Gazda sau musafir? Un fel de ghid pentru vizite reușite

Gazdă! Fără doar și poate mă simt de 100 de ori mai bine în postura de gazda. Fără doar și poate mă simt fenomenal primind oameni la mine acasă, decât să merg eu la ei acasă. Da, am avut și de pierdut de pe urma faptului că nu am întors vizite, dar așa sunt eu, intru mai greu în pielea musafirului, pe când gazdă parcă m-am născut să fiu.

20X30cm-WELCOME-to-my-home-Tin-Sign-font-b-Vintage-b-font-Poster-Wall-Decor-Metal

Știți cât îmi place să mă plimb dintr-un oraș în altul, nu? Atunci probabil știți cât de ușor ar fi și cât de ieftin aș ieși dacă aș accepta anumite invitații ca musafir în casa unor prieteni. Însă trebuie să fiu cam (foarte) apropiată de acei prieteni (măcar sufletește) ca să le accept invitațiile fără o îndoială în suflet cum că i-aș deranja. Desigur, uit aproape de fiecare dată că eu primesc cu drag și nu simt că m-ar deranja cineva vreodată călcându-mi pragul. Ciudat, nu? Se moștenește, vă spun eu, așa era și tata, asa e și mama și în ziua de azi: o gazdă bună și un musafir aproape inexistent.

Așa că azi o să vă vorbesc doar din postura de gazdă, pentru că la capitolul “musafir” ar trebui să iau chiar eu lecții. Cine mi le poate da, le primesc cu plăcere ;)

Cum să fii o gazdă bună și cum să-i faci pe musafiri să se simtă “ca acasă” în 10 pași:

  1. în primul rând fii tu însuți, nu te comporta postește și nu te da peste cap transformându-te în ceea ce nu ești doar pentru a-i face pe cei care ți-au ajuns în casă se se simtă bine, vei obține exact contrariul (asta e regula de bază)
  2. încerc să nu-i dau musafirului chiar luna de pe cer (deși stelele i le cam aduc) dintr-un simplu motiv: nu vreau să-l oblig la nimic, o disponibilitatea din cale afară de mare l-ar face să se simtă obligat să îmi întoarcă “serviciul”, ori eu ca și gazdă nu am văzut niciodată ca fac ceva în regim barter, ar fi chiar groaznic să fie așa
  3. nu vreau ca musafirii să stea ca Sfinții de teamă ca le-ar cădea o scamă de pe ei pe jos, iar în cazul în care ar cădea, eu aș fi în urma lor mai rău ca o soacră, să o ridic, îi las să vadă că îmi pasă de curățenie, dar nu sunt obsedată de ea
  4. dacă se mănâncă la mine, după masă nu sar ca apucata să spăl vasele și să-i ignor complet până ce fac bucătăria lună, ei s-ar simți aiurea gândind că mi-au dat exagerat de lucru și m-au transformat într-o unealtă la dispoziția lor, i-aș face să se simtă prost
  5. de asemenea, la mine musafirii nu trebuie să spele vasele, deși majoritatea se oferă, însă mi se pare deplasat de-a binelea, ok, ok, nu mă bat cu ei în bucătărie, s-au mai întâmplat cazuri în care au ținut morțiș să spele măcar cănile de ceai sau de cafea, i-am lăsat, dacă asta a fost plăcerea lor maximă
  6. la mine musafirii primesc patul cel mai bun din casă, în cazul de față dormitorul nostru, deși cei mai mulți mi-au spus că e greșită abordarea (mie nu mi se pare), vreau ca oamenii să-mi doarmă bine în casă, nu se se trezeasă cu junghirui și cu ochii umflați (excepție mai fac când am un singur musafir, deci nu cuplu și acesta nu vrea să mute nici în ruptul capului două persoane pe canapeaua din sufragerie)
  7. le arat orașul, îi plimb de cele mai multe ori cu mașina din dotare, îi duc la restaurant, de cele mai multe ori fac cinste (ok, ok, am învățat să mai și accept să mi se facă cinste la mine în oraș, dar e ATÂT de greu că nu vă imaginați)
  8. încerc să-i fac să își dorească să vadă zona împreună cu mine, să ne mișcăm de colo colo pe o rază de maxim 100 de km de locuința mea, deja prin Cluj ne-am “brevetat” un tur sigur de care niciun musafir nu scapă, iar prin zonă avem puncte strategice în care ne cam poposesc toți musafirii
  9. le spun că timpul este mereu scurt pentru câte ar fi de văzut și pentru câte am avea de făcut împreună și nu-i mint, nu e doar de ochii lumii, chiar o spun din suflet și sper să se vadă și să se simtă asta
  10. uneori, dar doar uneori și mai ales cam la prima vizită, le fac un mic cadou, un fel de: “uite asta de la mine/noi, amintire din această vizită, sper să v-ați simțit minunat și o să mai veninți la noi”.

Ce mai, îmi place la nebune să-mi vină prietenii în vizită și mereu mi se pare că vin rar, deși prietenii de la Cluj ne zic des: “IAR aveți musafiri?” însă noi râdem de fiecare dată cu subînțeles în sens de “dar ne place!!”. Nu voi fi ipocrită, uneori se poate să fie obositor, mai ales dacă musafirii vin după o perioadă a noastră foarte aglomerată, dar încercăm să-i pregătim din timp în caz vom avea ceva mai puțină energie pentru ei…

Odată am avut în vizită doi prieteni din Macedonia. Și la o discuție viz a vis de musafiri și gazde unul mi-a spus: “Treat me good, and I’ll treat you 10 times better“. Deși nu am făcut nimic neobișnuit la vizita lor, când în sfârșit ne-am făcut curaj și i-am vizitat la Skopje am avut parte de una din cele mai frumoase experiențe ale mele ca musafir!!

5 comentarii

  1. Aproape că nu găsesc cuvinte să-ți spun cât de impresionată sunt!
    Cazul meu e … ciudat: când vine cineva în vizită, nu se simte tocmai în largul său, fiindcă am o manie cu ordinea și curățenia și de multe ori lumea stă stresată să nu deranjeze ceva. Culmea este că din cauza asta nu prea sunt musafir. Am avut o prietenă care stătea aproape de blocul meu, și care poposea pe la mine extrem de des. A durat ceva timp până să ajung și eu pe la ea, era super-anxioasă din cauza faptului că era dezordonată și eu nu m-aș fi simțit atât de bine. Și n-a fost un caz unic. :) Am încercat să explic faptul că n-am nici o problemă cu locuința altcuiva, doar nu mă duc să fac inspecție sanitară și nici nu judec, dar cred că sunt prea ”germofobă” ca să mă creadă.
    Dar destul despre mine… Revin la tine. Din ce ai povestit, ești o gazdă extraordinară! Să știi că eu am auzit că e frumos să cedezi patul cel mai bun musafirilor, dar cred că aici fiecare procedează cum consideră potrivit situației.
    Excelent articol! O să-l salvez, sper să învăț să fac oamenii să se simtă mai confortabil la mine acasă. :D

  2. mie imi place si sa fiu musafir si sa fiu gazda. cand sunt musafir chiar sunt super cuminte si incerc pe cat posibil sa fac deranj minim. si nu imi bag nasul prin casa omului decat daca omul mi-e prieten apropriat :))) (atunci sunt cam ca la mine acasa)
    iar cand sunt gazda, incerc sa pun la dispozitia omului ce am mai bun. dar, again, daca e vorba de prieteni apropiati sunt mai relaxata pentru ca si ei sunt ca la ei acasa.
    dar daca e sa fiu sincera, prefer sa fiu musafir, sa fiu eu aia care viziteaza oamenii si locurile :)))

  3. Bia, asa sunt si eu. Ador sa fiu gazda pentru rudele mele/prieteni, dar nu ma simt deloc confortabil sa fiu musafir. Mi se pare ca ma cenzurez , imi fac griji (inutile)… Bun ghidul tau, insa cu plimbatul pe la obiective turistice trebuie sa tinem cont si de preferintele musafirilor. Mie imi vine greu sa cred, dar totusi exista persoane carora nu le place sa calatoreasca, sa vada locuri noi.

  4. Ce gazdă drăguță ești.
    Eu recunosc că sunt destul de rar și gazdă și musafir. Dar când sunt gazdă nu pot să renunț la dormitorul meu – so sorry, știu că nu-s cele mai mișto paturi din lume canapelele, dar eu am toată viața mea în dormitor. :D
    Nu doar că am un pat care mi se potrivește de minute și de la care nu am dureri de spate, dar am acolo absolut toate hainele, cărți și o grămadă de mărunțișuri, gen crema de mâini cu care mă dau înainte de culcare. De altfel, eu nici nu prea stau în living, doar foarte rar. :)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.