Să vă spun sau să nu vă spun ce tare am reușit să-l stresez la Clau în prima noastră vizită în Italia? OK, vă spun: aproape că ne-am luat la ceartă prin Veneția :)) Motivul? Mâncarea! Da, omul dorea să se tot oprească să mănânce, să încerce ba una ba alta și eu nu vedeam decât urcat prin turnuri, străbătut străduțe și vizitat Catedrale. Yup, that’s me :D
În continuarea articolului de ieri (deși nu aveam în plan), m-am lăsat purtată de o poveste care, cel puțin aseară, mi-a făcut bine: povestea unei luni de miere, povestea unei călătorii frumoase prin Europa noastră dragă. Și pentru că nu am putut să vă povestesc despre ce aveam planificat, vă las azi cu acest serial al unei vacanțe romantice și pline de soare… ENJOY IT!
Americanii aleg Europa când vine vorba de călătorii frumoase, interesante, îndepărtate și mai ales când vine vorba de celebrul Honeymoon. Pentru ei Europa are un miraj care pe foarte mulți europeni îi lasă reci, pentru că ei trăiesc aici și se comportă ca și cum Europa li se cuvine. Dar știu americanii ce știu… :)
Cred că acesta este unul din motivele primare pentru care călătorim mai aproape sau mai departe de casele noastre și de tot ce ne este comun! Și mai cred că este motivul ce ne mână în descoperire și care ne aduce multe frustrări, dacă nu îl rezolvăm cu o oarecare periodicitate. Este dat de curiozitatea noastră caracteristică, probabil din reminiscențe ale primei copilării. Ați văzut desigur cât de curioși sunt copiii mici, cum se plictisesc ei repede de o jucărie sau de un lucru, cum nu pot ei sta locului și cum îi atrage orice este nou…
Calvaria, Mănăștur, Cluj, 8 martie 2014
Circula până ieri pe Facebook, un text despre un tată care “a plâns în brațele fiului său” din cauza sistemului educațional din România. În urma articolului super popular, evident, multe reacții pro și contra. A reușit articolul cu pricina ceva ce de multă vreme nu s-a mai întâmplat în preajma zilei de 8 martie: să mute atenția populației de pe “elogiul mamelor” pe orice articol în care “și băieții mai plâng câteodată”.
Gazdă! Fără doar și poate mă simt de 100 de ori mai bine în postura de gazda. Fără doar și poate mă simt fenomenal primind oameni la mine acasă, decât să merg eu la ei acasă. Da, am avut și de pierdut de pe urma faptului că nu am întors vizite, dar așa sunt eu, intru mai greu în pielea musafirului, pe când gazdă parcă m-am născut să fiu.
După ce ieri m-am trezit cu soarele bătând la geam, deși credeam că va ploua, doar m-am tot uitat pe site-urile cu știri despre vreme, azi m-am trezit în plin gri, din nou!! Tema predilectă a lunilor de final de toamnă/iarnă/început de primăvară, acest gri are un mare atribut: te face să cauți frumosul în altă parte decât privind pe fereastră!
