A venit? Sau abia mâine dimineață? La mine a venit azi dimineață, dacă iau în considerare faptul că la ora 8 eram la Poștă să ridic al doilea colet cu cărți comandate la reducerile de Black Friday. Știe el și Moșu’ cum să facă să iasă bine an de an… ;) Așadar, acestea sunt cele 5 cărți mult dorite, deci putem să trecem cu povestea mai departe.
Dacă nu cumva ești Miss World, sigur nu vei răspunde că vrei pace în lume și eradicarea foametei pe Terra ci că vrei să pleci pe undeva, orice ar însemna asta. Deci când prinzi o ocazie ce presupune cadou, ca și călător pasionat, clar, vrei să o iei din loc!
În ultimii 5 sau 6 ani am strâns multe învățăminte de prin călătoriile mele, mai apropiate sau mai îndepărtate, care m-au modificat vizibil. Numai experiența Franța mi-a adus, cred, jumătate dintre motivele despre care vreau să vă vorbesc. Bineînțeles că ele sunt cu mult mai multe de 10, dar încerc să le concentrez aici pe cele pe care le-am simțit, poate, cel mai mult ca “parte din mine”.
Când am primit de la Andreea leapșa ce urmează m-am bucurat de parcă m-am întors în copilărie. În copilăria blogului, desigur, pe vremea când blogosfera era inocentă și pe vremea când dacă nu primeam lepșe mi le luam singură :) Dacă stau să mă gândesc bine, așa am cunoscut-o eu pe celebra, încă de atunci, Tomata cu Scufită, am “furat” de la ea o leapșă despre cărți. Restul e istorie ;) În plus mi-am zis că și așa anul acesta am scris despre cărți mai puțin ca niciodată și e timpul să resuscitez puțin de tot partea asta a Bialogului, deci leapșa ei a venit la fix.
Viața online ca și cea offline vine la pachet cu tot felul de oameni. Din fericire cei mai mulți sunt oamenii despre care am vorbit în articolul scris pentru Pânza de păianjen a Loredanei, din nefericire însă, mereu, undeva după un colț, am putut simți și privirea taberei adverse.
Răsfoindu-mi blogul zilele trecute și citind zecile de comentarii la care nu am răspuns, mi-am dat seama că traversez, din nou, o perioadă de online care nu-mi place, dar perioada de offline, culmea, a fost plină de povești ce meritau spuse. Am mai fost pe aici, o primă dată în 2011 când cred că am avut cel mai aglomerat an al existenței mele de până acum (dar și cel mai interesant de până acum, la mare concurență cu 2009-le) și anul trecut, când am traversat lungi perioade în care pur și simplu mi-a lipsit cheful de foarte multe lucruri, că așa e în tenis… vorba aceea.
