Azi la ora 13 am aprins lumina în bucătărie ca să văd să gătesc, așa nori zbucimați ocupau cerul afară. Plouă de rupe, a plouat de luni și de exemplu miercuri s-a reușit perfomanța de a ploua toată ziua mocănește de parcă ne-am pregăti pentru postul Crăciunului. Teoretic e o zi în care să nu ieși din casă, la fel de valabil a fost și pentru zilele trecute (deci și ieri pentre ele) numai că practic eu nu mai pot sta în casă, de fapt nu pot să nu ies să mă bucur de verdele primăverii chiar și printre stropii de ploaie, uneori deloc puțini.
From Astana with Love
Să vă arat sau să nu va arat cele 3 poze, care din cauza unui internet foarte lent, sunt singurele 3 imagini pe care a reușit Clau să mi le trimită din Astana?!? Da, e în capitala Kazakhstan-ului de 3 zile și mai stă puțin. Știu, nu e o destinație despre care să scrie cineva care merge în vacanță, dar trebuie să recunosc că mie mi s-a părut super interesantă. Atât de interesantă că atunci când mi-a zis “s-ar putea să merg câteva zile în Kazakhstan” am zis “oook… right!”, numai că a fost pe bune și am început să căutăm informații despre Astana, unde inițial am crezut că au doar iurte, când de fapt, Astana arată cam așa:
Ultimul tango la Buenos Aires
- Titlu: Ultimul tango la Buenos Aires
- Autor: Justina Irimia
- Editura: Humanitas, 2012
- Nr.pagini: 172
- Preț: 20 RON pe www.libris.ro
Poate suna puțin nedrept ce voi spune, dar coperta e mai frumoasă ca și cartea, care mi s-a părut puțin greoaie și scrisă destul de în stilul unui jurnalist de documentare. Aș fi vrut să aibă mai multă poveste și mai puțină informație de ghid. Poate greșesc eu, poate nu am simțit ce trebuia să simt, caz în care vă rog să mă corectați, căci nu am nicio intenție să spun minciuni despre o carte pe care mi-am dorit mult să o citesc și am ajuns la ea datorită celor de la librăria online Libris.ro.
Să scrii. Să TE așterni…
… e un semn de vulnerabilitate fără de care eu nu pot trăi. Și totuși, au fost câteva momente în care nu am putut să o fac. Nu am putut scrie niciun cuvânt pentru că nimic nu mi se părea că poate exprima ce simțeam exact, nu, cuvintele nu erau prea sărace, erau pur și simplu inexistente. Nu se inventaseră. E drept că la marile fericiri și la marile nefericiți n-am putut scrie, chiar dacă la nefericiri putea fi chiar terapeutic… n-am putut. Sigur că era blocaj pe toate planurile, gânduri prea multe, amestecate îmi alergau prin minte ca într-un blender. Na scrie! Așterne pe hârtie ce e în capul tău! Scrie dacă poți!
Scris pe cer (Cluj Air Show, 2013)
Sâmbătă, înainte de Ziua și Noaptea Muzeelor, am trecut pe la Mitingul Aviatic de pe Aeroportul Internațional Cluj Napoca. Ce s-a întâmplat acolo vedeți în fotografiile de mai jos, iar dacă doriți mai multe, găsiți un album aici (cel de anul trecut aici). Articolul participă la Miercurea fără cuvinte, detalii la Carmen.
Organizarea românească și condeierul
Săptămâna trecută vă anunțam că vine Marele Mario Vargas Llosa la Cluj și că tare aș vrea să merg să-l văd. Am reușit să ajung la 12 fix, după ce am traversat un Cluj cumplit de aglomerat pentru o oră care nici măcar “de vârf” nu era. Au fost câteva ore nebune, care s-au terminat triumfător pentru mine, proaspătă posesoare de autograf al unui laureat Nobel care chiar îmi place, dar se putea termina aiurea, având în vedere că m-am așteptat să plec cu buza umflată încă din primele 10 minute de “întâlnire”. Să vă povestesc:
O surprinzătoare Zi și Noapte a Muzeelor (Cluj, 2013)
Nu-s mare cunoscătoare în ale artei frumuseți, dar să zicem că aș remarca un Grigorescu pe un perete, deși, desigur, n-aș face diferența dintre un fals și un original, dar nici nu văd cum m-ar ajuta un muzeu să mă pot ridica la acest nivel. Cu toate astea am fost la câteva muzee în weekend. În frumosul Cluj, bineînțeles…






