Pescuind "Shogun"

Pe lângă faptul că sunt revoltată nici nu știu să pescuiesc. Dar pentru sănătatea mea fizică măcar a fost bun alergatul prin ploaie, pe tocuri, prin centrul Clujului, pe la chioșcurile de ziare să încerc să cumpăr un ziar vai de mama lui pe care se pare că nu-l mai ia nici naiba daca nu se dă la el o carte, un CD sau ceva.
Da, mi-e ciudă că nu se mai găseau cărți la ora 7-8 dimineața, mi-e ciudă că se dau pe sub mână ca niște droguri de bună calitate, ca portocalele pe vremea lui Ceaușescu, mi-e ciudă că unii le cumpără ca să le vândă la preț mai mare după, mi-e incredibil de ciudă când aud că “s-au terminat” iar peste 5 minute când te întorci pe lângă același chioșc vezi un moș care-și ia fericit cartea pe care domna drăguță de unde își ia el săptămânal Formula AS i-a reținut-o pentru ceva nepot care nu-l vizitează niciodată, dar căruia îi e lene să se trezească dimineată, să bată bălțile până la ghereta cu ziare.
În altă ordine de idei, n-am prins nimic. Cică se fac abonamente pentru ziarele de joi, cică nu apucă să tipărească atâtea cărți câte ar fi nevoie, dar le fac reclamă în prostie ca și cum ar rămâne nevândute, cică “românii citește” numai cărți ieftine.
OK, poate e cam târziu să mă apuc acuma să citesc “Shogun”, avea timpul lui pe care l-am ratat, dar e vorba doar de o carte care oricum apărea săptămâna asta doar în primul volum, urmând altă tură de pescuit sportiv joia viitoare. Oamenii sunt nebuni…
Și ca și cum asta n-ar fi destul, de miercuri apare și Jurnalul Național cu carte. Va fi o bătaie pe “Cel mai iubit dintre pământeni” de mama focului. Și ca să-mi întăreasc ideea ca oamenii sunt nebuni “Cel mai iubit…” va apărea în trei volume, deci 3 săptămâni de umblat aiurea, de stricat dimineți, de înjurat la 5 pași (distanța între gherete), de nervi, de nebuni…
Pe site nu are rost să faci comanda căci o prietenă mi-a zis că așteapta niște cărți de la ei de foarte multă vreme și nici nu crede că vor veni.
Asta cred că a fost prima și ultima dată când încerc să mai iau ceva de la Adevărul, până acuma nicio carte din câte au apărut la ei nu m-a atras (pentru că nu sunt genul care le ia pe toate, la Cotidianul iau doar dacă ,sunt Ok, de care am auzit etc, și măcar Cotidianaul trimite mai multe spre vânzare, iar dacă nu găsești la chioșc și iei de pe site îti vin într-o săptămână).
Nu, nu sunt nervoasă și știam eu că (poate aruncă cineva cu roșii în mine) pescuitul e oricum extrem de plictisitor, chiar dacă privitul apei relaxează.

Continue Reading

Weekend la Ineu

Am ajuns la Ineu mai devreme decât am crezut după vacanța de iarnă. Am prins la plecare o vreme absolut minunată cu soare strălucitor, 15 grade de februarie și un drum uscat pe care l-am făcut în 4 ore jumate. Paradoxal dar la întoarcere deși a plouat tot drumul am făcut doar 4 ore dar, noh…
Ce am făcut la Ineu:
-am stat la povești cu mami până la 2 jumate noaptea
-evident sâmbătă abia m-am trezit la 10 jumate să merg la pensat
-am mâncat tocăniță de pui și spanac cu ficăței, ceea ce la Cluj nu gătesc
-am ascultat Vonda Shepard, asta după ce a plecat Clau de la mine
-mi-am complectat colecția de poze de pe calculatorul de la Ineu
-am fost la Chilian
-am ieșit sâmbătă seara la River la suc cu felete și Cristi și am aflat că a murit Mâneran și d-na Bocșa
-am făcut popcorn la micro și am stat cu ai mei la bucătărie până la miezul nopții
-l-am vazut pe Dulhaz la volan
-am văzut mașinuța lu Adina, dar l-am întâlnit și pe Tibi chiar înainte de plecare
-mi-am depășit recordul de viteză la întoarcere, nu zic cât, dar E
Ce am făcut după ce am ajuns la Cluj:
-am despachetat
-și am așteptat 2 ore să vină curentul să pot intra pe net, că deh la Ineu n-am.

Continue Reading

Regrete târzii

Îmi pare nespus de rău că nu am practicat de mică un sport și aici nu mă refer la un sport de performanță neaparat ci la un sport în general care să-mi facă bine fizic și psihic. Este adevărat că la Ineu, ce sport să fi practicat?!? Înafară de badmintonul de pe Calea Bradului, cunoscătorii știu deja, sau alergatul pe dolma Crișului Alb la lăsarea serii nu vad ce mai puteam face.
Prin clasa a IX a am făcut 3 luni de Karate în sala fostului cinematograf din Ineu. Țin minte că făceam cu o tipă care venea de la Arad pentru noi zilnic. Eram cam 12 persoane din care unii aveam competiții la activ și trecuseră deja la centurile portocalii. Eu nu am ajuns la nici un rezultat cu asta și pentru că tipa rămăsese însărcinată și și-a suspendat cursurile. Puteam însă să merg la Institut cu ceilalți care s-au transferat la alt antrenor după ce antrenoarea nostră ne anunțase că nu mai vine. Dar nu am mai mers, în plus începuse iar școala și ai mei nu au văzut cu ochi buni, că-mi “pierdeam” timpul cu alte lucruri decât școala. Așadar, asta a fost…
Dacă ar fi după mine acum n-aș mai lăsa lucrurile să urmeze cursul acesta. Mai precis aș fi încercat altceva. Poate dacă insistam, tati, care oricum iubea sportul m-ar fi susținut și poate cu puțin efort m-ar fi dus la Arad să continui ceva acolo. Acuma eu aș prefera tenisul, sincer, chiar dacă știu că e greu și mai ales costisitor, dar e așa de frumos.
Aș vrea să-mi promit mie că nu am să-mi lasul copilul să devină un sedentar și un “închis în casă în fața calculatorului”, dar evident că va depinde și de el.
Același regret îl am și vis a vis de faptul că nu am învățat să cant la un instrument muzical ca de exemplu chitara sau pianul. Și dacă mă gândesc bine cursuri de piam chiar s-au ținut la noi la Ineu la “Clubul elevilor”.
Mai am un regret și că nu am citit mai mult atunci când aveam timp berechet după toate cărțile care-mi făceau cu ochiul. Acuma le-aș citi, dar nu am timp de altele care sunt “obligatorii”.
A! da și ar mai fi să regret faptul că nu am insistat ca ai mei să mă trimită în tabere, mai ales în perioada gimnaziului. Ok, nu am fost perivată de călătorii pentru că ai mei m-au dus cu ei în toate concediile. Până la 10 ani văzusem și Marea Neagra, și Lacul Roșu, și Cheile Bicazului, Am fost în Ungaria pe la 6-7 ani, am fost în cam toate stațiunile balneoclimaterice, la Durău de unde am o grămadă de amintiri frumoase și să nu uit 3 veri consecutive am fost la Praid și Sovata…Dar cu toate astea parcă acuma îmi lipsesc taberele în care să fi mers cu colegii mei, mai ales că m-am înțeles super cu colegii de până în clasa a VIII a.
Regretele astea nu sunt durerose dar… se știe cum e, te gândești la lucruriel bune pe care le puteai face și nu le-ai făcut, nu?

Continue Reading

Vieți și cărți

Am citit astăzi undeva că viața e ceea ce ți se întâmplă când nu ai nimic plănuit. Recunosc că dacă e adevărat am reale probleme, ori nu trăiesc, ori nu pot trăi făra planuri. Ele mă acompaniază de dimineața de când mă trezesc până tarziu în noapte cănd încerc să adorm.
Ieri am citit ceva foarte adevărat legat de cărți. Cineva zicea despre cărți că au ciudata abiliate de a apărea în viața omului când are mai multă nevoie de ele. Foarte adevărat, cel puțin ultimele mele lecturi spun multe despre acest aspect.
Și în fine, am realizat ce stranie alăturare între viață și cărți, ce important e să nu-ți trăiești viața ca în cărți, dar să trăiești ca și cum ai povesti o carte.

Continue Reading

Ce ne aduce nouă 2009?

De o zi m-am întors la Cluj. L-am regăsit așa cum l-am lăsat. Adică tot împodobit de sărbătoare parcă cele 2 săptămâni în care am lipsit au fost 2 secunde. Momentan mă aflu în depresia postSărbători care în general mă ține cam pâna la jumatea lui ianuarie. Deci nici într-un an nu ma pot bucura de început. Ce să fac?

Anul 2008 a fost OK. S-au întâmplat multe mai ales în a doua jumătate, m-am agitat destul, am reușit să mă și odihnesc la final, m-au dezamăgit multe, dar m-am bucurat de și mai multe.
Anul 2009 a început bine, cu mine zbierând într-o hora “..așa beau oamenii buni..” apoi a continuat și mai bine cu o ora de condus binedispusă până acasă, cu un somnic bun la căldurică, iar în 2 ianuarie cu un cont plin datorat bursei care se pare că intrase în ultima zi a lui 2008.
Așteptări am de fiecare dată, dorința de la miezul nopții e nelipsită așa că sunt pregătită pentru tot și toate. Dintre dorințele care se pot spune aș enumera:
1. Să merg la vară în Grecia și să văd Atena
2. Să mearga bine lucrurile la doctorat și să fac față cu brio
3. Să nu mă mai stresez din orice, să nu mă mai cert cu lumea, să fiu mai relaxată, să fiu mai optimistă, bla, bla, bla…
4. Să am speranța că dorințele se vor împlini și înțelepciunea de a înțelege de ce nu se pot împlini unele
5. Să fim fericiți, TOȚI
Așadar, start într-un nou an. Peste 7-8 ore unii merg la serviciu, alții la școală pur și simplu vacanța de iarnă s-a terminat. Eh, nu mai e atât până iarna viitoare…
Continue Reading

De la Ineu

Nu vreau să zic decat că sunt la Ineu în plină sărbătoare. Am reuşit să fac lucrurile pe care mi le-am propus pentru perioada asta şi uite că deja pot spune că acest Crăciun a şi trecut. Aşteptăm Revelionul care ştim că va trece la fel de repede. Am numai cate un strop de net pe care-l iau în porţii mici să pot intra şi ziua următoare, dar poate într-un fel e  mai bine că am scăpat de verificatul mailului din 5 în 5 minute pe care-l prestez la Cluj. De azi într-o săptămană o să ne pregătim deja de întoarcere la viaţa post sărbători şi inerentele preocupări zilnice. De aceea vreau să profit la maxim de zilele care au mai rămas din 2008, să mă odihnesc şi să stau cu familia şi prietenii.

Sărbători Fericite în continuare tuturor şi Anul care vine să aducă tuturor după dorinţe. Poate realizăm că important e să ne dorin ce avem şi ce putem avea şi să lăsăm naibii lucrurile imposibile.
HAPPY…
Continue Reading

Faptul că ne-am cunoscut

Aseara am fost în oraș la o pizza cu fostele colege de la firma unde am lucrat. În prezent niciuna nu mai lucrează acolo. Fiecare este pe alt drum. Este a doua întâlnire de cand am plecat eu și prima de când am plecat chiar toate. Discuțiile noastre sunt în mare parte despre firmă: bârfe mici și regrete destule despre faptul că am lucrat pentru niște oameni care n-au meritat trecerea noastră pe acolo. După ce m-am întors din oraș, unde m-am simțit super în compania lor, am realizat că totuși firma la care am lucrat ne-a făcut un mare bine, involuntar, evident. Ne-a adus împreună. Eu am câștigat acolo niște prieteni buni. Până acum din cauza nervilor acumulați acolo, aproape că nici nu mi-am dat seama că mai important decât orice lucru negativ întâmplat, faptul că ne-am cunoscut ar trebui să primeze.

Aștept cu nerăbdare următoarea întâlnire în care sper să nu mai vorbim de firmă deloc ci doar despre noi, viețile și realizările noastre. Despre faptul că ne putem întâlni din când în când…
Continue Reading