Bialog - Part 207

Prea dimineață

6 august 2009 6 comentarii

M-am trezit la 5:30, treabă deh…
Într-un interval de 3 ore am reușit să am două discuții de rusu-plânsu, care numai de la oboseală mi se pot trage, oricum când te culci cu nervi, te trezești cu nervi, dar când te culci stresat și te trezești binedispus e o treabă rară.

Discuția nr.1 la Chioșcul de ziare ora 7.15

Eu: -nu vă supărați revista InStyle cu geantă mai aveți? (pentru că tocmai văzusem o gentuță faină de călătorie)
Vânzătoarea (vizibil plictisită):-da asta (și îmi arată una aurie)
Eu:-dar văd că aici afară aveți una și închisă la culoare, pot să o văd?
Ea:-da e la fel
Eu:-ok, dar pot să văd căci închisă la culoare vreau să nu se murdărească așa repede, o cumpăr
Ea (pe un ton ridicat):- pentru ce să o luați, nu o puteți vedea acolo?
Eu (pe un ton la fel de ridcat):- bine, înseamnă că nu vreți să vă vindeți marfa
Ea (proape țipând)-bine, la revedere
DUMNEZEI, ce tare m-a enervat

Discuția nr. 2 în apartament ora 8:30

Eu: -ne culcăm?
Clau:-nu acuma mai încolo
Eu:-pai nu că apoi la noapte stăm “De veghe în lanul de secară” (romanul lui Salinger pe care nu l-am citit)
Clau:-păi?
Eu:-da ce-i aia secară? (râd)
Clau:- îs ăia care pleacă, știi?
Ne spargem de râs
Eu:-pot să pun asta pe blog?
Clau:-păi nu știu ce-i mai comic: întrebarea sau răspunsul?
Eu:-bine mă, știu cei aia secară, da ce se face din ea? asta era era ideea
Clau: (râde)
Clau (după 1 minut): pâine
Eu:-poftim?
Clau:-pâine se face din ea
Eu: a! chiar mă

Oare ce mai urmează azi că-i nuna’ 9 dimineața ?!? :))

Carti

ce CARTE ai recomanda și de ce ?

5 august 2009 3 comentarii

Poate mă acuzați de prea mult timp liber, dar de foarte multă vreme “coc” un astfel de chestionar. Am ales un domeniu drag mie- CĂRȚILE- compunând un set de 10 întrebări la care o să răspund eu mai întâi, apoi o să trimit mai departe sub formă de leapșă. Mă mai gândesc cui ;)

N.B. Se recomandă o singură carte !!!

1. Ce carte ai recomanda și de ce unui dezamăgit din dragoste?
Elizabeth Gilbert -Mănâncă, Roagă-te, Iubește, pentru că este o demonstrație a faptului că după nopți întregi de plâns pe gresia din baie, pot veni nopți tandre în Bali. Chiar și la peste 30-40 de ani.

2. Ce carte ai recomanda și de ce iubitului/iubitei?
Pentru iubi meu e greu de recomandat ceva căci facem parte din domenii toatal diferite, avem preferinte diferite la cărți dar totuși pentru diversitate i-aș recomanda “Cel mai iubit dintre pământeni”- Marin Preda, că știu că nu l-a citit.

3. Ce carte ai recomanda și de ce celui mai bun prieten?
Pentru “fetele mele” zic ceva de “Pânza de paianjen” a Cellei Serghi, garantez că le va plăcea :)

4. Ce carte ai recomanda și de ce unui copil de 10 ani?
Neaparat “Vrăjitorul din OZ” pentru că nu există o vârstă mai potrivită pentru al gusta. Apoi va fi prea târziu.

5. Ce carte ai recomanda și de ce unui mare aventurier/călător?
Merg pe mâna Roxanei Valea cu “Prin praf și vise” și din cauză că acesta carte mai presus de aventură are calitatea unui manual de supraveițuire.

6. Ce carte ai recomanda și de ce unui dușman cunoscut?
Hai să fie Imre Kertez- “Cronica schimbărilor”, pentru că de multe ori contează să te cunoști pe tine ca să-ți cunoști dușmanii.

7. Ce carte ai recomanda și de ce unei persoane care nu iubește lectura?
E greu de recomadat, știu, dar pentru că important nu e să-l faci să iubească lectura ci să găsească o carte ca să-l prindă, eu zic ceva de “Cei cinci oameni pe care îi întâlnești în rai”- Mitch Albom.

8. Ce carte ai recomanda și de ce unuia “cu nasul pe sus”?
Evident Oscar Wilde- “Portretul lui Dorian Gray”, spune multe despre om și foarte interesante despre natura sa. Pentru schimbarea opticii merită.

9. Ce carte ai recomanda și de ce celui care apare primul în lista ta de bloguri?
Azi prima în lista mea de bloguri e Lia, din ce am citit la ea pe blog e o cititoare. Hmmm…hai să-i recomand ultima carte citită de mine “Biografia foamei”-Amelie Nothomb.

10. Ce carte ai recomanda și de ce unuia care crede că le-a văzut pe toate în viață?
O autobiaografie celebră “Plăcerea de a te povesti ție însuți”- Julien Green. E bestială.

Bun, deci să fie pentru: Tomata, Dragoș și Rotizzy cu speranța că o vor onora ;)

Carti

Biografia foamei

4 august 2009 Un comentariu

Nico spunea despre New York că este un oraș care ori îți place la nebunie ori nu-l poți suferi.
Ei bine la fel zic eu despre scriitoarea belgiană Amelie Nothomb autoarea acestei cărți. Mulți i-au gustat sarcasmul, alții i-au considerat scrierile de o calitate discutabilă. Eu fac parte din prima categorie, am plăcut-o de la bun început, ce am citit parcă mi s-a adresat, m-a atins.
Pornită de la o nuvelă biografică în care descrie “foamea de orice” ca sigurul lucru care a acaparat-o în viață, care a ghidat-o și care a consumat-o, cartea de față se transformă treptat într-un roman autobiografic atrăgător. De la povestea unei fetițe la cea a unei femei care nu și-a uitat originea, autoarea face o călătorie inițiatică. Dar de la una la alta drumul a fost lung, deloc ușor și extem de “picant”.
Amelie se naște în 1967 la Kobe în Japonia ca fiica unui ambasador belgian (și mare aventurier). Aici petrece primii cinci ani de viață alături de fratele și sora sa. Deși fluentă de mică în franceză ea vorbeaște și japoneza și chiar urmează o grădiniță alături de copiii japonezi. Acesta este locul unde începe să simtă faptul că este diferită de ceilalți copii, dar nu putea să-și explice de ce. Amintește perioada japoneză ca pe una foarte fericită în care doica sa i-a arătat multă iubire și pe care nu o va uita niciodată, tot aici se apropie de mică de soara sa Juliette care deși doar cu doi ani mai mare ca ea pare o ființă mult mai matură. Foamea de iubire (părintească mai mult) din acești primi ani o face să sufere enorm la părăsirea Japoniei.
Urmează trei ani în China, o țară care nu i-a fost pe plac de la început, dar pe care a încercat din greu să o tolereze, totuși la plecare nu a regretat nicio secundă. Asta poate și din cauză că a urmai perioada de vreo 4 ani în S.U.A, unde la New York a început școala, a legat primele prietenii, a descoperit foamea de libertate, de lux, de imensitate. Chiar spune că dacă cineva consideră că a văzut lucruri mari înseamnă că nu a trecut cu avionul pe deasupra Statelor Unite. Din păcate la 12 ani părăsește S.U.A cu destinația Bangladesh care după cum spunea era cea mai săracă țară din țară din lume. Astfel trecerea bruscă de la “Țara tuturor posibilitățior la cea fără nici o posibilitate o bulversează din nou. Urmează Birmania , iar apoi Laos. Aceasta este perioada în care se apropie de lecură, apare foamea de cunoaștere, o foame parcă mai aprigă decât celelalte. Devorează povești nemaipomenite apropae cât e ziua de lungă, spunea că își schimba poziția doar seraa când mergea la culcare în altă cameră. Acest periplu inedit se închie oarecum în 1984 când intră la Universite Libre din Bruxelles, dar odată ce se vede cu dilploma în buzunar își cumpără un bilet numai dus pentru Japonia. Ce găsește acolo însă o dezamăgește, parcă nu se schimase nimic în cei 17 ani de absență. Totuși își caută fosta doică, o găsește, se întâlnesc, apoi mai ia legătura cu ea la devastatorul cutremur din 1993.
Această carte practic demonstrează că în fiecare din noi există o foame care ne macicnă, ne schimbă, dar care nu va dispărea nicodată. E o carte frumoasă, scrisă simplu, dar foarte personal (excat cum îmi place mie), e o carte despre aventura foamei existente în om și drumul omului spre o sațietate pe care nu o va dobândi.

România, Travel

Un weekend în Bihor

3 august 2009 2 comentarii

Claudia “La mulți ani”, ne-a plăcut tare mult la tine, ne-am simțit excelent, mai repetăm figura ;)
Bun, deci din seria “Doamne ferește să stam acasă un weekend” zilele trecute le-am petrecut în Bihor, mai exact Remetea-Peștera Meziad-Stâna de Vale și scurte treceri prin Beiuș și Oradea. Dar să le iau pe rând:
Vineri seara am ajuns acasă la Claudia la Remetea (eu am mai fost la ea vreo 3-4 zile în 2007, dar atunci atracțiile au fost altele: Valea Sohodolului-Peștera Urșilor-Beiuș). Acum aveam de sărbătorit ziua ei, care defapt a fost ieri, pe 2 august, dar noi am început de vineri și am terminat ieri, ea continuă și azi.
Sâmbătă tur de forță ca de obicei. Am plecat la prânz spre Meziad cu oprire la Stejarul Secular. De la Remetea la Meziad am făcut cam 30-40 de minute pe un drum de țară, dar nu am putut urca cu mașina până la gura peșterii așa că am continuat vreo 20 de minute pe jos urcând pe Valea Meziadului. Intrarea în Peșteră este spectaculoasă, deschiderea de 10m/16m face să semene cu o gură imensă. Frigul se simte cum te apropii de intrare, iar noi nu prea eram îmbrăcați că afară erau cam 36-37 de grade, resimțite peste 40, deci… Faza e că noi am ajuns pe la 13:30, iar ghidul cică trebuia să fie în pauză până la ora 14 (peștera este neamenajată și nu se poate vizita decât cu ghidul deținător de lumină corespunzătoare), dar ghidul am aflat că era plecat în peșteră cu un grup de copii, iar noi trebuia să-l așteptăm. Acuma ce nu înțeleg eu e cum se poate ca un loc turistic ca acesta să aibă UN SINGUR GHID. Normal că după o oră de așteptare am încercat să vedem cât am putut ghidați de lumina de la telefon, dar am renunțat rapid și am plecat cum ar veni fără să vizităm peștera, eh…lăsăm pe altă dată.
Apoi ne-a venit să mergem la Stâna de Vale. Cu o scurtă oprire pentru înghețată la Terasa Tornado în Beiuș (am zis că era foarte cald) am ajuns cam într-o oră la Stână. Eu am am mai fost cu părinții de câteva ori pe la 9-10 ani și avem o imagine formată, dar cu dezamăgire am constatat că stațiunea este vizibil degradă, înafară de Cascada artificială Izvorul Minunilor (da, exact aia cu apa minerală) și hotelul (foarte scump) Iadolina nu prea aveai ce face și vedea aici. Dezamăgirea a fost și mai cruntă când am văzut că Vila Cerbul (unde m-am cazat ultima dată cu ai mei era părăsită, în paragină). Stațiunea deține și o pârtie ceea ce mă face să cred că poate iarna arată mai bine și e mai animată.
Ne-am întors la Remetea, aveam o petrecere în plan, un Bogracs tare gostos făcut de Alina cu tanti Angela și un foc de artificii pregătit de Zilele Comunei. Toate astea și multe altele (prietenii știu de ce) ne-au adus în pat după ora 2.
Ieri ne-am întors prin Oradea (și pentru că drumul ales la dus nu a fost foarte inspirat, era în lucru, apoi drum de țară, gropi, zonă frumoasă, dar mașinuța plângea), dar și pentru că băieții am vrut să se dea cu carturile în parcarea de la PIC, aproape de vama Borș. Din ce au zis ei carturile nu au mers bine, iar pentru 8 minute au mai și plătit 30 de lei (jaf la drumul mare). În fine… rău cu pasiunile astea :)
Am mai oprit să mâncam la Negreni, dar cât pe ce să nu avem unde parca așa aglomerație a fost, dar asta era doar antrenamentul pentru porțiunea Gilău-Cluj (pe unde va trece autostrada), porțiune pe care o faci în maxim 15 minute noi am stat O ORĂ JUMATE întrebându-ne de unde se întoarce sau unde se îndreapă atâta lume ?!!!?

Poze BIHOR 2009
BIHOR 2007

Muzica

La Radiooo…(ce asculți?)

30 iulie 2009 9 comentarii

Mă întrebam adesea ce profitabilitate are un radio cu atâta vreme cât toți ascultăm muzică la MP3 Player, la calculator sau chiar la telefon. Cât de bine trebuie să-i meargă unui radio de vreme ce noi putem asculta câta muzică dorim cu melodii pe culese și alese? Cât de important mai e un radio în aceste vremuri în care sunt destule concerte la care și noi românii (care o vreme am fost privați de asemenea evenimente) putem merge lejer, ori mai alegem noi radio când la Tv putem asculta atât melodia cât și vedea artistul în acțiune?
Ei bine răspunsul pare extrem de simplu. Radioul va exista și încă destul de bine mersi, pentru că este cam singurul care oferă surpriza 100% (adică te întrebi mereu “oare ce melodie urmează?”) și pe lângă asta este cel mai ușor de ascultat atât în mașină, cât și pe plajă, cât și la serviciu, sau în saloanele de înfrumusețare. Deci pentru că aceasta e varinata simplă (care poate nu ne mulțumește mereu, dar măcar e simplă) alegem să ascultăm “La Radiooo..”
Eu ascult în mașină tot timpul și acasă la Ineu prin bucătărie, în rest nu prea. A! anul trecul la lucru mai puneam Radio de pe net, dar numai cu permisiunea șefilor, bleah…
Și iată ce ascult:

MAGIC FM este preferatul în domeniu. Merge în mașină la drum lung sau scurt pentru că până acuma i-am găsit mai multe plusuri decât minusuri:
+ muzica din anii ’90 îmi place cel mai mult iar aici am găsit cea mai multă și cea mai diversă
au câte 12 melodii neîntrerupte de știri sau publicitate
da, îmi place și vocea de radio a Lianei Stanciu (mă liniștește)
– din păcate nu-l mai prind decât vreo 10 minute după ce am ieșit din Cluj și poate dacă am noroc când mai trec pe lângă orașele mai mari mai prind ceva
pe net merge cam prost, când ți-e lumea mai dragă se oprește
există o tipă Dominique Iancu care scoate din ea niște inepții ce n-ai văzut, noroc că m-am obișnuit și acum doar mă amuz
pe la ora 23 intră Magic Fm Cluj și e una care vorbește printre melodii, ok știu că-i noapte dar nu înțeleg de ce ea a adormit deja când a intrat în emisie

INFO PRO merge peste tot și în general il pun atunci când nu mai aud deloc Magicu’. Muzica e OK și mai nouă și mai veche. Acasă la Ineu merge aproape tot timpul și uneori ajunge să mă exaspereze, dar noh…măcar se aude bine.
+ nu trebuie să-l cauți foarte mult, cred că după Radio România Actualități pe ăsta îl găsești primul
topul de sâmbătă de la ora 18 e bun cu mici excepii și mai nou au câte un invitat special
– știrile din jumate în jumate de oră mi se par cam prea dese și evident la fel, că doar noh….tocmai ce au fost spuse
am auzit bâlbe destule pentru Cronica Cârcotașilor, păcat că radiourile nu-s în vizorul lor

EUROPA FM am ascultat o vreme dar de la un timp nu mai pot, au foarte multe reclame, publicitate mai multă ca muzică, mi se pare de neiertat, chiar nu vreau să aud spoturile publicitare de radio extrem de proaste la fiecare 5 minute. Sorry, dar pe mine încet, încet mă pierd de tot ca și ascultător. În plus se repetă melodiile destul de des., bine peste tot se parctică asta, dar când auzi de două ori o melodie în 30 de minute, totuși.

Destul de rar, dar hai să amintesc mai ascult și PRO FM, sau KISS FM, merg uneori, asta când vrei să te trezească ceva și nu merge doar cu Gatorade :)

Food, Guilty pleasures

Ce aș mânca zilnic.

29 iulie 2009 6 comentarii

Fiecare din noi trece prin perioada “aș mânca ceva”, acel ceva pe care de obicei nu-l ai în frigider, pe care de obicei nu mergi să-l cumperi, pe care de obicei nu te pui să-l faci pentru că nici nu ai avea cum. Eu am o groază de astfel de perioade, dar de cele mai multe ori rămân cu dorința de a mânca și nu cu actul în sine.
Mai jos am compus o listă cu 5 lucruri pe care le-aș mânca zilnic, ele se încadrează atât la categoria “aș mânca ceva” cât și la categoria “chiar de sunt sătulă tot ar mai încăpea”.

ÎNGHEȚATA DE PEPENE GALBEN
Este preferata mea. Vara aceasta am consumat multă de la Betty Ice, este delicioasă și o recomand mai ales celor care s-au săturat de cea de fructe de pădure ca mine de altfel. Și ca un bonus nu îngrașă la fel ca cele de vanilie și ciocolată (sau cel puțin așa prefer să cred). Oricum fie iarnă fie vară o înghețată la “casterolă”, vorba lui Luci, ar merge ;)

CĂPȘUNI
Cred că n-am să-i uit toată viața pe cei de la Clau din grădină. Dacă îmi aducea o cutiuță cu căpușuni mă bucuram de parcă ar fi fost poleiți cu aur, aveau un gust deosebit, erau micuți dar foarte aromați. Acum nu s-au mai făcut de multă vreme la el în grădină așa că mai cumpăram, sau mă mai aștepta mami când mergeam la Ineu cu niște căpșuni cumpărați de la piață. Cei mari și frumos lustruiți din marile magazine nu-s buni de nimic.

CHEESECAKE
Wow…cea de la Starbucks e “mama” lor. E cea mai bună prăjitură ever și ca să înțelegeți ce sentiment mă încearcă când mănânc așa ceva mai zic doar că dacă se poate muri mâncând prea mult ceva probabil eu aș putea muri de la asta. Singura chestie care mă scapă este prețul ridicat :) 15 lei/bucată. Dar odată pe lună merge, mai bine zis trebuie :D

GOMBOȚI CU PRUNE
Pe vremuri făcea maica, mami încă mai face dar rar, eu nu fac deloc deși îmi plac la nebunie. Probabil cu timul nu va mai face nimeni și astfel această foarte bună gustarea va dispărea și nu ne vom mai bucura de ea :( Noroc cu oameni ca Amalia, care gătesc nu se joacă și uite ce bunătate de poză am luat tot de la ea.

BRÂNZA BRIE
Până mai acu 2 ani nu mă omoram după brânză , ba mai mult făceam mofturi când venea vorba de mâncat cam orice fel de brânză. Bine, nici acum nu am gustat toate sortimentele (oricum sunt multe), iar din cele din care am apucat nu-mi plac chiar toate, dar Brânza Brie se remarcă dintre ele. Conținutul ei cremos te îndeamnă să tot mai iei, astfel că un triunghi din acela cum găsești în comerț trece într-o zi. Din nefericire și această este destul de scumpă motiv pentru care de-o vreme n-am mai mâncat.