Filme

Shrek Forever

4 comentarii

Shrek Forever sau Shrek 4 este ultimul film din seria celor cu căpcăunul îndrăgostit de prințesa verzuluie ascunsă într-un turn și salvată prin sărutul fermecat. Mă rog, acesta este un anti basm sau are toate incredinetele pentru a deveni unul.

Dacă în primele 3 filme (din care eu am văzut numai două și cu o tentativă nereușită de a-l vedea și pe al 3-lea) povestea decurge așa cum ne-am închipui, în acest ultim “episod” nimic nu mai are legătură cu nimic, căci povestea este într-un anume fel despre cum ar fi stat lucrurile dacă Shrek nu s-ar fi născut… Restul e o comedie spumoasă cu vocile arhicunosute care fac din acest film cel mai bun din serie.

Faptul că e 3D îi sporește din farmec, vă rog alegeți varianta cu subtitrare, nu cea dublată.

Nu pierdeți capitolul final din Shrek :)

Carti

Elogiu mamei vitrege

7 comentarii

Titlu: Elogiu mamei vitrege
Autor: Mario Vargas Llosa
Traducere: Alma Moldovan
Editura: Humanitas, 2005
Nr. pagini: 136
Preț: 8 lei în Anticariatul Socrate, Polus Center.
Citită în aprilie 2010
Nota: 9
 
Cartea lui Llosa este o carte care se poate citi într-o seară liniștită ce poate precede o noapte zbuciumată (sau cel puțin așa îmi place să cred). Aceasta deoarece este o carte erotică, da, este… dar erotică într-un fel care ar putea șoca, de fapt chiar o face, șochează, dar cu măiestrie.
 
Povestea prezentată este a unui soț înșelat de a doua nevastă chiar cu fiul său. Doar că acest foarte interesant fiu, Alfonso, se află chiar înainte de pubertate, deci e mic, atât de mic încât toate gândurile duc la un fel de pedofilie (dacă vrei poți să percepi așa). Povestea de “dragoste” este însă destul de, la limită, între o iubire maternă și una pur carnală, între dragostea unui fiu pentru mama sa vitregă și gândurile ascunse și suficient de meschine ale unui suflet pe care l-ai credea pur.
 
Evident cartea este foarte interesantă, vrei să ajungi la final destul de repede ca să vezi cum va afla tatăl de aceasta legătură “primejdioasă” și total nelalocul ei. Nu am putut să zic decât că Llosa e genial, are o imaginație “extremă”, totul devine artă în viziunea sa, chiar și incestul, chiar și găndurile necurate, chiar și gândurile necurmate la momentul oportun.
 
Recunosc faptul că unii ar putea fi oripilați de o astfel de poveste, dar sfatul meu e că trebuie trecută în palmaresul unui cititor pentru că e pur și simplu altceva :D

Diverse amestecate

Ea și El la pizza

2 comentarii
(via mail)
 
El: Eu comand o pizza. Vrei si tu ceva?
Ea: Nu.
El: Ok.
Ea: … sau poate…
El: Ei, ce anume?
Ea: Nu stiu.
El: Nu stii daca vrei ceva?
Ea: Nu.
El: Ti-e foame?
Ea: Nu stiu, poate putin.
El: Ce inseamna poate putin?
Ea: Inseamna ca nu sunt sigura.
El: Mie cand mi-e foame, eu stiu.
Ea: Poate o sa-mi fie foame mai incolo.
El: Deci iti comand si tie una.
Ea: Si daca totusi nici mai tarziu nu vreau…
El: Atunci n-o mananci.
Ea: Asta ar fi risipa…
El: Atunci o mananci maine .
Ea: Si daca mainenu am pofta de pizza?
El: Pizza poti sa mananci oricand.
Ea: Eu nu.
El: Atunci alege altceva.
Ea: Dar nu vreau nimic altceva.
El: Deci pizza.
Ea: Nu.
El: Deci nimic.
Ea: Ba da.
El: Cred ca innebunesc.
Ea: De ce nu-ti comanzi tu ceva…
El: Cum crezi.
Ea: Dar ia pizza cu sunca.
El: Dar nu-mi place sunca.
Ea: Mie da.
El: Credeam ca trebuie sa-mi comand MIE ceva…
Ea: Pai asa si faci.
El: Si atunci de ce cu sunca?
Ea: In cazul in care mi se face si mie pofta…
El: Si?
Ea: Crezi ca vreau sa mananc ceva ce nu-mi place?
El: Cum adica tu?
Ea: De ce nu?
El: Stai un pic: Eu sa-mi comand MIE ceva, ce TU o sa mananci, in cazul in
care eventual o sa ti se faca foame???
Ea: Exact.
El: Si eu ce-o sa mananc?
Ea: Pai poate nici n-o sa-mi fie foame...
 
Se recunoaște careva? :))

Cluj, Înapoi în viitor

Înapoi în viitor (VII)

4 comentarii

Cluj, iunie 2004… pe vremea când veneam doar în vizită, pe vremea când nu-mi doream pe lume nimic altceva decât să mă mut la Cluj, pe vremea când credeam că cele mai frumoase zile vor fi cele care urmează… dar stai, asta încă mai cred…

Diverse amestecate

De pe desktop în vacanță (lepșe)

8 comentarii
Am primit două lepșe, din care una din două părți :)
 
Cea care constă în a-mi prezenta imaginea de pe desktop a venit de la Rontziki și de la Lia. Din păcate nu are o poveste (ea, imaginea), nu e fotografie de suflet ci doar sufletul unei mari libertăți, așa mi se pare când o privesc :)
 
 
A doua leapșă vine de la Tomata, care mă întreabă ce îmi iau în bagaj pentru o “vacanță” de două zile. Mi se pare mișto ideea, căci mereu îmi iau prea multe și niciodată tot ce trebuie, așa că, să vedem:
 
– actele mele și cele de la mașină
– telefonul mobil+încărcătorul, camera foto+bateriile, laptop-ul
– o carte, un pix și un carnețel pe care să pot nota ceva
– șevețele umede, șervețele uscate, trusa de unghii, o mică trusă de machiaj (gloss, dermatograf și rimel, demachiant), o cremă (bună la orice), gel de dus, periuța de dinți și o pastă mică, un deo, chestii feminine; că niciodată nu se știe :D
– un prosop, lenjerie (două schimburi), costum de baie (mai ales dacă e vară), pijama, 2 tricouri, pantaloni scurti, pantaloni lungi, o bluză mânecă lungă, papuci comozi
– o sticlă apă, ceva biscuiți, unu/două mere.
 
Bine ar fi să le iau numai pe astea, mi se par suficiente, dar vă rog să mă credeți că mereu am bagajele pline chiar de plec pentru 2 zile, ori pentru 2 luni :)
 
Lepșuțele merg mai departe la: Mărgeluța, Luiza, Monica și Anca :*

Cluj, Filosofari

Uneori nu vedem curcubeul

5 comentarii
Inițial crezusem că va veni furtuna, lumina care ne înconjura părea ruptă din Vanilla Sky, am alergat ca nebunii să ajungem acasă, să fugim din calea unui posibil potop ce ne-ar fi udat până la piele.
 
Apoi ne-am dat seama că era doar un nor, greu, apăsător de jos. Eu una mă simțeam învăluită de el, simțeam că-mi întră în oase. Eram tristă, eram bulversată…
 
Dar norul acesta fioros, adusese doar o ploaie caldă de vară, o ploaie nervoasă, o furtună într-un pahar cu apă, o torențială interesantă, cum nu mai văzusem….
 
La curt timp, în spatele norului morocănos, apăruse deja curcubeul, un cucubeu fin, aproape imperceptibil… Câte zile nu sunt așa? În câte zile nu vedem de fapt numai norul? În câte zile reușim să ratăm curcubeul?
 
 
P.S. Fotografii realizate în 29 iunie, aprox. ora 21:oo, Florești, Cluj. O seară cu cer interesant…
Close Menu