Nu am mai văzut de foarte mult timp un film care să mă țină cu un zâmbet larg pe buze de la început până la sfârșit. “Love actually” e un astfel de film. Îl am de multă vreme dar nu mi-am făcut timp de el până în seara asta. E un film “de Craciun” dar îl poți vedea în orice anotimp ca o comedie spumoasă dar foarte inteligentă.
Faptul că ne-am cunoscut
Aseara am fost în oraș la o pizza cu fostele colege de la firma unde am lucrat. În prezent niciuna nu mai lucrează acolo. Fiecare este pe alt drum. Este a doua întâlnire de cand am plecat eu și prima de când am plecat chiar toate. Discuțiile noastre sunt în mare parte despre firmă: bârfe mici și regrete destule despre faptul că am lucrat pentru niște oameni care n-au meritat trecerea noastră pe acolo. După ce m-am întors din oraș, unde m-am simțit super în compania lor, am realizat că totuși firma la care am lucrat ne-a făcut un mare bine, involuntar, evident. Ne-a adus împreună. Eu am câștigat acolo niște prieteni buni. Până acum din cauza nervilor acumulați acolo, aproape că nici nu mi-am dat seama că mai important decât orice lucru negativ întâmplat, faptul că ne-am cunoscut ar trebui să primeze.
Duminică de decembrie
Toate duminicile de decembrie semană cu nişte aşteptări lungi a ceva ce se ştie că va veni. Toată lumea aşteaptă Sarbătorile, aşteaptă să mai treacă o săptămână, două, trei, până familia va fi reunită, pomul va fi împodobit, cozonacii vor fi copţi, iar bunadispoziţie la ea acasă.
Handbal de calitate
Urmăresc Europenele și Mondialale de handbal feminin de vreo 10 ani. Tot ce știu e că mereu am avut o echipă acolo sus zbătându-se pentru un loc cât mai bun. Îmi amintesc de Steluța Luca de acu’ 8 ani de exemplu, de Aurelia Stoica, de Cristina Vârzaru, iar acum de fetele astea noi, tinere de 20 de ani care joacă cu toată pasiunea de care sunt capabile. În urmă cu 3 ani am jucat finala Campionatului European pe care din păcate am pierdut-o în fața Rusiei (tara gazdă la cel turneu). Îmi amintesc meciurie acelea fabuloase în care comentatorul Radu Naum mai avea puțin și intra pe teren să comenteze de acolo în timp ce le încuraja pe fete. SUPERB.
Iubim gustul victoriei
Azi mi-a reusit un lucru de la care aveam asteptări mari. Așteptarea a fost lunga, dar știam eu de mult timp că pentru cei care știu să aștepte toate lucrurile vin la timp. M-am obișnuit să trec prin șiruri de emoții, să mă tot gândesc cât sunt de ghinionistă, să mă simt de nenumărate ori nedreptățită, dar e bine când toate se termină cu bine, sau mai bine zis încep cu bine, pentru că despre un început e vorba până la urmă. Și începuturile sunt fantastice, adică poate că perioadele intermediare pot asigura confortul necesar, dar începuturile sunt cele care îti dau aripi.
Plină de căldură
Anul acesta nu l-am ascultat pe Hrușcă până în seara asta. Deși mă doare capul, mă înțeapă ochii și mi-e destul de frig am reușit să mă destind pe fundalul ăsta muzical. Brusc m-am umplut de căldură. La Ineu la casetofonul din bucătărie mergea în perioada asta numai Hrușcă. Împodobeam casa, puneam instalațiile, ne găteam de sărbătoare pe același nelipsit fundal sonor. Eram tare supărată când imediat după Crăciun nu-l mai auzeam și știam că trebuia să mai așteptăm un an.
Despărțirea de Moș Miculaș
Ca în fiecare an seara de 5 decembrie reprezintă lustruirea papucilor și așteptarea moșului. O să recunosc, dar de câtiva ani încoace parcă sărbătoarea asta și-a pierdut din magie, cel puțin pentru mine. Nu știu exact de ce.