Diavolul și domnișoara Prym


Titlu: Diavolul și domnișoara Prym
Autor: Paulo Coelho
Editura: Humanitas, București, 2008
Colecția: Seria de autor Paulo Coelho
Nr. pagini: 234

Îmi pare rău să vă spun dar nu sunt prea multe de zis despre această carte. Nu-l ponegresc pe Coelho, dar după 4 cărți de-ale lui citite de-a lungul timpul rămân la părea că cea mai reușită este Veronika se hotărăște să moară, iar dacă vă spun că nici aceea nu-i foarte grozavă sper să mă credeți cinstită nu ipocrită. Am spus oricum de nenumărate ori că nu sunt genul care nu-l place pe Coleho doar pentru că mulți îl consideră din subcultură, ci nu-l plac din cauză că am citit cărți mai bune de autori care poate nu-s la fel de populari. Punct.

Și totuși despre carte:
Subiectul este unul arhicunoscut: lupta dintre bine și rău, luptă din care binele după frământări îndelungi iese câștigător și cu speranța că a răpus răul pentru totdeauna. Viața unor oameni de bine dintr-un sătuc uitat de lume în care fiecare se cunoaște cu fiecare este greu pusă la încercare de un străin sosit în sat și cazat la hotelul unde Chantal Prym lucrează ca și ospătăriță. Fata tânără și frumoasă dorește în prima fază să-l cucerească pe străinul interesant, dar își dă repede seama că acesta are un plan bine stabilit în ceea ce o privește și în ceea ce-i privește pe consătenii ei.

Bărbatul misterios care evident se prezintă sub un nume fals este de fapt un om celebru și bogat care îi propune un pariu riscant lui Chantal după ce îi arată locul în care și-a ascuns averea transformată în lingouri de aur. Fata prinsă la mijloc între datorie și dragoste de viață, intre moral și imoral, între îngeri și demoni nu știe pe ce cale să acționeze ca să ducă la bun sfârșit treaba pentru care se pare că a fost aleasă.

“Binele și răul au același chip; totul depinde de momentul în care unul sau altul îi taie calea oricărei ființe umane.” Dacă doriți puteți descoperi și voi acestă poveste (recomandată de psihologi), acestă lectură pe care mulți, chiar foarte mulți (căutați pe net) au inclus-o pe listele cu lecturi de calitate.

Detoxifiere


Ceai verde, ceai de urzică, ceai de mentă, ceai de lămâie, apa plată (barem 2 l pe zi), apă plată cu lămâie și miere de albine, lămâie fiartă cu miere, portocale, mandarine, kiwi, gref, pomelo, biscuiți digestivi, pâine neagră, carne de pui fiartă, pește, legume proaspete, nimic prăjit (poate doar pâinea), mișcare (măcar 30 de minute de mers pe jos în pas alert), somn liniștit, fără stres, fără cafea, fără alcool, fără petreceri pânâ dimineața, fără sare, zahăr sau grăsimi.

Foarte pe scurt asta înseamnă detoxifierea organismului, adică să-i luăm organismului de pe cap niște stresuri fie ele culinare, sedentare sau din alea care scot peri albi.

Și deși știm ce bine ne-ar prinde un astfel de tratament totuși nu-l facem. De ce?

Leapșa lecturistică

Am primit de la Rontziki prima leapșa pe 2010 și m-am bucurat enorm să văd că-i despre cărți. Draga mea, mulțumesc din suflet, uite că o și onorez :)

1. Când citiţi, pentru a marca locul unde aţi rămas cu lectura, folosiţi semne de carte sau îndoiţi paginile?

Am diverse semne de carte primite sau cumpărate, unele care vin împreună cu cartea pe care o citesc, dar absolut niciodată nu îndoi paginilie cărților, am grijă de ele ca de ochii din cap.

2. Aţi primit în ultimul timp o carte drept cadou şi dacă “da” care a fost aceasta?

Wow, da chiar am vrut să vă povestesc despre ea. Ultimul cadou primit a fost o carte despre Partinajul Artistic. E o carte surpriză, gen encicopedie, alcătuită de Clau special pentru mine cu multe informații de pe Wikipedia (care mai nou realizează și cărți, în sensul că tu “o scrii” și ei o printează), o carte care reunește cam tot ce există despre patinaj de la elemente artistice și acrobatice la competiții, la informații despre patinatori, Olimpiade, etc. E o carte minunată și când mă gândesc că doar pentru mine a fost tipărită mi se umple inima de bucurie :)

3. Citiţi în baie?

O carte pe care nu o poți citit la baie nu-i lectură de plăcere :) Evident că citesc în baie.

4. V-aţi gândit vreodată să scrieţi o carte şi dacă “da” care ar fi fost aceasta?

Da, cred că toți cei care iubesc lectura se gândesc să scrie propria carte. Mă gândeam la un roman inspirat din realitate, mă atrag și memoriile și jurnalele și cine știe…

5. Ce credeţi despre colecţiile de carte de la noi?

Despre colecții nu prea știu ce să zic. Îmi plac seriile de autor, dar consider că sunt prea puține oricum. Nu cumpăr o carte doar pentru că face parte dintr-o anumită colecție.

6. Care este cartea preferată?

Cartea preferată… sunt mai multe :) Nu pot răspunde la această întrebare și să mă opresc asupra unui singur titlu.

7. Vă place să recitiţi unele cărţi şi care ar fi acestea?

Sincer nu prea recitesc de bunăvoie ceva. Dar am recitit cărțile de care am nevoie la școală.

8. Ce părere aţi avea de o întâlnire cu autorii cărţilor pe care le apreciaţi şi ce le-aţi spune?

Mi s-ar părea extraordinar să mă pot întâlni cu cei care au scris cărțile care m-au ținut în sah. Ar fi o ocazie nemaipomenită să povestim despre carți și ce se află în spatele lor. Superb.

9. Vă place să vorbiţi despre ceea ce citiţi şi cu cine?

Da îmi place și o fac mai ales pe net, pe diferite bloguri că în real life când mă văd cu prietenii nu prea ne apucăm să vorbim despre lecturi.

10. Care sunt motivele care vă determină să alegeţi o carte pe care să o citiţi?

Depinde starea de spirit, depinde de ce recenzii am citit în ultima vreme, depinde ce vreau să aflu sau depinde cum doresc să mă relaxez.

11. Care credeţi că este o lectură “obligatorie”, o carte pe care cineva trebuie să o citească?

Nu-mi place ideea de “obligatorie” indiferent de vârstă și nu cred că există anumite cărți care trebuiesc neaparat citite, ideea e să citească fiecare ce-i place și poate la un moment dat va da și de cele considerate obligatorii de către alții. Părerea mea.

12. Care este locul preferat pentru lectură?

În pat, clar, dar merge și pe o bancă în parc sau pe un scaun în sala de așteptare la… orice. Însa ca răsfăț e superb să citesc pe nisip la soare în timp ce valurile se sparg la picioarele mele.

13. Când citiţi ascultaţi muzică sau lecturaţi în linişte?

În liniște, doar cartea are propria muzică.

14. Vi s-a întâmplat să citiţi cărţi în format electronic?

Da, am citit și poate că am s-o mai fac, deși e puțin dificil și tocmai de aceea prefer cartea în format clasic.

15. Citiţi numai cărţi cumpărate sau şi pe cele care sunt împrumutate?

Ador să-mi cumpăr cărți, dar citesc și împrumutate. Oferă cineva ceva? :)

16. O carte este pentru mine… Cum aţi descrie o carte?

O altă viață în care mă pierd așa cum nu o fac în viața reală, o viață care-mi dă posibilitatea să trăiesc și altceva.

Aceasta e o leapșă deosebit de frumoasă. O dau mai departe Tomatei, Adinei, Vulpitzei și lui Katze.

Haine noi, vremuri noi, tot noi

Că tot e perioadă de reduceri i-am schimbat “hăinuța” blogului cu una nou nouță pe care nu a mai îmbrăcat-o până acum. De multă vreme o coc, dar sincer nu prea nu am știut ce să aleg.
Acum am ales asta că-i simplă și pare că-l prinde. Ce părere aveți? Dacă nu vă place vouă o schimb că doar voi mă citiți și e important să nu vă fugă ochii pe pagină.

Dacă nu ziceți nimic rămâne asta că mie îmi place mai mult decât tema cu bulinele alea de care mă plictisisem :)

Fără chef și măine-i luni

Grozav aș putea să zic. Nu am făcut nimic din ce mi-am propus în acest weekend. În afară că ma simt foarte plină și cu o mare dorință de a mă detoxifia după săptămânile în care am recuperat tot ce nu am mâncat în Franța, nu am nimic notabil de zis.

A! Am văzut Avatar la Odeon în Polus vineri și ieri acasă This is It + Fanboys măcar atâta, păreri despre ele, nu încă…

O săptămână bună vă doresc!

Filme românești

În vacanța de iarnă am văzut câteva filme românești foarte faine care mi-au redeschis apetitul pentru regizorii și actorii români. Sunt niște filme care m-au convins că scenariștii români nu scriu doar despre Revoluția din ’89 (cred că 90 % din filmele românești sunt despre asta, iar 80% nereușite) ci și despre subiecte care-ți pun tărtăcuța la treabă și simțul umorului în roller coaster.

În mod cert mai vreau filme românești pentru că sunt destule pe care nu le-am văzut și destule cu potențial de must see cum sunt următoarele:


FILANTROPICA (2002, scenariul și regia Nae Caranfil, cu Mircea Diaconu, Gheorghe Dinică, Floin Zamfirescu, Mara Nicolescu, Marius Florea Vinzante)

Sunt la o revizionare asta după ce Pro TV-ul a dat filmul cam acu 3-4 ani. Oricum nu mi-am amintit multe din el, a fost ca și cum atunci îl vedeam prima dată. Filantropica e în mod cert cea mai bună comedie românească de la “Nea’ Mărin Miliardar” încoace chiar dacă filmele nu se aseamănă deloc. Am râs aproape cu lacrimi la povestea fabuloasă a profesorului Ovidiu Gorea care din dorința de a câștiga ceva bani în plus ca să cucerească o tânără superficială găsește în mod neașteptat o cale spre mărinimia oamenilor.

Subiectul este extrem de complex, iar replicile actorilor geniale. Îl găsesc un film foarte fin construit, iar actorii aleși pe sprânceană, un Mircea Diaconu aproape perfect într-un rol care l-a prins la fix, de la expesivitate la exprimare.
Trebuie să-l vedeți :)


ASPHALT TANGO (1996, regia Nae Caranfil, scenariul Nae Caranfil și Stephane Lepine, cu Mircea Diaconu, Charlotte Rampling, Florin Călinescu, Constantin Cotimanis)

Această coproducție româno-franceză face parte din seria de comedii incredibile în viziunea lui Nae Caranfil, regizor față de care am mai nou tot respectul pentru ceea ce a lucrat. Filmul cu replici în română și franceză am început să-l văd la Montpellier la un curs interactiv de limba română, doar că am văzut foarte puțin din el. Acum văzându-l tot mi-am dat seama că e alt film genial pus de români la păstrare.

Același Mircea Diaconu e Andrei un soț cu o viață insipidă care nu poate oferi nimic soției dornice de mai mult, Dora. Aceasta împreună cu alte tinere românce la apelul “matroanei” Marion (Charlotte Rampling) semnează un contract pentru a face parte dintr-o trupă de “balerine” în Franța. Andrei înebunit pleacă pe urmele ei.
Finalul te ține cu sufletul la gură :)


FURIA (2002, regia Radu Munteanu, scenariul Radu Munteanu și Ileana Constantin, cu Dragoș Bucur, Dorina Chiriac, Andi Vasluianu și… Adrian Minune)

Mi s-a părut că aduce oarecum cu o poveste de cartier, fie el și bucureștean, o poveste destul de tristă și pe alocuri macabră, de înțeles. E fără îndoială un film cu greutate despre mafia de după blocuri și despre copiii rebeli ai zilelor noastre, dar dincolo de asta e un film despre supravietuire și prietenie. Evident plin de înjurăturile specifece românilor și cu iz de mahala (doar nu degeaba cântă Minune pe aici), Furia aduce în prim plan o generație tânără de actori foarte talentați și carismatici. Dorina Chiriac mi-a plăcut în mod deosebit, are o voce și niște ochi care au făcut tot filmul)


CEA MAI FERICITĂ FATĂ DIN LUME (2009, regia Radu Jude, scenariul Radu Jude și Augustina Stanciu, cu Andreea Boșneag, Doru Cătănescu, Andi Vasluianu, Vasile Muraru)

Un film nou, pe care l-am văzut pe 1 ianuarie la HBO. O tragi-comedie hilară, excepțională după o idee cum sincer, numai românilor le poate veni.

Delia e o adolescentă din provincie care câștigă o Dacia Logan Break trimițând etichete la un concurs promovat pe un suc foarte ieftin. Venită cu părinții la București să-și ridice premiul este pusă în situația de ai convinge pe aceștia să o lase să păstreze mașina pe care ei vor să o vândă să deschidă o pensiune la munte în casa bunicii. Toate aceste frământări ale fetei care nu știe cum ar fi mai bine se desfășoară în timp ce trebuie să filmeze spotul în care declară că a câștigat mașina la concursul cu sucurile.

Am râs de m-am prăpădit la fazele în care în spotul publicitar ea trebuie să bea cât mai mult suc, iar la cadrele filmate repetat și din diverse unghiuri fata săraca ajunge să bea litri de suc până nu mai poate :))

Vor urma și alte filme românești…sper.

54/24 Cartea cu vacanțe


Titlu: 54/24
Autor: Bogdan Teodorescu
Editura: Tritonic, București, 2008
Colecția: Ghiduri
Nr. pagini: 254
Preț: 30 lei, Librăria Eminescu
Să vă povestesc despre o carte super mișto, că altfel nu o pot caracteriza, o carte care indiferent de momentul în care o citești te scoate în vacanță în cele mai inedite locuri. E cartea pe care am început-o la Paris (căci acolo am primit-o), am continuat-o în TGV-ul ce traversa Franța spre sud, am terminat-o la Montpellier și uite că scriu despre ea la Cluj :)) E ca un făcut, ce mai…

Bun, Bogdan Teodorescu, autorul/călător este practic prietenul pe care ai decis să-l iei cu tine în vacanță pentru că știe foarte multe lucruri despre toate colțurile de Rai de pe Pământ. Tu doar vei fi răsfățatul vacanței în acest fel, doar deja știi care sunt cele mai bune locuri de cazare, cele mai îmbietoare taverne și cele mai uluitoare peisaje, în plus prietenul care te însoțește are un veritabil talent de povestitor și un umor de calitate. Ce-ți mai lipsește? Bani? Neh… cartea nu e scumpă :)

Astfel că amicul Bogdan ne poartă către 54 de destinații din 24 de țări și ne vinde ponturi la kilogram numai bune pentru vacanțele pe care le visăm fiecare. Te cuprind multe sentimente în timpul lecturii de la cel al libertății care te face să treci cu ușurința unei păsări oceanele, la cel al panicii care nu te scapă de întrebarea “Oare chiar e posibil să văd locurile acelea?”, la cel al invidiei că te macini cum alții au ajuns în locuri pe care tu nu le vei respira niciodată. Dar peste toate plutește ușor ca un avion spre o insulă exotică sentimentul datoriei pe care o ai față de tine, datorie de a vedea cât mai mult cu putință din această lume extraordinar de diversă și seducătoare.

Și așa am călătorit eu de pe Riviera Mayașă din Mexic la Popasul Pescarilor undeva pe lângă stațiunea Olimp de la Marea noastră Neagră, murdară și fără speranță. Nu am obosoit deloc, ba din contră drumul a fost scurt… de doar 254 de pagini…

Din cele 54 de destinații am ales să vă arăt câteva (o foarte mică parte) și vouă, poate cele în care ar trebui neaparat să ajung ca să-mi plătesc datoria față de mine…

Biatrriz (Franța)

Monaco

Granada (Spania)

Chamonix (Franța)

Iguacu (Brazilia)

Rio de Janeiro (Brazilia)

Vise plăcute!