Prințipurile mele…

…Transilvania-Brasov la 24 mai “Printipurile noastre pentru reformarea patriei” … vă amintiți? Eu nu prea am reținut din păcate datele astea, deși la ce profesori de istorie am avut la vremea aia le visam și chiar îmi plăceau…

Din două locuri mi-a venit o leapșă înaltă în grad, de dificultate și deși am mai făcut ceva asemănător, “Decalogul personal” după O. Paler, îi dau curs sub o altă formă și acesteia de la Evergreen și LiaRebela Simpatică.

Cică principiile mele de viață (după care mă ghidez), de data asta le scriu chiar pe alea pe care le fac, nu și pe care ar trebui să le fac:

1. Nu fac rău nimănui, astfel că aștept să nu mi se facă nici mie (aștept degeaba).

2. Încerc să nu pierd vremea (nu stau degeaba că degeaba stau), așa că și în cea mai mare plictiseală încerc să găsesc ceva constructiv. Poate nu găsesc de fiecare dată, dar încerc…

3. Îmi iubesc persoanele apropiate fără să mă mai gândesc cât de reciproc e sentimentul, sunt convinsă că e fără să mai verific, iar de-ar fi s-o “mușc”, măcar aș mușca-o dintr-un sentiment nobil nedisimulat.

4. Îmi fac planuri care poate nu vor ieși, dar ele deja lucrate în mintea mea sunt ca pe jumate realizate, nu te costă nimic să visezi, iar visele chiar nu sunt puse în practică, măcar te fac mai creativ.

5. Greșesc de multe ori și mi se spune că nu recunosc… poate nu de fiecare dată recunosc față de “public”, dar față de mine recunosc de fiecare dată, adică nu mă mint singură.

6. Încerc să mă detașez de supărări, de lucruri nasoale, de adevăruri greu de suportat, încerc, încerc, încerc… tot încerc, să știți că nu mă opresc.

7. Ce s-a întâmplat s-a întâmplat, accept… ce am de demonstrat se află în fața mea (asta e dintr-o carte despre care nu v-am povestit încă), dar pe bune, “asta e”… e vorbă mare.

8. Profit de orice ocazie de a face ce-mi place (carte, film, prieteni, familie, călătorii, un ceai bun, un somn bun, un om bun, un sentiment bun, o mâncare bună, o discuție bună, etc).

9. Învăț, e un proces pe care îl voi face toată viața, probabil și din propria moarte o să învăț ceva :D

10. Trăiesc, nu ca Zorba, nu ca Maica Tereza, nu ca M.J, trăiesc ca și mine și dacă mă împac cu asta probabil o să fiu și fericită…

Măi, nu o dau nominal, dar fiecare e liber să-și scrie “prințipurile” și să-mi dea de știre să citesc :)

Cultură și Cunoștință


În martie 1920, aflat la Cluj-Napoca, Blaga notează ca prefaţare la Cultură şi cunoştinţă:

“S-a spus că vremea noastră e destul de coaptă şi de bătrână pentru ca să se poată crea o filosofie a istoriei, mai restrâns a culturii. Noi credem că istoria e destul de veche ca să putem privi chiar şi creaţiile cunoaşterii sub unghiul de vedere al acestei filosofii” .

Foarte bine documentată şi argumentată, teza de doctorat a lui Lucian Blaga concentrează mai multe elemente definitorii ale gândirii blagiene, autorul merge de la Ideile şi variabilitatea lor funcţională, la Legea valorilor Maxime şi Problema ştiinţifică. Deoarece consideră problema cunoştinţei ca privită dintr-un punct de vedere prea general şi dorindu-şi o teorie a cunoaşterii peste adevărul şi falsul lucrurilor, Lucian Blaga îşi exprimă vădit intenţia realizării unei sinteze de proporţii în ceea ce priveşte cunoştinţa şi valenţele ei culturale. Se întreabă:

„Teoria cunoştinţei […] n-am putea-o îmbogăţi cu o metodă mai puţin încercată: cu cea culturală?” .

Încă de foarte timpuriu, Lucian Blaga a început treptat să-şi consolideze poziţia de gânditor al lumii, întrebându-se mereu, dacă este posibil oare să devii o personalitate înainte de a fi om cu tot ce implică asta: natură, patimă, luptă şi dorinţă. În scrisorile trimise Corneliei Brediceanu, Lucian Blaga îşi exprimă credinţa că îşi modelează viitorul în concordanţă cu concepţiile personale despre lume. În aceste coordonate se conturează preocuparea lui Blaga pentru problema istoriei, subiect care va fi îndelung dezbătut în toată opera sa filosofică. Deoarece el spune că

„omul simte nevoia să lămurească diferite lucruri” .

Din această dorinţă a omului se nasc ideile pe care autorul le numeşte metaforic organe ce corespund nevoilor sufleteşti, care privite din perspectiva filosofiei istoriei, se îndreaptă în două direcţii:

„Deoparte se crede că fenomenele istorice sunt stăpânite de legi asemenea celor ale ştiinţei naturale, iar de cealaltă parte se tăgăduiesc legile. Unii presupun că istoria se repetă, alţii – că istoria e ireversibilă, o continuă creaţiune în fiecare stadiu, unică, individuală şi nouă” .

Blaga a stăruit că această problemă îl interesează numai pentru că se referă la dezvoltarea culturii, punctul central al tezei sale, şi, dacă se observă că ar exista fenomene care se repetă sau că în desfăşurarea ideilor există nişte reguli, atunci ar fi putut spune că există legi şi în istorie. Dacă dimpotrivă toate cele enumerate mai sus nu se întâmplă, atunci se poate exclude existenţa legilor în istorie. Cu aceste concepte a lucrat Blaga teza de doctorat, punându-ne în faţa unui studiu filosofic riguros, o lucrare completă despre cultură şi creaţiile cunoştinţei:

„Creaţiunile cunoştinţei iau parte la procesul prin care trec toate creaţiunile culturale fără deosebire. La o teorie definitivă a ideilor îşi dă contribuţia şi filosofia istoriei. Teoria cunoştinţei e în parte un capitol al filosofiei istoriei sau mai restrâns al filosofiei culturale” .

Paste negre cu cerneală de sepie în sos alb cu somon

Azi am servit ceva “exotic”. Am avut cumpărate de la Bologna niște paste cu cerneală de sepie și ne tot gândeam cum să le preparăm ca iasă ceva comestibil. Sincer am fost nițel îngrijorați că o să le aruncăm (cu ce naiba să le fi pregătit?). Ieri însă i-a venit lui Clau ideea să facem un sos de smântână cu somon afumat (s-a gândit el că trebuie să meargă).

Zis și făcut, am fiert 9 minute pastele, timp în care am pus la marinat somonul cu zeama de la o lămâie, cu ierburi italiene și usturoi. L-am pus câteva minute la frigider.
Apoi am călit într-o tigaie o jumătate de ceapă și 3 câței de usturoi peste care am adăugat marinata de la frigider fără a o lăsa prea mult să se prăjască. Peste toată compoziția din tigaie am răsturnat 500 de gr. de smântână și am omogenizat amestecul.

Nu ne-a luat mai mult de 30 de minute toată prepararea și uite ce a ieșit:

Deși poate nu pare, dar să știți că e o mâncare destul de ușoară, nu mă simt exagerat de plină, dar în același timp pot spune că sunt sătulă :)

Ce părere aveți despre Oscar-uri?

La rece, vin și vă întreb… ce părere aveți de Oscar-uri? A luat cine a trebuit sau cine a meritat?
Eu știu doar atât: ori competiția a fost slabă, ori “The Hurt Locker” a fost chiorul din țara orbilor?

Deși ați văzut probabil și citit despre premii ieri de ‘nșpe mii de ori, le mai pun și eu odată pe cele mai importante, nu că alealalte ar fi fără valoare, dar se știe că nu e așa “bătaie” pe ele :D

Cel mai bun film – Tom Hanks a anuntat Oscarul pentru Cel mai bun film- “The Hurt Locker”

Cel mai bun regizor – Barbra Streissand a anuntat Oscarul pentru cel mai bun regizor: Kathryn Bigelow pentru “The Hurt Locker”.

Cea mai buna actrita in rol principal – Oscarul a fost acordat de Sean Penn Sandrei Bullock.

Cel mai bun actor intr-un rol principal – Premiul a fost prezentat de Kate Winslet si obtinut de Jeff Bridges pentru “Crazy Heart”.

Cel mai bun film strain – Pedro Almodovar si Quentin Tarantino au prezentat Oscarul pentru film strain: “El secreto de sus ojos” de Juan José Campanella (Argentina)

Oscarul pentru cea mai buna actrita intr-un rol secundar – Robin Williams a prezentat Oscarul pentru actrita in rol secundar: Mo’Nique pentru “Precious: Based on the Novel Push by Sapphire”.

Oscarul pentru cea mai buna melodie originala: – T-Bone Burnett, Ryan Bingham –“The Weary Kind”, din filmul “Crazy Heart

Oscarul pentru lungmetraj animatie – Cameron Diaz si Steve Carrell au prezentat Oscarul pentru lungmetraj animatie – “Up”

Oscarul pentru actor rol secundar – Penelope Cruz a anuntat Oscarul pentru actor rol secundar: Christoph Waltz, “Inglorious Basterds

Pentru prezentare completă și pentru celelalte premii: Hotnews.

Poza

Pledoarie pentru o zambilă

În curte la mine la Ineu cresc mai mult plante fără flori. Tot timpul am zis că e din cauza viței de vie care acoperă foarte frumos și răcoros curtea, mai ales vara. Trandafirii se dezvoltă frumos, fac multe flori și răspândesc un miros nemaipomenit, însă celelalte floricele, sărăcuțele rămân adesea numai cu frunzele.

Și totuși, primăvara, pe lângă peretele casei mai răsăreau câteva zambiluțe, violet… le adoram și nu le rupeam niciodată mai ales că în mintea mea ele și nu alte flori vesteau venirea primăverii. Erau subțiri și păreau foarte sensibile și neajutorate, dar cu toate astea mirosul lor făcea curtea betonată până-n dinți să semene cu o pajiște pe care îmi doream să alerg desculță.

În diminețile de martie când ieșeam din casă să plec către școală, treceam pe lângă ele, care, tremurânde și sfioase în roua dimineții îmi aminteau că viața lor scurtă e pe sfârșite încă din momentul în care începuse grăbită. Mă gândeam că poate diminețile următoare nu vor mai fi acolo decât frunzele țepene și inodore, așa că mereu, până ele dispăreau treceam dimineața prin dreptul lor…

Apoi când observam iminenta lor dispariție, o tristețe mă copleșea… eram melancolică și deși la dispariția lor primăvara era deja instalată duceam parcă dorul renașterii naturii, și-l duceam cu mine, uneori tot anul, chiar dacă mă prefăceam că uitam, chiar dacă venea vara și chiar dacă alte flori mai frumos colorate îmi luau ochii (nu la mine în curte), chiar dacă nu o spuneam, nu pricepeam de ce zambilele trebuiau să dispară….

Acum le-am plantat pe blog, ar trebui să rămână pentru totdeauna, nu vă puteam oferi ceva peren, nu-mi stă în caracter, dar floricica asta merge la voi, la cele care mă citiți cu drag și sunteți aproape de sufletul meu, la cei care reveniți din diverse motive aici (chiar dacă sunteți bărbați), la Mama de care mi-e dor și la prietenele mele care nu mă citesc, dar care știu că se gândesc la mine.

Cine a spus că nu se poate face primăvară cu o singură floare nu a văzut zambila din curtea mea de la Ineu :)

Poza e de aici, mulțumesc :)

Eurovision 2010 Selecția Națională.

Având în vedere că nu m-am uitat la Tv de-un secol, în seara asta m-am distrat și am râs cât pentru toată perioada de “post” în ale Tv-ului. Bine, nu ar fi fost nimic de râs dacă această finală națională, care ne trimite la Oslo în finala “mare” a Eurovision-ului (care va avea loc în mai) nu ar fi fost extrem de jalnică și incredibil de proastă (asta ca să mă joc un pic cu titlul unui roman al lui Jonathan Safran Foer) :)))

Cu ce să încep oare?

Cu prezentatorii: Brenciu s-ar fi descurcat liniștit singur, că nu-i de ieri pe sticlă, așa că văd absolut inutilă prezența doamnei Valentina Pelinel (foarte frumoasă, nu zic nu), care a fost doar de decor și care vizibil nu s-a simțit bine în peisaj, de vorbit nu mai zic, nu a scos niciun cuvânt de la ea înafară de ceea ce i s -a spus să zică, asta în condițiile în care transmisia a fost live… (vai, vai). Geanina (cică o cheamă Gianina, cu i, am primit semnalări) Corondan în camera verde a fost de-a dreptul isterică și s-a comportat ca un uragan ambulant (așa a și arătat ca tinută și freză).

Concurenții au făcut cea mai proastă competiție de când mă uit eu la acest concurs. A fost ceva nemaipomenit de slab, am râs la fiecare melodie, unii parcă au venit în bătaie de joc, ar trebui să iau fiecare melodie în parte să vă zic ce m-a deranjat, dar sincer cred că nu merită.

Câștigători au ieșit cei care mă așteptam, de fapt melodia Paulei Seling cu Ovi (tip pe care nu-l știu), a fost singura piesă pe care am auzit-o în toată perioada de dinainte de finala din această seară. Piesa lor nu e foarte reușită, dar probabil a fost cea mai răsărită dintre toate. Asta e, “circul” e gata… mergem în Norvegia și ne întoarcem ca de fiecare dată… se știe.

Acuma mă uit la emisiunea “aia” de după (iar !!! Leonard Miron): măi, ăștia sunt nebuni? Laudă show-ul de numa… care show? Ala cu multe scăpări de toate felurile? Prefer să cred că nu sunt doar rea din cauza orei târzii…

Alte filme și alte Oscar-uri

First of all… vă amintiți că acu’ două săptămâni am făcut un sondaj? Vă întrebam ce serial urmăriți? iar voi cu amabilitate mi-ați răspuns în număr mare, voturile fiind diverse, ceea ce m-a bucurat nespus. Totuși, așa cum mă așteptam a câștigat Grey’s Anatomy și oarecum mi-am demonstrat mie că mă uit la serialul care trebuie :D Nu am renunțat la ideea de a începe să mă uit la House M.D., dar încă nu m-am apucat.

Oricum Anatomia lui Gray, are foarte mulți fani, e un serial care a prins și m-a prins (eu de la Dr. Quinn nu m-am lecuit de serialale cu doctori) atât de tare că deși la sezonul 6, tot mai sunt lucruri care mă surprind (în general serialele mor lent pe la sezonul 4).


În altă ordine de idei, aseară am pornit să ne uităm la The Hurt Locker (ne-am luat și niște boxe mișto), dar pentru că baby dorea să revadă lansarea din Apollo 13 la noile boxe, ne-am pus și am mai văzut Apollo 13 pentru a treia oară (eu cel puțin).
Măi, anturajul te modelează, clar (nu cred că aș fi ajuns eu să spun despre Apollo 13 ce film minunat e, dacă nu aveam în casă un super pasionat (Clau are și un site cu știri despre spațiu; Parsec) :D Ideea e că filmul asta are ceva “emoționat”, ceva ce mă face să casc ochii mari și să urmăresc acțiunea de fiecare dată ca și când nu aș ști cum se termină (știam înainte de a-l vedea prima dată).
Cine nu l-a văzut trebuie neaparat să-l vadă, pentru povestea reală execelentă și pentru distribuția extarordinară.
Cum ar veni, The Hurt Locker a rămas să-l vedem azi-mâine :D


La recomandarea lui Luci și a Liei am văzut într-o zi Superbad și daaaa…. am râs (e bine că am râs… pentru connaisseurs). Normal că pentru cei care deja au o greață când aud de filme cu și despre adolescenți ciudăței, filmul e auirea, dar dacă vrei să vezi o comedie care să te facă să uiți de rutina vieții, asta merge cu prisosință.

Bun, și mâine noapte sunt Oscarurile. Cine credeți că va lua? Eu nu am nici cea ma vagă idee… în ultimii ani m-au surprins câștigătorii.
Avem și sondajul atașat… mai rămâne să votăm, să așteptăm și dacă ne ține să ne trezim să ne urmărim Gala Live.