Am citit 3 cărți care n-au nici o treaba cu ce ar trebui să citesc eu în perioada asta, dar sincer n-am putut să nu le termin atâta timp cand mi se păreau despre mine (nu ca persoană fizică evident). Ciudat, nu?
Roxana Valea e o tipă de famile destul de buna din România cu un super job în Austria care în urma unui safari în Africa, pleacă să traverseze tot continentul negru în regăsirea propriei identităti. Drumul însă e plin de surprize de tot felul.
Alexandra Ares e o fostă actriță și realizatoare tv care dupa 7 ani la New York realizează ca visul american e doar o iluzie și vrea să se întoarcă acasă. Însă în ultinul moment pleacă pentru căteva zile pe coata de vest unde nu mai fusese niciodată. Aici găsește nu doar o pare necunoscută a tărâmului făgăduinței ci și o parte necunoscută a propriei persoane.
Elizabeth Gilbert ar fi întruchiparea femeii fericite. Soție devotată, editoul unei reviste care-i permisese să călătoeacă peste tot în lume, scriitoare și o persoană bine poziționată material, însă angoasele sale o transformaseră într-o epavă. Divorțează, pierde aprope toți banii în urma partajului, dar hotărăște să plece pentru câteva luni în căutarea fericirii. Pașii o duc în Italia, India și Indonzia. Poate nu a găsit fericirea dar e cert că mergea pe drumul cel bun spre ea.
Evenimente sportive de top
Între o depresie mică și niște lucrări de sesiune vreau să văd, cât oi apuca ceva din evenimentele sportive de top ce deputează chiar în ianuarie. Este vorba despre Australian Open, început încă de săptămâna trecută cu calificările și Campianatul European de patinaj artistic de la Helsinki. La tenis se anuntă o lupată acerba între 2 sportivi care au mai triumfat aici este vorba de Marat Safin și de eternul Roger Federer, dar bețe în roate le pot pune mulți de la sârbul Djokovici pană la americanul Andy Morris. La fete se pare că rusoicele fac legea. Și tot rusoiacele și la patinaj, doar că anul acesta findlandezele care au venit din urmă în ultima vreme s-ar putea să provoace surprize deosebit de plăcute mai ales că sunt la ele acasă. În plus abia aștept să-l văd pe preferatul meu din ultimii 2 ani cehul Thomas Verner. Din păcate anul trecut am urmărit foarte puțin din competiții, serviciul acupându-mi timpul în proporție de 100%, anul asta deși sesiunea and stuff sper să apuc să văd măcar semifinalele și finalele la tenis și reuniunile de seară la patinaj
La anu’ e olimpiada de iarnă de la Vancouver deci concursul de patinaj e cu atât mai important pentru că ultima seiune de calificare pentru olimpiadă va fi Campionatul Mondial din martie de la Los Angeles unde tot europenii sunt favoriți, deci interesant.
A! mai e și Campionatul Mondial de Handbal masculin din Croația pe care recunosc că nu-l urmăresc ca pe cel feminin dar și aici sunt meciuri ce merită văzute
Bloguri, Bloguri
Da, da știu, citesc multe bloguri (motiv pentru care mi-am facut și eu unul, și iacă am zis de ce l-am facut că tot am promis la început), ocazional, dar unele și zilnic. Pot spune doar că unii oameni scriu fenomenal despre orice, au o creativitate care dă prin lături (nu cred ca e și cazul meu, dar mai sunt bloguri “numa așa” nu?). Sunt unii care scriu delicios și despre faptul că își fac pită prăjită ce să mai zic de posturile cu adevărat lucrate. Genial, ce mai. Recunosc faptul că aș putea sta o zi întreagă numai citind posturile unora dacă nu aș mai avea și altceva de facut/citit (mai ales citit). Cândva, cineva zicea că blogurile cu adevărat faine sunt cele tematice, adică te preocupă o problemă și scrii cam tot despre aia, o întorci pe toate părțile, îti împărtăsești experiențele, cauți soluții, etc. Părerea mea că nu-i chiar așa. Asta poate se potrivește în 5% din cazuri, de exemplu bloguri de călătorii, filme, IT, cărti, dar în marea majoritate oamenii au blog în care scriu cam tot ce-i taie capul, de la questii personale la recenzii. Cu alte cuvinte mulți înțeleg blogul ca pe un jurnal online, ceea ce cred eu ca și e până la urmă.
Așadar la cât mai multe posturi bune pentru blogurile bune. Citesc în continuare ce mi se pare că merită fie aberații, fie divagații. Oricum prefer să cred că mulți și-au făcut blog pentru ei nu pentru alții.
Pe patine
Sunt o împătimită a patinajului artistic. Nu scap nici macar un Campionat European sau Mondial, de Olimpadă nici nu mai zic nimic. Dacă Eurosport ar difuza concursurile de Grad Prix sau întrecerile de Cupă Mondială cred că nu m-aș dezlipi de televizor.
Cu toate acestea eu personal nu mi-am pus patine în picioare până acu’ 2 zile. În primul rând îmi erau mari și nu le-am putut strânge bine pe picioare, iar în al doilea rând grija lui ” să nu cad” m-a făcut ca minute bune să nu mă pot desprinde de la matinelă. Apoi încet, încet mi-am dat drumul mai ales ca vedeam niște micuți care se dădeau de mama focului și erau toți roșii în obraji. Apoi după o vreme un domn de varsta a treia s-a apropiat de mine și mi-a zis: “…domnișoară pe gheață nu se merge, se alunecă”. Ok ușor de zis greu de făcut. Am apucat marginea mantinelei și am început să trag de ea împingându-mă înainte, și acum am ferbră musculară la brațe de la această activitate. În cele din urmă m-am îndepărtat bine de mantinelă, dar nici vorbă să pot face un tur de patinuar singură. Domnul de mai devreme s-a oferit să ma ajunte. Am reușit la finalul programului un tur complet mai mult nici vorbă.
Dar vreau să mai încerc, neaparat. Nu mă las cu una cu două. Nu vreau să fac triplu axel, dau dublu ridberger dar vreau să alunec așa cum îmi doresc de când eram mică și o vedeam la televizor pe Surya Bonaly și Oksana Baiul.
Filme 3D
Joi am văzut ” Călătorie spre centrul pământului”, iar sâmbătă “Bolt”. Tehnica e super, la primul chiar am rămas surprinsă, efectele au meritat toți banii. La al doilea, mai mult animatia a fost interesantă și deși nu-mi doream să zic asta dublajul în limba română nu a fost deranjant. Poate și din cauză că am recunoscut vocile Mihaelei Rădulescu și a lui Virgil Ianțu. Mai târziu am aflat că simpatiul hamster Rino era dublat de și mai simpaticul Dani Oțil. Merită văzute ambele filme în variantă 3D sau nu.
Cu brăduții la gunoi
Mă simt extrem de tristă când imediat după Sărbători oamenii își aruncă brazii pe care i-a împodobit cu atâta drag la Crăciun. De exemplu numai la tomberonul nostru zac deja 3 brăduți goi, triști și răsturnați.
Recunosc că și familia mea se numără printre cele care nu suportă brazii artificiali, dar care nici nu se comportă cu cei naturali atât de brutal. Adică in fiecare an încercăm să prelungim viața bradului. Pentru la anul intram în planul cu bradul în ghiveci, care mi se pare cea mai bună idee posibilă. Până atunci însă las să-mi mai vorbească imaginile cu brăduțul meu de la Crăciunul tocmai trecut, care a fost unul din cei mai simpatici brăduți pe care i-am avut :)
București și nu doar atât
După 2 nopți pe tren și o noapte într-un hotel decent la căldurică acum sunt în pat chinuită de oboseală. Bucureștiul pe care l-am vizitat acu’ 2 ani mi s-a arătat de această dată în 2 zile veritabile de iarnă. Joi a nins ore bune fără incetare mai ceva ca în povești, iar ieri deși a fost soare nu cred că au fost garde peste zero.În prima zi după ce ne-am terminat treburile am plecat la Plazza România. Îmi doream să ajung aici pentru că aici le duce pe cele care câștigă la concursul Bolero. Am vrut să vad magazinele mai ales că era perioada de reduceri așa că de la Zara la T!naR l-am bătut pe toate și evident mi-am și achiziționat ceva. Apoi am fost la Movieplex și am văzut primul 3D rulat în România “Călătorie spre centrul pământului”. Super experientă. Seara am vrut să vad orașul încă împodobit, dar din păcate beculețele erau stinse semn că primăria capitalei nu mai alocase bani și după sărbători pentru podoabele de Craciun. Totuși as fi zis că se putea ca eram doar în 9 ianuarie.Vineri am renunțat la metroul de care am abuzat joi (ne-am plimbat de la Gara de Nord la Universitate și retur, apoi am luat-o spre Eroilor, Militari si apoi seara iar ne-am întors la Universitate) și am decis să ne muncim picioarele făcând un adevărat tur de forță prin oras. Prima dată am fost în Cișmigiu unde am furat câteva poze peisajului de iarnă și apoi am intrat pe patinuarul amenajat chiar pe lac. Cu patinele în picioare pentru prima dată m-am simțt tare bine chiar dacă abia puteam sta sus. Ajutată de un domn generos am reușit să fac un tur al patinuarului.Apoi tot pe jos am traversat parcul Izvor și am ajuns la Casa Poporului. Am decis da o admirăm dar de afară de această dată mai ales ca amândoi am vazut interiorul, Clau chiar de căteva ori și în plus eram cu bagajele după noi. De acolo am mers în Piața Unirii la Unirea Shopping Center care e ceva în genul Crișul-Ziridava-Central doar că mult, mult mai haotic.Aici eram deja foarte obosiți, dar trebuia să ajungem la Universitate așa că tot pe jos pe langa Spitatul Coltea am luat-o. Se impunea vizitarea unei librării și cum noua ne place librăria NOI am intrat în ea.Mai e ceva la București care se numește Strada Cărții. Un proiect de anticariate în lanț care se întinde de la intrarea dinspre Intercontinental pe b-dul Regina Elisabeta pâna aproape de Cercul Militar Național. Cărți găsești la prețuri rezonabile în stare bună. Eu mi-am luat Lucian Blaga- “Luntrea lui Caron” la 20 de lei și mai gaseam cărți dacă mai eram dspusă să chleltui niște bani.Trenul a plecat din București pe la 18:30. Nu-mi era somn și am vrut să văd munții așa că am stat trează pănă am trecut de Brașov. Eram la vagonul de dormit și am putut stinge lumina. Afară era lună plină plus că zăpada potența lumina naturală astfel că am văzut numai bine traseul Sinaia-Bușteni-Azuga-Predeal-Brașov. M-am putut culca împăcată dupa asta. Îmi îndeplinisem toate obiectivele. 