Asta ca să iasă ceva bun din mâinile mele atunci când pare că mă plimb fără țintă. Mai multe poze puteți vedea aici, iar mai multe informații despre Miercurea fără cuvinte găsiți la Carmen. Participați și voi!
Poveste cu o jumătate de an (im)perfectă
Această jumătate de an a culminat cu faptul că Bialogul a fost aproape la pământ pentru ultimele zile din iunie, ceea ce contravine punctului 18 din lista celor 29 de dorințe pentru 2013. Tz, tz, tz :) Pe de altă parte, cine m-a pus să mă uit pe lista aia și mai exact, exact… cine m-a pus să fac lista aia? :) Nu era mai bine să fiu ca o frunză în vânt fără niciun plan și nicio dorință, să fiu o budistă perfectă? Dar ce vorbesc eu aici, a dori să nu-ți mai dorești e deja un plan în sine, fir-ar să fie!
Iunia: omul, cartea și întâlnirea
Final de mai. O ploaie măruntă și sâcâitoare cădea la Cluj, iar eu eram fericită. Îmi ieșea planul cu Italia și urma să plec a doua zi. Cum zice mami, era genul acela de fericire “de puteai prinde iepuri cu mine” :) Asta o fi altă expresie de la Ineu :) În seara de dinaintea plecării, Iunia își lansa cartea Prin lume, spre mine, la Cluj. O știam pe Iunia inițial de pe blogul ei și apoi i-am luat un intreviu pentru Plimbarici.ro. Am vrut cartea, dar mai mult decât atât am vrut să o întâlnesc pe ea.
Cum să “suporți” mai ușor vara în oraș (Mic tratat de trai canicular/urban)
Nu știu dacă o fi la fel și vara 2013, dar pot spune că pentru mine, vara 2012 a însemnat “vara în oraș” (minus 2 săptămâni superbe la Ineu), unde orașul a fost Clujul, iar temperaturile au bătut niște coduri roșii. De o săptămână recordul stă să cadă, dar mie îmi place vara, recunosc cu mâna pe/la inimă. Iunie, Iulie, August, Septembrie mă fac să mă simt în elementul meu și la 40 de grade. Totuși însă, să petreci cele mai călduroase luni ale anului printre betoane și asfalt incins nu e deloc o treabă ușoară. Aș zice că mai ales pentru cei care și-au dus copilăria și adolescența la curte, la grădină, pe malul unei ape etc, deși este evident că nu e tocmai facil nici pentru cei născuți între aceste betoane de care vorbesc. Așa că, însuflețită de cele 32 de grade de azi, m-am gândit puțin la ce putem face în oraș atunci când “curg apele pe noi” și suntem “leșinați” în orice moment al zilei:
În rândul patru, banca de la geam
Au trecut 10 de ani de parcă nu a fost mai mult de o săptămână… Am reintrat în clasă de parcă ieri am ieșit cu sentimentul clar că în ziua următoare voi reveni, mă voi așeza în bancă, iar un profesor va intra în clasă și ne va da un extemporal pentru că niște colegi l-au așteptat pe coridor, sau a văzut el niște colege la țigară ori în brațele unui coleg cu doi ani mai mare. Asta pentru că n-au avut cum să treacă 10 ani de când o doamnă profesoară ne-a amenințat cu un “extemporal neanunțat” pentru ziua următoare, de când domnul diriginte mi-a zis “când vorbești cu mine să taci” sau de când am plâns de s-a umflat Crișul, pentru acel nenorocit de BAC cu grile. Neeee, cum să treacă 10 ani când aproape toți arătăm la fel, dirigu’ vorbește la fel de mult, face aceleași glume, iar noi râdem la fel de tare ascunzându-ne zâmbetele în spatele colegului din față? Ideea de 10 ani e doar o convenție, in sufletele noastre treaba sta diferit… și totuși…
Barca pe valuri a visului meu…
Vino dragostea mea
Marea te așteaptă și ea
Vino să-mi fii mereu
Barca pe valuri a visului meu…
Cu siguranță cunoașteți această melodie. Eu o ador, mă topesc de dorul mării și involuntar o asociez pe Mădălina cu o vacanță la Marea Neagră. Sunt aproape 3 ani de când Mădălina nu mai este și 4 ani de când eu am fost ultima dată la mare în România.
Buonanotte amici (Milano Live)
Vă doresc noapte bună, nu chiar de la lumina din Piața Domului, dar de undeva de la 10 minute cu metroul de el. L-am văzut azi, este surprinzător, uimitor și desăvarșit. La fel este și orașul, da Milano, acela despre care multă lume spune că nu este chiar cel mai frumos oraș italian. Mie mi se pare desăvarșit și cu adevărat frumos… și mare, foarte mare…
Sunt uimită de Italia, încă sunt uimită, dar o să vă povestec mai multe despre uimirile mele la întoarcere, ca de obicei, cu mențiunea că voi abera ceva mai mult pe tema asta și pe www.viziteazaitalia.com, atunci cand o să-i vină randul :)
A! și vă doresc un weekend cu soare, pentru asta mă rog și eu pe aici… Buonanotte!
