Înapoi în viitor

Înapoi în viitor (I)

12 aprilie 2010 11 comentarii

De foarte mult timp am vrut să vă arat niște poze, doar că abia acum s-a potrivit să le aduc de la Ineu, să le fotografiez :D și să le am și pe calculator.

Azi 3 poze la care țin foarte mult:

-cea alb/negru făcută la o nuntă prin ’77 (cred), ai mei erau domnișori de onoare sau așa ceva (e singura poză în care pot să zic: uite că semăn și cu mami :))

-eu bebe la 3 luni, plângând de mama focului, cred e că prima poză de familie (și printre primele mele poze, nu am din alea la maternitate în curu’ gol, scuzați)

-in rochița roz de Paște, la 2-3 ani în curtea bunicilor de la Gurba cu maman, de data asta nu mai plâng, am început să prind gustul pozelor (gust care nu mi-a pierit nici azi)

Filme

Film de văzut cu…

9 aprilie 2010 8 comentarii

… fiica ta, pentru că s-ar putea să o ia razna. Angus, Thongs and Perfect Snogging (2008)

O comedie de familie, pe care adolescentele ar gusta-o din plin, dar merge și pentru mame căci filmul e mai bun decât Hannah Montana și s-ar putea să nu te plictisească așa de rău viața la 16 ani a Giorgiei Nicolson.

…. cea mai bună prietenă, bârfind bărbații. The Ugly Truth (2009)

Comedie din seria “cum să fac să nu mă îndrăgostesc taman de cine nu aș vrea”. Din considerație pentru interpreta lui Izzie Stevens din Greys Anatomie, am ales filmul și l-am văzut cu zâmbetul setat pe față. Este o comedioară ușurică și numai bună de încheiat o șuetă de vineri sau sâmbătă seara cu fetele prin preajmă.

… iubitul care să te țină în brațe și să-ți garanteze că nu ești singură pe lume. I Am Legend (2007)

Ufff… nu știam că filmul e la limita dintre dramă și horror așa că, deși l-am recomandat a fi văzut în brațele cuiva eu l-am văzut singurică. Nu e grozav ca temă, dar mi-a plăcut Will Smith (ca de fiecare dată).

Carti

Ghid de măritiș pentru fete moderne (băieți… mai bine nu)

8 aprilie 2010 8 comentarii

Titlu: Ghid de măritiș pentru fete moderne

Autor: Sarah Ivens

Editura: Humanitas, 2008

Colecția: Cocktail

Traducere: Mădălina Tureatca

Nr. pagini: 220

Preț: 10 lei în librăria Gaudeamus (Cluj)

Recomandare: cine trece de 20 de pagini va merge până la final, cine nu, mai bine nu se obosește :D

De ceva vreme vreau să vă vorbesc despre o cărțulie extrem de haioasă. Dar mă tot gândeam că probabil mulți se vor întreba cum naiba se împacă o asemenea carte cu “cărămizile” lui Blaga de exemplu sau cu alte nume grele… păi… încă de la început trebuie să vă spun că nu se împacă :)) doar că eu am citit această carte în paralel cu multe altele, am citit-o alene, cu tot timpul din lume, nu ca pe un roman și nici ca pe o carte de genul celor “practice” ci ca pe o revistă glossy cu ceva mai multe pagini, să zicem.

 

E oricum prima carte citită din aceste colecții de “cocktail” care au invadat mai nou toate editurile, însă deși a fost foarte amuzant ce am citit, aș recunoaște că nu voi deveni fan (chiar dacă în secret poate o să mai citesc și “La măsura 12 nu ești grasă” :))).

 

“Povestea” (cam impropriu spus căci sunt mai multe care formează un tot), se bazează pe următoarea ipoteză: “urmează să te măriți și te transformi într-un mic monstru în loc de o mimoză inocentă”. Cartea îți oferă destule exemple de așa ceva, dar îți dă și soluțiile… adică e un fel de “așa nu” în materie de stres premarital. Care stres probabil cel mai bine îl cunosc cele cele care trecut prin el, adică simpaticele “bridezillas” de care am auzit cu toții.

 

O să râdeți în hohote la anumite faze, unele întâmplări o să vă facă să vă puneți serioase întrebări cu ceea ce va deveni femeia din voi înaintea nunții, altele o să râdeți aducându-vă aminte de voi în acea perioadă, pe care de ce să nu recunoaștem toate o vrem super frumoasă.

 

Autoarea, Sarah Ivens, vine și ea cu exemplul personal, care e de cele mai multe ori delicos, explică frumoasa de ea cum i-a venit să sară la gâtul părinților care nu o înțelegeau, cum era să se certe cu toate domnișoarele de onoare pentru că “alea” se băgau prea mult în seamă și evident cum era să-și strângă viitorul soț de gât pentru fleacuri legate de culoarea baloanelor.

 

Dincolo de poveștile amuzante, în care se găsesc o groază de idei legate de “nunta perfectă”, o grămadă de posibile scenarii pentru petrecerile burlăcițelor, o mulțime de sfaturi utile până la urmă despre posibiliatea de a avea o cununie și o petrecere la care a visat “probabil” toată viața, fără stres și lacrimi de nervi, dincolo deci, e poate chiar nunta ta :)) Dacă a fost să-mi placă ceva la această carte atunci aceste aspecte au fost chiar așa cum au trebuit să fie.

 

Oricum un punct în plus are subtitlul: “Cum să-ți organizezi nunta de vis și să scapi cu viață” :))

Filme

Un film pe care nu l-am văzut până la final

7 aprilie 2010 4 comentarii

Aseară din întâmplare, la Ineu fiind (că numai pe la Ineu ajung și eu să butonez televizorul) am prins pe la ora 23 pe Prima Tv, un film care mi-a plăcut, dar pentru că trebuia să mă trezesc la 5 să vin spre Cluj, m-am culcat fără să văd cum se termină. Mă gândeam că voi găsi numele filmului pe site-ul postului TV, căci actorii nu-mi erau cunoscuți. Ideea e că azi am căutat ca bezmeitca fără să dau de el… (au un altul, dar nu e acela căci am căutat pe IMDB și nu sunt actorii pe care i-am văzut eu aseară)… offf… l-a văzut cineva? Sau știe cineva să-mi spună cum pot găsi numele unui film căruia nu-i știu decât “povestea” și nimic altceva? :D Cred că asta e o întrebare de om obosit, dar oricum întreb :))

Despre aceste zile acasă la Ineu și prin zonă, în plină Sărbătoare, nu prea am multe de povestit, ne-am întâlnit cu persoanele dragi nouă, ne-am dezmorțit picioarele plimbându-ne prin diverse locuri și ne-am bucurat de ce am apucat (soare/ploaie). În rest, poze nu am pentru că am uitat camera foto la Cluj :((

Vă mulțumesc tuturor pentru urări, am avut acces la mail și astfel că fiecare urare de la voi a ajuns la mine atunci când a trebuit. Sper din suflet că ați avut niște zile frumoase și senine.

Diverse amestecate, Ineu

Un Paște Fericit!

3 aprilie 2010 13 comentarii

Când voi o să citiți urarea mea, eu deja probabil sunt la Ineu, savurându-mi cappuccino-ul de dimineață cu mami, ea spunându-mi că nu are timp să stea la bârfă pentru că trebuie să facă friptura, să fiarbă șunca și eventual să frământe cozonacul, iar eu spunându-i că singurul lucru care mă interesează este să vopsim ouăle în cele mai vii și frumoase culori, să nu se streseze cu celelalte căci oricum nu mâncăm mai mult ca în alte zile și că zilele de sărbătoare au tot 24 de ore :))

 

Când voi citiți asta eu probabil mă voi ruga să fie timp frumos și vreme destulă să mă văd cu toți ai mei de acasă, cu familia, cu rudele, cu prietenii și nu în ultimul rând cu mine, pentru că mai nou de fiecare dată când mă întorc la Ineu nu am timp de mine nici 5 minute, sunt într-o fugă continuă de la unul la altul, mânânc puțin și dorm și mai puțin… dar e așa de frumos, că mi se pare că abia acum plecată “de tot” de acasă savurez Ineul așa cum ar fi meritat tot timpul.

 

Așadar, dragii mei… vă doresc o Sărbătoare frumoasă, dacă se poate acasă și cum îmi place mie să spun la sărbători: “cele rele să se spele, cele bune să se adune…”. Poate o să mergeți să luați lumină, poate nu, dar să nu uitați că cea mai puternică lumină vine din sufletele noastre și trebuie să o ținem aprinsă mereu nu doar de Paște. Acesta este până la urmă darul divin…

 

Filme

Filme despre "patimile" omului

2 aprilie 2010 7 comentarii

Vă povestesc azi în Vinerea Mare despre 3 filme care m-au marcat iremediabil… “vă povestesc” e un fel de-a zice, căci nu prea o să vă pot descrie în cuvinte ce am simțit când le-am văzut, au fost sentimente amestecate de iubire și ură față de oameni, de frică și bucurie înaintea vieții, de curaj dar și de regret în fața experiențelor umane… .

Cu un nod în gât am urmărit “Le scaphandre et le papillon” la o lună după ce tot cu un nod în gât am terminat de citit și cartea. Povestea lui Jean Dominique Bauby a trecut ca o furtună prin sentimetele mele lăsând în urmă ceva asemănător unui cutremur de 9 grade pe scara Richter. Am detaliat subiectul când am scris despre carte. Nu revin decât să vă spun că e un film care nu vă poate lăsa indiferenți, un subiect tratat cu cea mai mare seriozitate de regizorul Julian Schnabel care în 2007 a încredințat rolurile principale unor celebri actori francezi ca Mathieu Amarlic și Emmanuelle Seigner făcând o treabă execelentă și o transpunere a cărții pe peliculă de mare și incontestabilă valoare.

că aș greși cu mult.

La scurt timp la recomandarea lui Dragoș am văzut Mare Dentro care stătea de mult timp și mă aștepta, am plâns ca un copil mai ales la final, iar pe toată durata filmului o tristețe răvășitoare m-a copleșit, chiar dacă povestea a avut părțile ei comice (a se citi hilare) și părțile ei pline de speranță. A fost printre puținele filme care chiar nu am știut cum să-mi doresc să le văd ajunse la final (adică cu finalul meu sau cu cel destul de previzibil al autorului). Chiar nu am știu ce fel de final ar avea mai mult impact asupra mea… încă nu știu dacă aș fi reacționat la fel dacă filmul s-ar fi sfârșit pre cum am sperat eu eu. Doamne… de ce nu l-oi fi văzut până acum? Javier Bardem a făcut fără îndoială rolul vieții sale, iar regizorul Alejandro Amenabar nu a dezamăgit nici de această dată. Cei care nu l-au văzut să facă bine să-l vadă. Vorbesc foarte serios pentru că în proporție de 99% sunt convisă că o să vă întrebați și voi de ce nu l-ați văzut până acum ?!?

Nu se putea să închei azi fără să amintesc măcar de filmul lui Mel Gibson pe vreau să-l revăd, căci prima dată, acum 5 ani parcă mi s-a părut prea dur. E vorba evident de Passion of the Christ. Offf… Doamne… am auzit că au existat persoane care au ieșit plângând din sala de cinema, am auzit de persoane care au fost atât de oripilate că și-au promis că nu vor mai privi filmul nicodată. Eu, l-am văzut pe Pro TV prin preajma Paștelui, l-am considerat prea dur pentru gusturile mele, l-am savurat cu ochii mijiți, tocmai de aceea n-ar strica să-l văd acum cu alți ochi, la propriu. Este un film inedit, este valoros ca realizare, povestea arhicunoscută este însă cu mult mai sângeroasă decât în toate celalte filme despre viața lui Iisus. Să nu uităm de cele două doamne ale cinematografiei care au făcut din cele două Marii din film personaje de valoare, e vorba de Maia Morgenstern și de Monica Bellucci. Sincer James Caviezel în rolul lui Iisus nu m-a impresionat, l-aș fi preferat oricând pe renumitul Robert Powell cu tot cu vârsta sa (Iisus în majoritatea filmelor de gen pe care le-am văzut).

Carti

3 cărți (celebre) pe care nu le voi citi

1 aprilie 2010 20 de comentarii

 

De exemplu LOLITA (Vladimir Nabokov)

– pentru că am văzut ecranizarea din 1997 cu Jeremy Irons și nu m-a împresionat (mi s-a părut un film chiar fad)

– pentru că atât de roasă mi se pare povestea și atât de multe amănunte știu din ea că mi-am pierdut orice interes să mai țin cartea în mână

– pentru că probabil dacă aș fi avut răbdarea să o citesc la 15 ani, ar fi fost extrem de mișto, dar cum atunci îmi amintesc că am avut o tentativă eșuată (pe care nu mi-am explicat-o), acum la 25 nu mai are farmec

– pentru că vis a vis de unele cărți (și asta e una e din ele) am idei preconcepute și știu că greșesc dar nu pot schimba asta… preconcepția e legată e vârsta mea și nicidecum de subiect.

 

Alt exemplu grăitor este PARFUMUL (Patrik Suskind)

– a împânzit tot internetul, toți au vrut să citească cartea, oare de ce? mă tot întreb de ce atrage morbidul în asemenea hal.

– s-a realizat un film care a făcut atâta vâlvă încât rapid cartea a ajuns subiect de discuție în toate mediile.

– subiectul nu mă atrage deloc, nu se încadrează deloc în gusturile mele, normal că am citit și cărți și care nu m-au atras în mod deosebit, dar acelora nu le știam subiectul sau îmi era vag cunoscut, pe asta îl cunosc fără să-mi fi dorit.

– mă oripilează gândul construirii unui astfel de “parfum” :D (și cred că ăsta e argumentul suprem).

 

… în fine, preapopularul AMURG (Stephenie Mayer)

– de ce? cum așa ceva? (ar zice Mircea Badea) :))

– tot ce întrece măsura mă supără, iar când asta se întâmplă cu o cartea mă exasperează.

– dețin filmul dar nu am nicio tragere de inimă să-l văd.

– urăsc din toți rărunchii poveștile cu “Vampy” (îl mai știți pe ăla de pe RTL 2? care era chiar simpatic cu mutrița lui), iar când mai sunt și adolescenți, wow… too much for me… (să nu se supere cohortele de fani ai acestei cărți și ale continuărilor sale, fiecare e liber să citească ce vrea).

 

Sorry…