Martie a avut niște weekend-uri de poveste, cu temperaturi nesperate, oboseală cât cuprinde și soare mai puternic ca baba iarna. Într-un fel neplănuit, dar liber consimțit, cel puțin o zi/weekend am încercat să o petrecem în natură, mai aproape sau mai departe de casă, dar la aer și lumină, să ne încărcăm ca niște baterii descărcate de tot. Între timp ne-am făcut și niște bucurii pe cât de mărunte, pe atât de importante, iar ce nu a reușit bucuria, a reușit astenia :)
N-ai cum să nu fii setat pe treaba asta când afară sunt 20 de grade. Chiar dacă auzi prognoze meteo nu prea încurajatoare pentru lunile următoare nu poți, efectiv nu poți să nu te bucuri de acest martie minunat, cu soare, cer senin și căldură. Aproape că nu îți vine să crezi că după o iarnă inexistentă mai poți avea norocul și de o primăvară atât de timpurie și de caldă.
În continuarea articolului de ieri (deși nu aveam în plan), m-am lăsat purtată de o poveste care, cel puțin aseară, mi-a făcut bine: povestea unei luni de miere, povestea unei călătorii frumoase prin Europa noastră dragă. Și pentru că nu am putut să vă povestesc despre ce aveam planificat, vă las azi cu acest serial al unei vacanțe romantice și pline de soare… ENJOY IT!
Americanii aleg Europa când vine vorba de călătorii frumoase, interesante, îndepărtate și mai ales când vine vorba de celebrul Honeymoon. Pentru ei Europa are un miraj care pe foarte mulți europeni îi lasă reci, pentru că ei trăiesc aici și se comportă ca și cum Europa li se cuvine. Dar știu americanii ce știu… :)
Circula până ieri pe Facebook, un text despre un tată care “a plâns în brațele fiului său” din cauza sistemului educațional din România. În urma articolului super popular, evident, multe reacții pro și contra. A reușit articolul cu pricina ceva ce de multă vreme nu s-a mai întâmplat în preajma zilei de 8 martie: să mute atenția populației de pe “elogiul mamelor” pe orice articol în care “și băieții mai plâng câteodată”.
Gazdă! Fără doar și poate mă simt de 100 de ori mai bine în postura de gazda. Fără doar și poate mă simt fenomenal primind oameni la mine acasă, decât să merg eu la ei acasă. Da, am avut și de pierdut de pe urma faptului că nu am întors vizite, dar așa sunt eu, intru mai greu în pielea musafirului, pe când gazdă parcă m-am născut să fiu.
După ce ieri m-am trezit cu soarele bătând la geam, deși credeam că va ploua, doar m-am tot uitat pe site-urile cu știri despre vreme, azi m-am trezit în plin gri, din nou!! Tema predilectă a lunilor de final de toamnă/iarnă/început de primăvară, acest gri are un mare atribut: te face să cauți frumosul în altă parte decât privind pe fereastră!
