Singur pe lume


Titlu: Singur pe lume
Autor: Hector Malot
Editura: Romcart, București, 1991
Nr. pagini: 460
Preț: 275 lei în 1991 (Din Biblioteca personală a lui Clau kiss)

A venit și momentul în care am ajuns să las două vorbe despre o carte care multora le-a marcat copilăria, pe care unii au ratat-o până acum (gen eu) și pe care alții nu o vor citit niciodată din cauza „vârstei”. Este vorba de cartea lui Hector Malot „Singur pe lume”, un document care lasă o complexitate de sentimente în oricine ajunge să înceapă și să parcurgă povestea lui Remi.

Pentru cei mai mulți care citiți aici probabil nu are niciun sens să mă apuc să povestesc cam ce se întâmplă pentru că voi cu siguranță ați citit povestea înaintea mea. Și totuși dacă exită cineva care nu cunoaște povestea vieții lui Remi o rezum în câteva cuvinte fără să vă stric plăcerea de a citi cartea.

Remi are 8 ani, a fost un copil găsit și crescut de o femeie cu inimă mare care l-a iubit ca o mamă. Soțul acesteia însă nu a făcut decât să spere că într-o zi familia (înstărită) care l-a „pierdut” să vină la ușa lor și să-l ia, oferindu-le pentru „generozitate” o imensă sumă de bani. Acest lucru întârzie să se întâmpmple astfel că bărbatul pe care copilul l-a crezut ca fiind tatăl lui îl „vinde” unui muzicant ambulant și-l desptarte de femeia care l-a iubit cel mai mult pe lume. (Acesta este poate cel mai dramatic episod al cărții, momentul în care Remi o vede din vârful dealului pe „tușa” Barberin cu basmaua albă pe cap cum îl caută prin grădină fără să-l găsească, el fiind deja plecat cu noul său stăpân.)

Viața cu muzicantul Vitalis este foarte grea, dar acesta ajunge să-l iubească, îl învată să cânte, să scrie, să citească și să se descurce în orice împrejurare. Cu Vitalis și câinii săi, printre care Capi, cel mai de nădejde prieten al lui Remi, băiatul cutreieră toată Franța dând spectacole de teatru pe stradă. Viața este o adevărată aventură până în momentul în care Vitalis moare de frig într-o geroasă noapte de iarnă la periferia Parisului. În acest moment începe o altă etapă pentru Remi care ajunge în grija unei familii extraordinare pentru care muncește dar care îl tratează ca membru al familiei. Aici o cunoaște pe Liza și pe frații ei. Dar din păcate și de ei trebuie să se despartă pentru că viața are alte planuri pentru Remi.

Pentru mine cel mai important moment al cărții este cel în care Remi se întâlnește cu Mattia, care devine cel mai bun prieten pe care cineva l-ar dori vreodată. Noile aventuri cu Mattia mi s-au părut de mare clasă, iar învățăturile pe care toți le putem trage din acestă relație dintre doi copii nu pot fi decât valoroase. Cei doi prieteni pornesc înr-o călătorie fantastică din Franța în Elveția, apoi iar în Franța și de aici în Anglia. Doi băieței și un câine obligați să se descurce în situații limită, niște ființe pentru care zicala „nevoia te învață” a devenit regula numărul unu pentru supraviețuire.

Nu dezvălui mai mult pentru că poate, poate mai sunt întârziați ca mine care vor citi romanul de acum încolo. Mai sunt multe etape pe care fiecare are plăcerea de a le descoperi singur. Deși se spune că e un roman de citit la 12 ani pentru unii copii s-ar putea să fie prea dur, dar pentru cei care ajung la final este o lecție de viață din care ies cu siguranță iubindu-și și prețuindu-și mai mult părinții înțelegând într-un fel că e groaznic să fii „singur pe lume”, să tânjești după brațele mamei și mângâierile ei. Să nu ai o familie, un pat cald și o coajă de pâine…

Mi-a plăcut enorm cartea, așa la vârsta asta am citit-o cu mult simț de răspundere, am savurat fiecare pagină cu lacrima în colțul ochilor nelăsând-o să curgă pe obraz, am stat într-o noapte până la două ca să văd cum se va termina (sau mai bine zis cum va începe) viața lui Remi. Ce se va întâmpla cu Mattia? Cu Capi? Își vor găsi personajele liniștea? Vor scăpa de cumplitul chin de a fi „singur pe lume”?

Mi s-a sugerat să nu citesc această carte acum când sunt departe de casă, de cei dragi dar mi-a făcut bine că am citit-o acum, a fost o alinare pentru sufletul meu cu gândul la familia de acasă. Nu m-am simțit singură pe lume, ba din contră, în definitiv nu e singur cine e singur ci cel care se simte singur. Apoi un mare plus l-a constituit faptul că am văzut Franța în imaginile minții mele, iar regiunea în care mă aflu, despre care se vorbește în cartea am văzut-o și prin ochii mei și prin ochii lui Remi. Un alt aspect important este cel al timpului, m-am pus pe socotit cu datele pe care le aveam ca să-mi dau seama cât a durat aventura lui Remi, căci autorul nu specifică în mod deosebit periodele de timp. Am fost atât de implicată în carte că-mi făceam plobleme referitoare la vârsta lui Remi. Mă gândeam oare câți ani a fost atât de „singur pe lume”?

În loc de concluzie, un sfat: cei care au citit romanul la vârsta „corespunzătoare” să-l mai citească odată acum și să vadă ce sentimente se nasc sau renasc în ei. Eu dacă m-aș putea întoarce aș vrea să văd ce sentiment mi-ar fi creat cartea aceasta la vârsta când am început să visez.

13 comentarii pentru “Singur pe lume

  1. Hehe, si eu am incercat sa ma abtin de la detalii, desi e greu sa nu vorbesti despre minunatele lor intamlpari. Uf, si pana public eu recenzia mea… dar oricum e o carte superba si eu am de gand sa citesc toate cartile copilariei pe care le-am ratat. Daca n-ai citit POveste fara sfarsit… you'd better, e superba si aia. happy

  2. Vreau si eu sa o citesc. Spre rusinea mea, nici eu nu am citit-o. Nici nu stiu de ce. Am sa o caut. Si mi-ar placea si mie sa fiu intr-un colt francez cand o fac. Daca nu se poate, macar sa-mi fac in casa o atmosfera frantuzeasca: muzica, un pahar de vin, un flan bun si cartea.

  3. @Tomata: De "Poveste fără sfârșit" a lui Michael Ende, zici? E pe listă, dar nu știu când… apar altele și altele mereu happy

    @Vulpitza: Nu e nicio rușine că nu ai citit-o, după cum ziceam nu-i prea târziu, sau chiar de-ar fi mai bine mai târziu decât niciodată happy
    Frumoasă atmosfera propusă de tine kiss

  4. ma aflu si eu printre intarziati si imi pare tare rau ca nu am citit-o cu mult timp in urma, insa pe atunci nu eram deschisa spre lectura si nu stiam de aceasta carte. Astept sa apara la Adevarul, va aparea in perioada imediat urmatoare si ma voi apuca "de treaba".
    Ce alta carte urmeaza s-o citesti? happy

  5. @Anne: Păi nu știu exact care carte va fi următoarea pentru că am o listă și ori aleg de acolo, ori îmi vine ceva pe moment, ori o altă recomandare…

  6. ai citit narcis si gura de aur de herman hesse..?
    mie mi-a placut foarte mult
    happy
    si pun pariu ca e pe gustul tau..
    sper sa nu pierd..big grin

  7. @Dotuletz: Mulțumesc mult de recomandare happy Nu am citit-o căci după cum vezi am de recuperat cărțile copilăriei laughing
    Glumeam, citesc destul de divers în momentul de față, adică trec ușor de la Malot la Marquez la Spengler big grin …dar ador când îmi lasă cineva recomandări. "Lista" se tot mărește happy

    O voi citi și SPER să nu pierzi pariul winking

  8. pt mine a fost una din cartile periculoase..
    adik una din acelea care le citesc pana le termin.. pe strada(de aia e periculoasa) mergand, cand mananc… deobicei le termin in aceeasi zi
    ce-i drept acu citesc mai rar..
    iti recomand de acelasi autor
    'siddharta' ..
    oricum am inteles ca hesse a luat nobelul pt literatura..
    si daca ai vrei ceva mai altfel
    pescarusul 'jonathan livingstone' de richard bach

  9. @Doruletz: Da, Hermann Hesse a luat Nobelul pentru literatură prin '45-'46 sau așa ceva, dar eu nu mă pot lăuda că l-am citit big grin

    Pescărușul J.L, l-am citit chiar luna trecută, foarte frumos, cu totul happy

  10. Mi-a placut foarte mult.Primrle 50 de pagini le-am citit obligat de parinti dar apoi am lasat lucrurile inutile cum ar fi jocurile pe calculator si am inceput sa citesc singur .

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*


Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.