facem asta aici…
    Dacă ar fi să-ți răspund la întrebări, poate că aș începe prin a-ți spune că ai dreptate, poate strânsul acesta al obiectelor turistice e apanajul celor care nu au avut șansa să călătorească foarte mult deocamdată, iar chestiile pe care le ține (vorbesc de cazul meu aici) le cumpără și le „decantează” în locuința proprie pentru că de câte ori le privește își amintește de acel loc instant…
    Un alt exemplu: când port tricoul de la Viena (nu e așa de prost materialul, e chiar ok) mă gândesc exact la momentul în care l-am cumpărat, din Prater, la prima vizită în Austria și eram toată hizlită și toată un WOW la fiecare colț de stradă… avem moduri diferite de a păstra emoția, uneori o poate declanșa fie și un lucru, un obiect în aparență fără nicio valoare happy Cam asta e… Sunt sigură că și la voi acasă sunt chestii care amintesc de călătorii, dar poate nu suvenirurile de genul celor de care am vorbit noi aici…

  13. @Cotos: nu știu de ce mereu comentariile tale îmi intră în spam, acum l-am descoperit pe acesta, la fel s-a intamplat și săptămâna trecută sad Vreau doar să știi că eu nu le moderez și că dacă nu îți răspund înseamnă că nu am citit comentariul tău, pentru că era în spam (și deși verific des spam-ul intervin intarzieri) happy

  14. Mi-a placut enorm casuta ta, Bia! Imi place la nebunia colectia ta carti postale.
    Eu nu prea dau banii pe magneti/cani.. Ca de obicei au preturi piperate si nu-mi prea permit. In schimb, daca imi cumpar un ceai, o carte sau o carte postala (adica lucruri pe care sigur pe folosesc) imi amintesc de calatorie cu si mai mult drag. tongue Cam plang dupa carti postale, ca majoritatea le trimit prietenilor, dar pana la urma, de asta au fost facute, nu? big grin

  15. @Raluca: stai liniștită, dragă happy Mă bucur că îți place „la mine” >D< Din păcate nu am optiune de edit comment, multe ar mai trebui șlefuite și la partea tehnică de la blog big grin

  16. @Bianca: Ne face ziua si viata super frumoasa reciproc! Exist in viata ta si a celorlati cu un scop – care este? Nu am de unde sa stiu, nu eu trebuie sa stiu. Voi cunoasteti acest scop. Multumesc si eu!!! Pup mare si iubire infinita spre tine.

  17. @Laura: ești minunată >D< @Dli: și eu mi-aș dori să călătoresc mai mult, dar să-mi spun mereu că "la anu' nu ar fi o rezolvare happy Iti doresc să-ți urmărești visele până se vor îndeplini >D<

  18. @Diana: eu mă prefac că nu o aud și cine mă cunoaște deja nu mai vociferează pe tema asta, inclusiv mama a înțeles laughing

  19. La mine se vede clar ca nu preaam calatorit in ultimii ani. Nu harti, nu amintiri prinse pe frigider, nu canite, nimic adus din calatorii. Dar am un loc in care mi-am prins cateva imagini cu locurile pe care vreau sa le vizitez. Ma uit la acele imagini de cateva ori pe zi. laughing

  20. @Vienela: să știi că și eu am vrut să-mi fac un loc din acela unde să-mi pun dorințe, o tablă de plută, ceva de genul acesta, încă nu am renunțat la idee, dar nici de pus în practică nu am pus-o big grin

  21. Da, ai dreptate, e imposibil sa nu cumperi ceva intr-o calatorie. Ce ziceam eu este ca nu inteleg de ce trebuie sa fie ceva suvenir turistic. Adica de ce trebuie sa scrie Viena pe tricou sau Norvegia pe canuta? De ce nu merge orice tricou cumparat din Viena sau orice cana cumparata din Norvegia? Atat timp cat tu stii ca e de acolo si te leaga de el o amintire, de ce aleg totusi oamenii sa cumpere ceva inscriptionat care costa mai mult strict doar din cauza asta? Mi s-ar parea mai logic (mie personal) sa cumperi o chestie tipica pentru tara respectiva dar nu neaparat inscriptionata. Fiindca da, discutan in sensul asta, si eu am bocanci de catarari pe piatra umeda si puloverele din Norvegia, briceagul e elvetia, rucsacul e suedez, tablourile cu benzi desenate sunt frantuzesti, candiana e canadiana (hehehe acum mi-a picat fisa cu jocul de cuvinte tongue), etc. Insa nici unul nu e obiect turistic. N-au inscriptia aia care le face scumpe din principiu si care, pentru mentinerea unui pret decent, le face de regula sa aiba calitate proasta. Ce nu inteleg eu de ce nu e buna o ratza de cauciuc din Berlin decat daca scrie si Berlin pe ea? Atat timp cat tu stii ca e din Berlin..de ce trebuie inscriptionata? Ce intreb eu este de ce lumea cumpara suveniruri in loc sa cumpere..altceva. Asta nu pricep.
    Nevoia unei amintiri o pricep perfect. Dar de ce sa nu fie o treaba functionala si care chiar sa caracterizeze neamul respectiv? Ca nu am sa inghit niciodata ca Parisul e caracterizat de schela aia de turn, ca Londra de cutiile de biscuiti scotieni in forma de cabina telefonica, Rusia de matrioste sau Norvegia de bibelourile kitsch cu trolli de padure. Mi se par toate clisee si inca niste clisee nu caracteristice pentru neamul respectiv. Ba chiar putin jignitoare si superficiale. Dar nah, bineinteles ca asta e parerea mea si e evident ca nu e o parere prea impartasita daca e sa citesc alte comentarii happy. Imi pare bine ca nu te-ai suparat, romana nu e totusi limba mea si uneori, cand scriu repede, sunt foarte direct. Nu vreau sa fiu nepoliticos, dar daca ma stradui sa fiu clar de obicei nu-mi prea ies politeturile.

  22. @Alice: te adaug imediat kiss Mă bucur că ai făcut și tu articolul happy

    @Vladimir: hai mai, cum sa ma supăr, mai ales atunci cand inteleg perfect ce vrei sa spui happy Dar, uite, cred ca o sa ma supar daca mai zici vreodata ca nu te exprimi bine in romana, cred ca ti-am mai zis ca sunt unii de ne-am nascut aici si nu mai stim alta limba bine de tot si ne exprimam aiurea in romana laughing))

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*


Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.