Nici bine nu am ajuns la Ineu, că am şi dat cu mami o fugă joi până la Arad, cu treabă. Cât ea s-a ocupat de ale ei, eu m-am învârtit aproximativ 40 de minute prin centrul Aradului şi l-am redescoperit. Spun redescoperit, căci mi s-a părut chiar foarte frumos văzut prin lentila aparatului şi în lumina unui soare ce te ardea cu peste 30 de grade la prânz (apoi a început să se răcească vremea). Aradul, mereu accesibil pentru mine, mi-a arătat tot ce are mai bun şi mai frumos în mai puţin de oră. Am vrut neaparat să vi-l arat şi vouă aşa cum l-am văzut eu joi. 50 de poze şi-au făcut loc într-un album care sper să vă încânte privirea în după amiaza asta mohorâtă.

V-am zis pe scurt despre ieşirea la Arad pentru că între timp s-au mai întâmplat diverse lucruri pe la mine prin vacanţă şi nu vreau să le sar pe unele. Au început Zilele Ineului, am fost şi aseară, o să mergem şi azi, am descoperit locuri noi prin orăşelul nostru, în plus azi, tocmai am bifat ieşirea la Cetatea de la Şiria, unde a fost absolut minunat deşi am prins mai multe anotimpuri. Dar despre Zilele Ineului şi excursia de la Şiria vă povestesc în episoadele următoare.

Duminică plăcută să aveţi în continuare!

Aşa cum v-am spus, am pornit spre Ineu pe ruta din Apuseni: Cluj-Iara-Baia de Arieş-Câmpeni-Abrud-Ciuruleasa-Brad-Buteni-Ineu şi până acum pot spune cu mâna pe inimă că e cel mai frumos drum între Cluj şi Ineu (am mai încercat variantele foarte cunoscute şi utilizate Cluj-Oradea-Chişineu-Criş-Ineu sau Cluj-Sebeş-Deva-Arad-Ineu). Dintre toate cele enumerate ca şi număr de Km, drumul prin Apuseni este cel mai scurt, însă datorită serpentinelor şi a unor porţiuni de drum nu chiar aşa de bune (din fericire puţine) timp tot atâta îţi ia.

Încă de pe teritoriul judeţului Cluj peisajul s-a jucat cu mintea mea, culorile aurii amintindu-mi instant de Toscana şi aproape obligându-mă să cobor pentru câte o poză, ori să cobor să culeg corcoduşe sălbatice de pe marginea drumului.

Apoi după Abrud munţii s-au înălţat spre cer în calea noastră, iar de cer se agăţaseră şi nişte nori şterşi de aveai impresia că îngerii împrăştiaseră pe acolo vată de zahăr.

Imediat după Brad, odată cu intrarea în judeţul Arad am fost răsplătiţi cu lanuri multe şi pline de soare, de flori de soare. O ador, am căutat pe lângă Cluj fără succes măcar un lan, un singur lan, dar nu s-a lăsat găsit. Aici când l-am zărit mi-am spus că măcar o jumate de oră TREBUIE să mă răsfăţ cu el, sau prin el. Ceea ce am şi făcut.

Acum vă scriu de la Ineu, ieri am avut un scurt şi solicitant traseu prin altă parte, printr-un oraş super, super frumos, pe care în 40 de minute l-am redescoperit pentru o şedinţă foto de care sunt chiar mândră. Dar despre asta vă povestesc data viitoare. Până atunci vă las cu o mică selecţie din pozele de pe traseu. Weekend fain să aveţi!