UPDATE: Caravana Gaudeamus 2010 la Cluj

Ieri a debutat la Cluj, ediția a XI a Târgului de carte Gaudeamus

Locație: Piața Unirii – Matei Corvin
Intare: liberă
Orar: de miercuri-sâmbătă (10-19) și duminică (10-14)
 
Am dat pe acolo ieri pe la ora 13 și cel mai probabil că am să dau și azi. Foarte aglomerat nu

mi s-a părut a fi ieri și a fost OK pentru că deși din afară cortul târgului pare mare, înăuntru standurile par înghesuite ca în fiecare an. Cum intri dai la un capăt de Nemira (oferte dintre cele mai bune, cărți de Wilde și Herbert cu 5 lei), iar la celălalt capăt Herald unde mi s-a părut aglomerat și nu am zăbovit.
 
Humanitas avea un stand mic și destul de ascuns, lume multă pe acolo dar nu știu la ce, ofertele sunt cele din magazin, cărți la 5 și 10 lei la fel ca la librărie, mi-a atras atenția o singură carte pe care datorită prețului (nu de târg) nu mi-am luat-o încă.
 
Corint mi-au plăcut, au cărți din biblioteca clasică la 10 lei (Zola and many others), dar și din Leda (care-mi place mult) la 15 lei, mi-am luat o carte mișto pe care o vreau de ceva vreme “La pescuit de somon în Yemen”. Azi sigur mai trec pe la ei :D
 

Rao nu m-a convins, cărți scumpe, nimic care să te facă să vrei să cumperi de la ei, la fel și All sau Paralela 45, sorry. În schimb editurile mici m-au surprins plăcut ca și anul trecut. Edituri ca și Eikon (în plină expansiune) sau Casa cărții de știință, ori Limes sau SemnE (de unde mi-am luat cartea compusă de Mircea Oprean pe baza corespondenței cu Zoia Ceaușescu “237 de zile în mormânt”) au fost la înălțime cu lansări live, cu atutori la stand.
 
Marele stand al ziarului Adevărul a fost cu mult mai puțin vizitat ca și anul trecut când nu se putea străbate până la cărți, măcar acum standul arăta impecabil, ca o adevărată librărie. În contrabalans, standul Jurnalul Național nici măcar nu era amenajat încă, poate o fi azi căci îmi trebuie ceva de la ei.
 
Nu am putut să nu observ absența Poliromului sau :(( sau prețurile ENORME la dicționare și la ghidurile Lonely Planet :((
 
UPDATE: Buuun, deci am fost și azi… mai bine nu mergeam că am dat o grămadă de bani. Azi a fost lume și mai multă deși afară a fost cu mult mai urât, ploua ca toamna, așa că toată lumea s-a bulucit la târg.
 
Eu am plecat acasă cu 7 cărți :D. Două despre Blaga (deh, pentru școală) Mircea Popa –

Lucian Blaga și contemporanii săi și Traian Pop – Lucian Blaga, ontologia culturii, ambele de la Casa cărții de știință. De la Pro Editura (care avea azi reduceri mai mari ca ieri, sau cel puțin așa mi s-a părut mie) am plecat cu 3 cărțulii pe care le-am ochit de multă vreme: două alcătuite de Frederic Perroud despre două cupluri celebre (Kelly-Rainier și Cerdan-Piaf) și cartea lui Gilles Leroy-Alabama Song (biografia Zeldei Fitzgerald).
 
Și pentru azi aveau standul gata, am trecut pe la Jurnalul și mi-am luat, pentru că le ratasem la apariție, cele două volume din Noaptea de Sânziene a lui Eliade. Și astfel am ieșit rapid din târg pentru că nu mai doream să cheltui niciun leu în plus.
 
La ce îmi stă însă gândul? (au rămas necumpărate): Totul este iluminat – Jonathan Safran Foer și Femeia comestibilă – Margaret Atwood :(( Plec să plâng că nu le-am luat, dar asta ar fi însemnat 50 de lei (oricum aveau prețuri de librărie).
 
Cum nemulțumitului i se ia darul… mă mulțumesc cu atât și aștept târgul de la anul :)

Personalitatea noastră și relațiile cu cei din jur.

First of all… nu știu alții cum sunt dar eu, nu că nu m-am considerat o ființă dificilă, dar nici cei din jurul meu (99%) nu m-am categorisit drept o astfel de persoană. De când mă știu am fost mai mult altuistă decât egoistă (uneori nu strică să fii egolist, e chiar indicat), așa că nu mică mi-a fost mirarea ca cineva care mă cunoaște într-o foarte mică măsură să mă facă pe față o egosită fără leac. Buuun… am trecut peste asta… au urmat altele… din partea aceleiași persoane (am renunțat să le mai contabilizez)… au trecut și alea… eu mereu am lăsat și las portițe deschise, nu-mi plac conflictele de orice natură ar fi ele, indiferent cine le provoacă… dar de pus la suflet la pun, mai ales atunci cănd ȘTIU că vin din răutăți de care eu nu aș fi capabilă. Celebrul “nu e drept” îmi sună în minte ca un clopot vechi din turla unei biserici înalte.
 
Cred că în momentul de față am o dilemă, credeam că pot comunica cu oricine, la orice nivel, nu intrând peste oameni de-a valma ci cu tact, însă (cam târziu poate) mi-am dat seama că există și ființe cu care nu pot comunica deloc, indiferent cât de mare ar fi efortul din partea mea (a se citi, indifernt cât las de la mine). Pe unii pur și simplu orice atitudine îi nemulțumește, dar rău de tot și atunci din frustare probabil, că mai bine nu pot să zic (deși mă feresc de acest cuvânt) vin și-ți aruncă în fază niște chestii (verbale evident) pe care nu știi cum să le iei și sub pretextul de” “eu nu mă feresc, îți zic în față”, fără să se gândească (normal dacă au creierul cât o stafidă) că ceea ce consideră ei legitim de “spus în față” e doar o părere (proastă) de-a lor, îți varsă ție tot năduful.
 
Să fiu mai “precisă”… o persoană din anturajul meu (cu care sunt pe picior de egalitate, nu-mi e superioară sau ceva…) găsește tot felul de motive (complet idioate) că să aibă nemulțumiri vis a vis de mine (sau mă rog, de felul cum mă “comport” eu vis a vis de ea). Nu cred că are sens să vă zic că eu mă comport normal ca și cu ceilalți oameni din jur, doar că ce o fi normal pentru unii e total deplasat pentru alții, altceva nu aș ști să zic.
 
Sunt perfect conștientă că nu poți mulțumi pe toată lumea, în definitiv nici nu cred că ar trebui să ne propunem asta, dar uneori genul de persoane relativ descrise mai sus par aș face un scop în viață din a fi “gică contra”. M-am dezamăgit mulți oameni cu atitudini de acest fel, dar o persoamnă asemănătoare cu așta de care aluziv încerc să vorbesc nu am mai nimerit. Poate că dacă nu aș fi trăit în colective de oameni unde armonia se împletea cu stil cu anumite stari tensionate, poate dacă nu aș avrea har Domnului prieteni și nu aș fi încojurată de oameni care mă cunosc, aș zice că e ceva în neregulă cu mine, cu persoana mea sau cu reflecatarea personalității mele în relațiile cu cei jur.
 
Apoi, după ce îmi trece starea de “cum naiba?” îmi aduc aminte de viața mea, de familia mea, de prietenii mei și de cunoscuții care îmi inspiră încredere și cărora și eu le inspir asta fără să mă cunoască neaparat și brusc nu mă mai “arunc în cuțit”, să se arunce cei nemulțumiți, nu așa e corect?

Înapoi în viitor (I)

De foarte mult timp am vrut să vă arat niște poze, doar că abia acum s-a potrivit să le aduc de la Ineu, să le fotografiez :D și să le am și pe calculator.

Azi 3 poze la care țin foarte mult:

-cea alb/negru făcută la o nuntă prin ’77 (cred), ai mei erau domnișori de onoare sau așa ceva (e singura poză în care pot să zic: uite că semăn și cu mami :))

-eu bebe la 3 luni, plângând de mama focului, cred e că prima poză de familie (și printre primele mele poze, nu am din alea la maternitate în curu’ gol, scuzați)

-in rochița roz de Paște, la 2-3 ani în curtea bunicilor de la Gurba cu maman, de data asta nu mai plâng, am început să prind gustul pozelor (gust care nu mi-a pierit nici azi)

Film de văzut cu…


… fiica ta, pentru că s-ar putea să o ia razna. Angus, Thongs and Perfect Snogging (2008)
O comedie de familie, pe care adolescentele ar gusta-o din plin, dar merge și pentru mame căci filmul e mai bun decât Hannah Montana și s-ar putea să nu te plictisească așa de rău viața la 16 ani a Giorgiei Nicolson.
…. cea mai bună prietenă, bârfind bărbații. The Ugly Truth (2009)
Comedie din seria “cum să fac să nu mă îndrăgostesc taman de cine nu aș vrea”. Din considerație pentru interpreta lui Izzie Stevens din Greys Anatomie, am ales filmul și l-am văzut cu zâmbetul setat pe față. Este o comedioară ușurică și numai bună de încheiat o șuetă de vineri sau sâmbătă seara cu fetele prin preajmă.
… iubitul care să te țină în brațe și să-ți garanteze că nu ești singură pe lume. I Am Legend (2007)
Ufff… nu știam că filmul e la limita dintre dramă și horror așa că, deși l-am recomandat a fi văzut în brațele cuiva eu l-am văzut singurică. Nu e grozav ca temă, dar mi-a plăcut Will Smith (ca de fiecare dată).

Ghid de măritiș pentru fete moderne (băieți… mai bine nu)

Titlu: Ghid de măritiș pentru fete moderne

Autor: Sarah Ivens
Editura: Humanitas, 2008
Colecția: Cocktail
Traducere: Mădălina Tureatca
Nr. pagini: 220
Preț: 10 lei în librăria Gaudeamus (Cluj)
Recomandare: cine trece de 20 de pagini va merge până la final, cine nu, mai bine nu se obosește :D

De ceva vreme vreau să vă vorbesc despre o cărțulie extrem de haioasă. Dar mă tot gândeam că probabil mulți se vor întreba cum naiba se împacă o asemenea carte cu “cărămizile” lui Blaga de exemplu sau cu alte nume grele… păi… încă de la început trebuie să vă spun că nu se împacă :)) doar că eu am citit această carte în paralel cu multe altele, am citit-o alene, cu tot timpul din lume, nu ca pe un roman și nici ca pe o carte de genul celor “practice” ci ca pe o revistă glossy cu ceva mai multe pagini, să zicem.
 
E oricum prima carte citită din aceste colecții de “cocktail” care au invadat mai nou toate editurile, însă deși a fost foarte amuzant ce am citit, aș recunoaște că nu voi deveni fan (chiar dacă în secret poate o să mai citesc și “La măsura 12 nu ești grasă” :))).
 
“Povestea” (cam impropriu spus căci sunt mai multe care formează un tot), se bazează pe următoarea ipoteză: “urmează să te măriți și te transformi într-un mic monstru în loc de o mimoză inocentă”. Cartea îți oferă destule exemple de așa ceva, dar îți dă și soluțiile… adică e un fel de “așa nu” în materie de stres premarital. Care stres probabil cel mai bine îl cunosc cele cele care trecut prin el, adică simpaticele “bridezillas” de care am auzit cu toții.
 
O să râdeți în hohote la anumite faze, unele întâmplări o să vă facă să vă puneți serioase întrebări cu ceea ce va deveni femeia din voi înaintea nunții, altele o să râdeți aducându-vă aminte de voi în acea perioadă, pe care de ce să nu recunoaștem toate o vrem super frumoasă.
 
Autoarea, Sarah Ivens, vine și ea cu exemplul personal, care e de cele mai multe ori delicos, explică frumoasa de ea cum i-a venit să sară la gâtul părinților care nu o înțelegeau, cum era să se certe cu toate domnișoarele de onoare pentru că “alea” se băgau prea mult în seamă și evident cum era să-și strângă viitorul soț de gât pentru fleacuri legate de culoarea baloanelor.
 
Dincolo de poveștile amuzante, în care se găsesc o groază de idei legate de “nunta perfectă”, o grămadă de posibile scenarii pentru petrecerile burlăcițelor, o mulțime de sfaturi utile până la urmă despre posibiliatea de a avea o cununie și o petrecere la care a visat “probabil” toată viața, fără stres și lacrimi de nervi, dincolo deci, e poate chiar nunta ta :)) Dacă a fost să-mi placă ceva la această carte atunci aceste aspecte au fost chiar așa cum au trebuit să fie.
 
Oricum un punct în plus are subtitlul: “Cum să-ți organizezi nunta de vis și să scapi cu viață” :))

Un film pe care nu l-am văzut până la final

Aseară din întâmplare, la Ineu fiind (că numai pe la Ineu ajung și eu să butonez televizorul) am prins pe la ora 23 pe Prima Tv, un film care mi-a plăcut, dar pentru că trebuia să mă trezesc la 5 să vin spre Cluj, m-am culcat fără să văd cum se termină. Mă gândeam că voi găsi numele filmului pe site-ul postului TV, căci actorii nu-mi erau cunoscuți. Ideea e că azi am căutat ca bezmeitca fără să dau de el… (au un altul, dar nu e acela căci am căutat pe IMDB și nu sunt actorii pe care i-am văzut eu aseară)… offf… l-a văzut cineva? Sau știe cineva să-mi spună cum pot găsi numele unui film căruia nu-i știu decât “povestea” și nimic altceva? :D Cred că asta e o întrebare de om obosit, dar oricum întreb :))

Despre aceste zile acasă la Ineu și prin zonă, în plină Sărbătoare, nu prea am multe de povestit, ne-am întâlnit cu persoanele dragi nouă, ne-am dezmorțit picioarele plimbându-ne prin diverse locuri și ne-am bucurat de ce am apucat (soare/ploaie). În rest, poze nu am pentru că am uitat camera foto la Cluj :((

Vă mulțumesc tuturor pentru urări, am avut acces la mail și astfel că fiecare urare de la voi a ajuns la mine atunci când a trebuit. Sper din suflet că ați avut niște zile frumoase și senine.

Un Paște Fericit!

Când voi o să citiți urarea mea, eu deja probabil sunt la Ineu, savurându-mi cappuccino-ul de dimineață cu mami, ea spunându-mi că nu are timp să stea la bârfă pentru că trebuie să facă friptura, să fiarbă șunca și eventual să frământe cozonacul, iar eu spunându-i că singurul lucru care mă interesează este să vopsim ouăle în cele mai vii și frumoase culori, să nu se streseze cu celelalte căci oricum nu mâncăm mai mult ca în alte zile și că zilele de sărbătoare au tot 24 de ore :))
 
Când voi citiți asta eu probabil mă voi ruga să fie timp frumos și vreme destulă să mă văd cu toți ai mei de acasă, cu familia, cu rudele, cu prietenii și nu în ultimul rând cu mine, pentru că mai nou de fiecare dată când mă întorc la Ineu nu am timp de mine nici 5 minute, sunt într-o fugă continuă de la unul la altul, mânânc puțin și dorm și mai puțin… dar e așa de frumos, că mi se pare că abia acum plecată “de tot” de acasă savurez Ineul așa cum ar fi meritat tot timpul.
 
Așadar, dragii mei… vă doresc o Sărbătoare frumoasă, dacă se poate acasă și cum îmi place mie să spun la sărbători: “cele rele să se spele, cele bune să se adune…”. Poate o să mergeți să luați lumină, poate nu, dar să nu uitați că cea mai puternică lumină vine din sufletele noastre și trebuie să o ținem aprinsă mereu nu doar de Paște. Acesta este până la urmă darul divin…