Un an în Merde, chick lit pentru bărbaţi

Titlu: Un an în merde

Autor: Stephen Clarke

Editura: Rao, 2007

Traducerea: Veronica Tomescu (din engleză)

Nr. pagini: 314

Preţ: 23 de lei pe librarultau.ro

Evident că a fost funny, nimeni nu poate pune la îndoială această caracteristică a cărţii lui Stephen Clarke. Bineînţeles că trebuie citită de fiecare om care a mers sau va merge vreodată la Paris, sau de unul care a avut şansa de a trăi în Franţa, e un must clar, dar cartea nu prea mai are alte atribute.

Să fiu sinceră eu am pornit cu atâta avânt şi atâtea speranţe în citirea ei că am crezut după primele 10 pagini că o voi termina într-o singură zi. Din păcate nu a fost aşa, atâta am cărat-o după bine că am reuşit să îi şi îndoi marginile în poşeta.

Aşadar povestea amuzantă a lui Paul West o pot caracteriza ca pe un fel de chick lit pentru bărbaţi, m-am mai simţit aşa în faţa unei cărţi atunci când am dat gata seria de romane a Federicăi Bosco (cărţile cu Monica care numai nu-şi mai găseşte odată iubirea, pendulându-se între USA, Italia şi Irlanda pentru treaba asta). Diferenţa bună în cartea lui Stephen Clarke fiind evident Parisul şi stilul de viaţă al francezilor, condimentat bine cu o poveste fără nicio noimă despre deschiderea unui lanţ de ceainării şi cu nenumărate partide de sex  (descrise ca pentru bărbaţi, căci o femeie nu le-ar aborda aşa numai de ar fi Anais Nin sau Mari Akasaka).

Ce mi-a plăcut tare a fost comicul de limbaj impus de bariera anglo-saxonă dar şi de antitalentul cras al francezilor pentru limbi străine. Asta m-a amuzat cel mai tare şi dacă am zâmbit pe parcursul cărţii a fost clar datorită cuvintelor stâlcite şi a frazelor cu înţeles schimbător.

Din câte am auzit există două continuări, pe care nu ştiu dacă le voi citi, nu ştiu dacă o să mai am răbdarea necesară. Cred că aş fi preferat să nu amestece Parisul în povestea asta de merde, însă poate că există şi părţi bune, una dintre ele fiind aceea că după ce citeşti cartea lui Stephen Clarke cred că eşti capabil să cunoşti un parizian chiar şi de pe Staţia Spaţială Internaţională happy

Cartea abundă în citate comice se scris pe wall-ul de la facebook, dar se termină într-o notă care poare rezuma întreaga carte fără să mai aberez eu în plus: „Când îşi urează noroc înaintea unei încercări, cum ar fi un examen, un spectacol de teatru sau (am presupus eu) nişte alegeri, francezii îşi spun unul altuia merde. Merde e inevitabil, vedeţi, şi poate chiar să vă aducă noroc. Atâta vreme cât nu calcă altcineva în el.”

4 comentarii pentru “Un an în Merde, chick lit pentru bărbaţi

  1. Eu am citit-o, si am citit si continuarea, si astept si partea a treia. Face parte din cartile alea la care razi ca prostul in tramvai, pe strada, in parc, la cursuri happy dar nu asa, un zambet, ci cu toata gura, in hohote. Ok, chick-lit n-am citit, asa ca nu am cu ce sa compar. Si uite, ca n-am fost in Franta, sa fie chiar asa francezii astia, si… atat de mult merde de caine pe strada happy

    (continuarea parca nu a fost asa savuroasa ca prima parte, recunosc)

  2. @Cris: da, poţi să o citeşti in maxim doua zile, e tare uşurică happy

    @Vladimir: bărbaţi plictisiţi laughing Glumesc, e generic „pentru bărbaţi”, aşa cum de fapt chick lit-ul e pentru femei big grin

    @Anda: tot ce pot să-ţi spun e că da, francezii sunt o „specie mai aparte” happy

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*


Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.