1 MAI Medieval

Pentru că din diverse motive am aflat că ar fi rost de o excursie doar cu o zi înainte de 1 Mai, ne-am gândit să nu mergem totuși foarte departe de Cluj, că să nu ne mai încurcăm cu găsirea unui loc de cazare și să ne putem întoarce în aceeași zi. Zis și făcut. Ruta Cluj-Mediaș-Sighișoara mi s-a părut excelentă mai ales că nu fusesem la Sighișoara niciodată, iar prin Mediaș am trecut doar în urmă cu mai mulți ani.
Se poate ajunge la Sighișoara mult mai simplu și pe un drum mai bun prin Tg. Mureș, dar noi am făcut ocolul prin județul Sibiu ca să vedem Casa Memorială Hermann Oberth de la Mediaș, dar și cetatea medievală de care auzisem că ar fi drăguță. Casa Hermann Oberth era închisă, că programul e făcut de așa natură să nu o viziteze nimeni, adica de luni până vineri (fără sărbătorile legale) când potențialii vizitatori sunt la serviciu. Oricum am văzut-o din afară și n-am plecat fără câteva poze.

De pe șoseaua Sibiului 15, au luat-o spre centrul orașului. Locuri de parcare cu duiumul, ceea ce era deja o bilă albă. În centru tronează o fântână ca în mai toate orașele românești care se respectă, însă centrul nou pare lipsit de strălucire, e tern și destul de pustiu. Poate și ora amiezii la care am ajuns noi nu era cea mai potrivită pentru oamenii locului să iasă la plimbare. Pe stradă doar câțiva trecători vorbeau germana cam cum se vorbește prin vest maghiara. Atunci mi-am dat seama că sunt cu adevărat prin centrul tării. Am luat-o la pas spre centrul vechi. Deja orașul mi se părea mai frumos, mai colorat, mai viu, chiar dacă pe clădirile care se iveau vedeam deja semnele timpului.

Pe la ora 14:00 reușim să plecăm spre Sighișoara, iar din estimările GPS-ului trebuia să ajungem în 40 de minute ceea ce s-a și întâmplat. După un mic tur reușesc să parchez exact la poalele cetății, iar asta chiar a fost o realizare căci orașul era realmente plin, mai ales că urmau să se desfășoare și zilele orașului cu ceva concerte seara. Nu stăm pe gânduri și urcăm în cetate. Doream să văd tot ce se poate vedea: de la Turnul cu ceas la Biserica din deal, de la bastioane la casele medievale. Atmosfera a fost foarte frumoasă. Am urcat în turn, am urcat scara acoperită până la Biserica din deal, am făcut un tur pe la bastioane și am văzut primăria care se află chiar sus în Cetate și seamănă izbitor de bine cu Palatul Prezidențial din Cetatea Buda de la Budapesta. Până și aranjamentele florale din parcuri îmi aminteau de capitala Ungariei. Îmi imaginam cum pe vremuri domnițele își asteptau prinții privind din turnuri spre dealurile îndepărtate. Și da recunosc, m-am simțit și eu o domniță din vremurile alea, însă una cu panasonicul în mănă și mobilul în poșetă.


Era cald, văzusem multe și ne-a luat foamea. Ne-am gândit să mâncam și apoi să coborâm din cetate și să căutăm casa în care a locuit Hermann Oberth în Sighișoara. Din nefericire a venit ploaia, așa că masa s-a prelungit pâna aceasta s-a oprit. Apoi chiar am mers să găsim casa. Deși plouase, turiștii nu plecaseră, semn că prin ei Sighișoara chiar a avut de câștigat zilele astea. Nu știu dacă tot timpul sunt atât de mulți turiști, dar eu am fost impresionată de numărul lor.
Ne-am întors prin Tg. Mureș pe un drum fenomenal. Dacă toate drumurile din România ar arăta așa n-am mai simți chiar acut lipsa autostrăzilor. De pe șosea am văzut, ca în melodia lui Elton John (puțin modificată) big grin “Romania’s greenest hills” și nu exegarez cu nimic.
Nu mi-a venit să cred, dar se pare că momentul culminant al excursiei a fost cel când la întoarcere, pe la ora 22, am văzut Clujul de pe Feleac. N-am poză că nu aveam unde să opresc, dar jur că dacă aș fi văzut o poză cu el în lumina nopții n-aș fi știut că e Clujul…m-aș fi gândit la orice mare metropolă a lumii. E supeeeeeerb, n-am cuvinte să descriu…Clau mi-a zi: “Învată să apreciezi anumite imagini vizuale și fără să le imortalizezi…”. Uneori merită.
Mai multe poze din aventura noastră medievală aici.

Continue Reading

Bizușa

De Florii am fost la Bizușa. Vreme bună, atmosferă plăcută, peisaje frumoase. Am mai bifat un loc pe harta României.
Am plecat pe la 10 din Cluj spre județul Sălaj pe ruta Jucu-Gherla-Dej-Ileanda. Din păcate cum am ieșit din Cluj norii au început să se strângă, iar până la apariția câtorva stropi de ploaie n-a fost decât un pas. Ne-am și văzut călătoria ruinată. Spre surprinderea noastră însă soarele și-a făcut apariția cum am ajuns la destinație, motiv numai bun să o luăm la pas prin Bizușa.
Pe “vremea lui Ceaușescu” stațiunea era mai cunoscută și băile de aici erau luate cu asalt de cei care veneai la tratament. În prezent multe din căsuțele construite pe vremea aceea sunt în paragină, iar peisajul este pe alocuri dezolant. Chiar nu s-a găsit nimeni să întrețină locul acesta?

Și acum am văzut destule persoane de vârsta a III a venite la băi aici. Există un hotel foarte drăguț, care cred că e singurul funcțional la ora aceasta. Un altul este în construcție dar am auzit că se află în acest stadiu de câțiva ani buni, iar finalizarea se pare că nu va avea loc curând. În rest zona din jurul locurilor de cazare este frumoasă și e chiar păcat că nu s-au făcut mai multe pentru amenajare.

Cu un grup vesel și un căine zburdalnic printre noi am purces în plimbarea peste deal. Practic exact asta am făcut: am trecut dealul, printre copaci și frunze uscate, printre multe poze și multă voie bună. A meritat. De sus verdele sălajului părea mai crud.

Bineînțeles că la întoarcere am fost rupți de foame și de sete. Se impunea un grătar la iarbă verde, niște mititei rumeni și ca să nu ne desmințim numele de “generația McDonalds” tot la iarba verde am reușit niște hamburgeri delicioși. Masa s-a prelungit până spre seară, când deși extrem de sătui băieților li s-a făcut poftă de plăcinta creață de la Mesteacăn. Oricum fiind foarte aproape de granița cu Maramureșul în 15 minute am ajuns acolo. Locul chiar e frumos, iar plăcintele foarte bune. Eu am încercat cu mere, urdă și cartofi cu șuncă. Terasa e răcoroasă, nu duce lipsă de clienți, iar prețuirle sunt mici.

Am plecat târziu de la Bizușa, evident că am ajuns târziu la Cluj. Bine că n-am avut activiate de dimineață că probabil la ora asta dormeam pe undeva cu capul pe masă happy

Continue Reading

Turda-Tg. Mureș-Mociu

Ca să nu-mi dau timp să mă răzgândesc, ieri am ieșit așa cum am plănuit. A fost super totul de la timpul formidabil până la locurile la care nu mă așteptam să fie așa de frumoase.

Prima oprire Turda, mai exact Salina. Foarte mulți vizitatori în mare majoritate maghiari. Drăguț, dar parcă totuși mai încăpea, în plus nu erau deschise toate galeriile pentru că se lucra asiduu pentru modernizare.

Mergem și prin centrul orașului, dar nu mai oprim pentru că nu e mare iar clădirile se văd și din mașină. Mai multe detalii pe site-ul primăriei. Astfel că printr-un plan stabilit la repezelă (Clau zice că l-a stabilit de acasă dar eu nu eram convinsă) am pornit către Tg. Mureș. Distanța fiind scurtă cam într-o oră am ajuns. Bineînțeles că traversând Turda-Câmpia Turzii și satele din jur am văzut și felul în care se lucrează la minunata autostardă.

Așadar, eu n-am mai văzut Tg. Mureș până ieri, dar e mai drăguț decât am sperat. Am auzit de centrul foarte curat și de pleiada de clădiri ce merită văzute și chiar vizitate, dar până n-am văzut n-am crezut. Strada Trandafirilor, care se vrea un fel de semipietonală e foarte frumoasă. Se întide de la Catedrala Ortodoxă, până la Palatul Administrativ, dar e presărată cu multe clădiri și biserici de tot felul. Mai sunt Palatul Culturii, Primăria, Teatrul Național sau Biserica Romano-Catolică.

Ce nu am văzut decât din afară e vechea cetate. Dar e ok pentru o altă vizită. Din centru și până la mașină am mai văzut Liceul Reformat și Bibiloteca Teleki-Bolyai.


Dacă aș fi știut că ajung la Tg. măcar cu o zi înainte aș fi intrat pe site și aș fi fost mai informată, dar așa poate a fost mai interesant. La 16 30 plecăm cu destinnația Mociu, întorcându-ne spre Cluj. Ca să lungim traseul facem un circuit și mergem spre Reghin ca mai apoi să intrăm puțin prin județul Bistrița-Năsăud. Drumul părea destul de necirculat de mașini, în schimb o grămadă de căruțe circulau nestingherite.
Verdele crud al primăverii proapăt venite a fost incântător. La Mociu am vrut să vedem locul unde prin 1800 și ceva a căzut faimosul meteorit, n-am văzut decăt cimitirul unguresc, pe unde cică au căzut cele mai multe fragmente.

Pe la orele 20 am ajuns în Cluj. Mă dureau unghiile de la picioare ceea ce pentru mine înseamnă clar oboseală…dar a meriat happy

Continue Reading

Noapte pe tren

În seara asta plec la București. Clau are ceva treabă, eu îmi permit o plimbare așa ca de început de an. Plecăm în seara asta după ora 22. Nu știm sigur dacă ne întoarcem maine, poimâine sau răspoimâine. Avem bilete la vagonul de dormit așa că la 6 jumate mâine dimineață când ajungem ar trebui să fim odihniți. Eu sunt la a doua experiență de noapte la vagonul de dormit, dar nu le pot uita nici pe celelalte două petrecute în compartiment normal clasa a doua cu alte 4 persoane prima dată mergând la Marea Neagră, a doua oară în Delta Dunării. Nu cred că am ațipit mai mult de o ora ambele dăți.

Spre rușinea mea merg abia pentru a doua oară la București (mulți ar zice că ăsta e un lucru minunat), asta după ce țin să precizez că am vazut întâi capitalele Ungariei respectiv Austriei. Prima impresie pe care mi-a lăsat-o Bucureștiul a fost una bună. Să văd cum va fi a doua impresie…
Mai multe relatări la întoarcere.
P.S.  Din cauza acestei călătorii am ratat un weekend de sky și săniuș la Vatra Dornei. Poate altă dată.
Continue Reading