Bialog

Ce ne aduce nouă 2009?

4 ianuarie 2009 Niciun comentariu

De o zi m-am întors la Cluj. L-am regăsit așa cum l-am lăsat. Adică tot împodobit de sărbătoare parcă cele 2 săptămâni în care am lipsit au fost 2 secunde. Momentan mă aflu în depresia postSărbători care în general mă ține cam pâna la jumatea lui ianuarie. Deci nici într-un an nu ma pot bucura de început. Ce să fac?

Anul 2008 a fost OK. S-au întâmplat multe mai ales în a doua jumătate, m-am agitat destul, am reușit să mă și odihnesc la final, m-au dezamăgit multe, dar m-am bucurat de și mai multe.

Anul 2009 a început bine, cu mine zbierând într-o hora “..așa beau oamenii buni..” apoi a continuat și mai bine cu o ora de condus binedispusă până acasă, cu un somnic bun la căldurică, iar în 2 ianuarie cu un cont plin datorat bursei care se pare că intrase în ultima zi a lui 2008.

Așteptări am de fiecare dată, dorința de la miezul nopții e nelipsită așa că sunt pregătită pentru tot și toate. Dintre dorințele care se pot spune aș enumera:

1. Să merg la vară în Grecia și să văd Atena

2. Să mearga bine lucrurile la doctorat și să fac față cu brio

3. Să nu mă mai stresez din orice, să nu mă mai cert cu lumea, să fiu mai relaxată, să fiu mai optimistă, bla, bla, bla…

4. Să am speranța că dorințele se vor împlini și înțelepciunea de a înțelege de ce nu se pot împlini unele

5. Să fim fericiți, TOȚI

Așadar, start într-un nou an. Peste 7-8 ore unii merg la serviciu, alții la școală pur și simplu vacanța de iarnă s-a terminat. Eh, nu mai e atât până iarna viitoare…

Filosofari, Ineu

De la Ineu

26 decembrie 2008 Niciun comentariu

Nu vreau să zic decat că sunt la Ineu în plină sărbătoare. Am reuşit să fac lucrurile pe care mi le-am propus pentru perioada asta şi uite că deja pot spune că acest Crăciun a şi trecut. Aşteptăm Revelionul care ştim că va trece la fel de repede. Am numai cate un strop de net pe care-l iau în porţii mici să pot intra şi ziua următoare, dar poate într-un fel e mai bine că am scăpat de verificatul mailului din 5 în 5 minute pe care-l prestez la Cluj. De azi într-o săptămană o să ne pregătim deja de întoarcere la viaţa post sărbători şi inerentele preocupări zilnice. De aceea vreau să profit la maxim de zilele care au mai rămas din 2008, să mă odihnesc şi să stau cu familia şi prietenii.

Sărbători Fericite în continuare tuturor şi Anul care vine să aducă tuturor după dorinţe. Poate realizăm că important e să ne dorin ce avem şi ce putem avea şi să lăsăm naibii lucrurile imposibile.

HAPPY…

Filme

Love actually

16 decembrie 2008 Niciun comentariu

Nu am mai văzut de foarte mult timp un film care să mă țină cu un zâmbet larg pe buze de la început până la sfârșit. “Love actually” e un astfel de film. Îl am de multă vreme dar nu mi-am făcut timp de el până în seara asta. E un film “de Craciun” dar îl poți vedea în orice anotimp ca o comedie spumoasă dar foarte inteligentă.

Distribuția are cred cel puțin 20 de nume cunoscute în cinematografie majoritatea actori britanici. De la Liam Neeson, Hugh Grant, Emma Thompson, Colin Firth, Keira Knightley la topmodelul german Claudia Schiffer toți s-au reunit pentru o poveste de 2 ore extrem de captivantă. Îmi venea să vad în picioare ultimele minute din film.

De altfel și muzica a avut un aport important în atmosfera filmului. E superbă.

Recomand filmul tuturor celor care nu l-au văzut, chiar și celor care nu suportă “dulcegăraiele” pentru că s-ar putea să aibă o surpriză. Must watch.

Cluj, Filosofari

Faptul că ne-am cunoscut

16 decembrie 2008 Un comentariu

Aseara am fost în oraș la o pizza cu fostele colege de la firma unde am lucrat. În prezent niciuna nu mai lucrează acolo. Fiecare este pe alt drum. Este a doua întâlnire de cand am plecat eu și prima de când am plecat chiar toate. Discuțiile noastre sunt în mare parte despre firmă: bârfe mici și regrete destule despre faptul că am lucrat pentru niște oameni care n-au meritat trecerea noastră pe acolo. După ce m-am întors din oraș, unde m-am simțit super în compania lor, am realizat că totuși firma la care am lucrat ne-a făcut un mare bine, involuntar, evident. Ne-a adus împreună. Eu am câștigat acolo niște prieteni buni. Până acum din cauza nervilor acumulați acolo, aproape că nici nu mi-am dat seama că mai important decât orice lucru negativ întâmplat, faptul că ne-am cunoscut ar trebui să primeze.

Aștept cu nerăbdare următoarea întâlnire în care sper să nu mai vorbim de firmă deloc ci doar despre noi, viețile și realizările noastre. Despre faptul că ne putem întâlni din când în când…

Filosofari

Duminică de decembrie

14 decembrie 2008 Niciun comentariu

Toate duminicile de decembrie semană cu nişte aşteptări lungi a ceva ce se ştie că va veni. Toată lumea aşteaptă Sarbătorile, aşteaptă să mai treacă o săptămână, două, trei, până familia va fi reunită, pomul va fi împodobit, cozonacii vor fi copţi, iar bunadispoziţie la ea acasă.

Duminica discutam cu mama cel des despre ce mancăruri o să facem de sărbători, despre ce fel de pom o să luam, când ar fi mai ok sa-l împodobim, în ce vizite urmează să mergem, ce mai trebuie să cumpărăm. Duminicile de decembrie sunt leneşe prin definiţie. Organismul se pregăteşte pentru petrecerile ce ar trebui să urmeze şi pentru execesele ce nu ar trebui să le facă.

Aşadar într-o săpămână şi jumătate o să fim în miezul evenimentelor. Îşi poate cineva imagina Craciunul fără familie şi prieteni? Revelion fără pupăturile şi îmbraţişările de la miezul noptii? Eu nu. Şi luna decenbrie mă gândesc foarte mult la asta. Astăzi deja se întunecă afară. Vecinii de la blocurile de peste drum şi-au aprins deja instalaţiile pe la balcoane. Hiberanarea e în toi. Ce altveva te poate bântui decât gandurile calde de acasă?

Sport

Handbal de calitate

12 decembrie 2008 2 comentarii

Urmăresc Europenele și Mondialale de handbal feminin de vreo 10 ani. Tot ce știu e că mereu am avut o echipă acolo sus zbătându-se pentru un loc cât mai bun. Îmi amintesc de Steluța Luca de acu’ 8 ani de exemplu, de Aurelia Stoica, de Cristina Vârzaru, iar acum de fetele astea noi, tinere de 20 de ani care joacă cu toată pasiunea de care sunt capabile. În urmă cu 3 ani am jucat finala Campionatului European pe care din păcate am pierdut-o în fața Rusiei (tara gazdă la cel turneu). Îmi amintesc meciurie acelea fabuloase în care comentatorul Radu Naum mai avea puțin și intra pe teren să comenteze de acolo în timp ce le încuraja pe fete. SUPERB.

Din păcate turneul de anul acesta s-a încheiat oarecum pentru noi aseară când am pierdut cu campioana olimpică Norvegia. O să mai jucăm maine pentru locul 5 cu echipa Croației. Nu trebuie însă să uităm parcursul fantastic din preliminarii unde am jucat fără înfrângere cu Ungaria, Franța și Danemarca ( campioana europeana și mondială).

Handbalul mi se pare infinit mai complex și mai captivant decât fotbalul. Interesul este totuși destul de scăzut printre spectatori și telespectatori, iar sportivele sunt destul de puțin apreciate. Cel mai dureros este faptul că ne lipsesc jucătoare. Sunt puține și pentru că din diverse motive nu se îndreaptă către acest sport, probabil prea puțin susținut la noi. Din păcate nu e suficient ca Cristian Gațu (președintele Federației Române de handbal) să fie prezent în tribună și să susțină activ echipa ci și alți oficiali și surporteri români care lipsesc cu desăvârșire.

Așteptăm competițiile de la anul’ unde să sperăm că o să fie mai bine.

Filosofari

Iubim gustul victoriei

9 decembrie 2008 Niciun comentariu

Azi mi-a reusit un lucru de la care aveam asteptări mari. Așteptarea a fost lunga, dar știam eu de mult timp că pentru cei care știu să aștepte toate lucrurile vin la timp. M-am obișnuit să trec prin șiruri de emoții, să mă tot gândesc cât sunt de ghinionistă, să mă simt de nenumărate ori nedreptățită, dar e bine când toate se termină cu bine, sau mai bine zis încep cu bine, pentru că despre un început e vorba până la urmă. Și începuturile sunt fantastice, adică poate că perioadele intermediare pot asigura confortul necesar, dar începuturile sunt cele care îti dau aripi.

Reușita nu e nemuncită, poate tocmai de aceea e atât de valoroasă. După o coborâre survine o urcare și probabil tot așa până la final, dar azi mă bucur că sunt pe pantă. Încă mai urc…