Încă nu m-am lămurit cum stă treaba cu anotimpurile. Prima săptămână din ianuarie a fost hai să zic în limite normale, a doua a adus un frig de-au crăpat pieterele, iar mie mi-au înghețat degetele de la picioare și mi-am luat în premieră două perechi de ciorapi. Vinerea și duminica trecută a nins foarte frumos în timp ce exact în ziua dintre ele adică sâmbăta a fost un soare de te puteai bronza.
Săpămâna asta vreau să zic că vremea a întrecut orice măsură. A fost pot să zic, cald. Da, cald pentru ianuarie. Nici vorbă să ai nevoie de fular sau mănuși. Te întrebai care geacă mai subțire să o iei. Azi nu știam de ce mi-e cald în casă. Când am deschis ușa de la balcon să aerisesc un aer primăvăratic mi-a dat peste nas. Am ieșit pe balcon așa în papuci de casă fără să simt nici cea mai mică urmă de frig. Clar, e primăvară chiar dacă e doar 22 ianuarie. Nu contează cât ține, dar e primăvară.
Tare mi-e că un val de zăpadă și din astea să ne ia, ca de obicei prin surprindere, mai ales “autoritățile” nu-i așa? Colo peste o lună! Și atunci, atunci chiar ne-o apuca dorul după zilele de răgaz pe care ni le dă “baba Iarna”. Cel puțin la Cluj.
Roxana, Alexandra, Elizabeth
Am citit 3 cărți care n-au nici o treaba cu ce ar trebui să citesc eu în perioada asta, dar sincer n-am putut să nu le termin atâta timp cand mi se păreau despre mine (nu ca persoană fizică evident). Ciudat, nu?
Roxana Valea e o tipă de famile destul de buna din România cu un super job în Austria care în urma unui safari în Africa, pleacă să traverseze tot continentul negru în regăsirea propriei identităti. Drumul însă e plin de surprize de tot felul.
Alexandra Ares e o fostă actriță și realizatoare tv care dupa 7 ani la New York realizează ca visul american e doar o iluzie și vrea să se întoarcă acasă. Însă în ultinul moment pleacă pentru căteva zile pe coata de vest unde nu mai fusese niciodată. Aici găsește nu doar o pare necunoscută a tărâmului făgăduinței ci și o parte necunoscută a propriei persoane.
Elizabeth Gilbert ar fi întruchiparea femeii fericite. Soție devotată, editoul unei reviste care-i permisese să călătoeacă peste tot în lume, scriitoare și o persoană bine poziționată material, însă angoasele sale o transformaseră într-o epavă. Divorțează, pierde aprope toți banii în urma partajului, dar hotărăște să plece pentru câteva luni în căutarea fericirii. Pașii o duc în Italia, India și Indonzia. Poate nu a găsit fericirea dar e cert că mergea pe drumul cel bun spre ea.
Evenimente sportive de top
Între o depresie mică și niște lucrări de sesiune vreau să văd, cât oi apuca ceva din evenimentele sportive de top ce deputează chiar în ianuarie. Este vorba despre Australian Open, început încă de săptămâna trecută cu calificările și Campianatul European de patinaj artistic de la Helsinki. La tenis se anuntă o lupată acerba între 2 sportivi care au mai triumfat aici este vorba de Marat Safin și de eternul Roger Federer, dar bețe în roate le pot pune mulți de la sârbul Djokovici pană la americanul Andy Morris. La fete se pare că rusoicele fac legea. Și tot rusoiacele și la patinaj, doar că anul acesta findlandezele care au venit din urmă în ultima vreme s-ar putea să provoace surprize deosebit de plăcute mai ales că sunt la ele acasă. În plus abia aștept să-l văd pe preferatul meu din ultimii 2 ani cehul Thomas Verner. Din păcate anul trecut am urmărit foarte puțin din competiții, serviciul acupându-mi timpul în proporție de 100%, anul asta deși sesiunea and stuff sper să apuc să văd măcar semifinalele și finalele la tenis și reuniunile de seară la patinaj
La anu’ e olimpiada de iarnă de la Vancouver deci concursul de patinaj e cu atât mai important pentru că ultima seiune de calificare pentru olimpiadă va fi Campionatul Mondial din martie de la Los Angeles unde tot europenii sunt favoriți, deci interesant.
A! mai e și Campionatul Mondial de Handbal masculin din Croația pe care recunosc că nu-l urmăresc ca pe cel feminin dar și aici sunt meciuri ce merită văzute
Bloguri, Bloguri
Da, da știu, citesc multe bloguri (motiv pentru care mi-am facut și eu unul, și iacă am zis de ce l-am facut că tot am promis la început), ocazional, dar unele și zilnic. Pot spune doar că unii oameni scriu fenomenal despre orice, au o creativitate care dă prin lături (nu cred ca e și cazul meu, dar mai sunt bloguri “numa așa” nu?). Sunt unii care scriu delicios și despre faptul că își fac pită prăjită ce să mai zic de posturile cu adevărat lucrate. Genial, ce mai. Recunosc faptul că aș putea sta o zi întreagă numai citind posturile unora dacă nu aș mai avea și altceva de facut/citit (mai ales citit). Cândva, cineva zicea că blogurile cu adevărat faine sunt cele tematice, adică te preocupă o problemă și scrii cam tot despre aia, o întorci pe toate părțile, îti împărtăsești experiențele, cauți soluții, etc. Părerea mea că nu-i chiar așa. Asta poate se potrivește în 5% din cazuri, de exemplu bloguri de călătorii, filme, IT, cărti, dar în marea majoritate oamenii au blog în care scriu cam tot ce-i taie capul, de la questii personale la recenzii. Cu alte cuvinte mulți înțeleg blogul ca pe un jurnal online, ceea ce cred eu ca și e până la urmă.
Așadar la cât mai multe posturi bune pentru blogurile bune. Citesc în continuare ce mi se pare că merită fie aberații, fie divagații. Oricum prefer să cred că mulți și-au făcut blog pentru ei nu pentru alții.
Pe patine
Sunt o împătimită a patinajului artistic. Nu scap nici macar un Campionat European sau Mondial, de Olimpadă nici nu mai zic nimic. Dacă Eurosport ar difuza concursurile de Grad Prix sau întrecerile de Cupă Mondială cred că nu m-aș dezlipi de televizor.
Cu toate acestea eu personal nu mi-am pus patine în picioare până acu’ 2 zile. În primul rând îmi erau mari și nu le-am putut strânge bine pe picioare, iar în al doilea rând grija lui ” să nu cad” m-a făcut ca minute bune să nu mă pot desprinde de la matinelă. Apoi încet, încet mi-am dat drumul mai ales ca vedeam niște micuți care se dădeau de mama focului și erau toți roșii în obraji. Apoi după o vreme un domn de varsta a treia s-a apropiat de mine și mi-a zis: “…domnișoară pe gheață nu se merge, se alunecă”. Ok ușor de zis greu de făcut. Am apucat marginea mantinelei și am început să trag de ea împingându-mă înainte, și acum am ferbră musculară la brațe de la această activitate. În cele din urmă m-am îndepărtat bine de mantinelă, dar nici vorbă să pot face un tur de patinuar singură. Domnul de mai devreme s-a oferit să ma ajunte. Am reușit la finalul programului un tur complet mai mult nici vorbă.
Dar vreau să mai încerc, neaparat. Nu mă las cu una cu două. Nu vreau să fac triplu axel, dau dublu ridberger dar vreau să alunec așa cum îmi doresc de când eram mică și o vedeam la televizor pe Surya Bonaly și Oksana Baiul.
Filme 3D
Joi am văzut ” Călătorie spre centrul pământului”, iar sâmbătă “Bolt”. Tehnica e super, la primul chiar am rămas surprinsă, efectele au meritat toți banii. La al doilea, mai mult animatia a fost interesantă și deși nu-mi doream să zic asta dublajul în limba română nu a fost deranjant. Poate și din cauză că am recunoscut vocile Mihaelei Rădulescu și a lui Virgil Ianțu. Mai târziu am aflat că simpatiul hamster Rino era dublat de și mai simpaticul Dani Oțil. Merită văzute ambele filme în variantă 3D sau nu.
Cu brăduții la gunoi
Mă simt extrem de tristă când imediat după Sărbători oamenii își aruncă brazii pe care i-a împodobit cu atâta drag la Crăciun. De exemplu numai la tomberonul nostru zac deja 3 brăduți goi, triști și răsturnați.
Recunosc că și familia mea se numără printre cele care nu suportă brazii artificiali, dar care nici nu se comportă cu cei naturali atât de brutal. Adică in fiecare an încercăm să prelungim viața bradului. Pentru la anul intram în planul cu bradul în ghiveci, care mi se pare cea mai bună idee posibilă. Până atunci însă las să-mi mai vorbească imaginile cu brăduțul meu de la Crăciunul tocmai trecut, care a fost unul din cei mai simpatici brăduți pe care i-am avut :)