9/11 “tatuaj” pe fața lumii

Nu știu când au trecut 10 ani. Nu știu, pentru că îmi amintesc perfect că afară ploua, că eram tristă că venea toamna și reîncepea școala și ceva încă neștiut se rupea încet în mine. Și mai știu că eram la Adina și jucam scrabble cu jocul lui Clau și ascultam muzică la un casetofon vechi și nu am aprins televizorul, pentru că aveam altele mai importante de povestit.

Și mai știu chiar și acum că m-am ridicat să merg acasă că era 3 jumate, că trebuia să vină mami de la serviciu, că trebuia să mâncăm cu toții și atunci înainte să plec Adina a aprins televizorul și auzindu-l pe Mândruță a zis: “trebuie să se fi întâmplat ceva împortant de l-au chemat pe asta la ora asta”. Apoi am văzut un turn în flăcări, apoi un avion intra în alt turn și pe moment am crezut că e film și prezența lui Mândruță nu mai era justificată.

Durerea trece, dar vorba unui mare scriitor, “glandele lacrimare nu pot uita cum să plângă”.

Foto

Nimic de văzut la Bonțida

Acu’ vreo două săptămâni se anunța peste tot prin Transilvania că va avea loc a doua ediție, cred, a Festivalului Barock de la Bonțida. Pentru cei care nu știu, Bonțida e aci aproape de Cluj și a devenit oarecum sat celebru după ce pe Charles al Marii Britanii l-a apucat să-și cumpere ceva conac aici. În rest, ce să zic, sat micuț care mai are prin centru și un așa zis castel, chiar aici urmând să se desfășoare festivalul mai sus amintit.

Și pentru că nu am fost niciodată și pentru că vremea a fost mai mult decât excelentă am zis să mergem să vedem castelul și poate o să ni se pară ceva intersant de festivalul care se desfășura. Ei… să vedeți ce repede ne-am dezumflat când am ajuns în fața ruinei, scuze, a castelului și am descoperit că intrarea era 10 lei de persoană ca să ai aces în curte… ca să vezi NIMIC. Ideea era că seara erau concerte, dar noi am fost ora 12 la prânz când în curte era doar un rârg de antichități, genul de târg anual care se desfășoară în Iulius Mall la noi și unde nu te pune nimeni să plătești intrare. Am dat o tură pe lângă gard ca să zic așa, mai mult ca să ne convingem dacă să plătim intrarea sau nu, dacă ar fi ceva de văzut de acest castel, până ne-am dat seama că până și “castelul” de la Ineu arată muuuult mai bine, e mult mai interesant decât ruinele alea de la Bonțida, pe care puseseră ăștia taxa. Aproape m-am înfuriat, eu ca eu, dar Clau, care nu prea a fost mega încântat de planul meu cu Bonțida (căci evident a fost al meu) :D

Așadar, așa cum am venit, așa am și plecat îndreptându-ne spre o altă locație care să ne facă să nu simțim că am pierdut ziua complet, dar despre această locație într-o altă postare. Până atunci iată o mostră de castel de la Bonțida…

Viața între două filme și câteva rătăciri

La început de august am văzut Horrible Bosses și am râs cât pentru o lună întreagă, e ceva mai bună comedia decât filmul cu băieți beți și drogați care fac varză petrecerea burlacilor.  Am râs și pentru că urma să încerc marea cu degetul într-o direcție aiurea (asta ca să nu folosesc expresia aia cu “împotriva curentului”, băieții știu mai bine) și să fac ceva ce nu am mai făcut până acum și ce credeam eu că va fi marele eveniment al verii, pentru care merită să pierzi cea mai leneșă lună din an și pentru care merită să nu te bucuri de zâmbetul lui dimineața în singurele dimineți în care puteam amândoi lenevi până la 10. Eh… măcar am învățat ceva prețios din toată luna asta august… și anume că nu înveți numai din greșeli ci și din renunțări.

Ieri la început de septembrie, când ar fi trebuit să sărbătoresc ceva, dar de 10 ani nu o mai fac, am zis să văd cum stă treaba cu ciclicitatea și dacă tot s-a scurs vara din mine și dacă tot vă zic eu, marea cu degetul nu se încearcă decât dacă ai un deget în plus, iar eu nu am, mi-am dorit din suflet să merg să văd Midnight in Paris. Revelație, premoniție, prostie multă în capul meu, dar așa am simțit că filmul ăla mi-a vorbit mie despre mine și alegerile mele căci trebuie cât de curând să-l văd iar și iar și poate oi pricepe odată că dacă destinul există, al meu nu e în tocmai asta de se petrece acuma (într-o anumită proporție și o anumită direcție, evident, că altfel o duc bine mersi, sunt fericită și iubită și sănătoasă și nu mă plâng). Dar la un nivel, pe care îl numesc “deep inside” și la care fac tot mai des referire în ultima vreme, sunt un boem care nu poate trăi decât așa și mai sunt un echilibru fragil în căutare permanentă de armonie.

Oare plouă azi la Paris? La Cluj va ploua…

Foto

Revelion 2012 – sugestii și planuri

Vreau să vă întreb dacă v-ați gândit pe unde o să vă găseasă prima zi din 2012? Eu, recunosc că am început să mă gândesc… căci anul trecut a fost primul an în care am părăsit țara de revelion și parcă mă încearcă un gând și pentru iarna asta ce va să vie.

Da, Crăciunul e de petrecut în familie, la mine asta se traduce, încă, prin “la Ineu”, dar de revelion parcă n-aș vrea să mai fac ceva de genul Ineu-Arad (nu că ar fi fost ele rele revelioanele petrecute așa, ba unele au fost chiar fff. interesante, cei care au fost prin zonă știu), parcă m-ar bate gândul la un plan, ceva care să mă țină conectată la ceea ce-mi place mie mai mult și mai mult, adică “vandra/hălăduiala/plimbăreala și explorarea” :)

Vin și vă întreb deci, voi v-ați gândit la ceva sau e prea devreme? Numai ce s-a terminat pentru unii vacanța de vară că hop și eu pun întrebări despre vacanța de iarnă, dar na, sunt curioasă și în plus vreau sugestii și pentru mine, poate unii ați avut parte deja de revelioane de vis prin diverse părți…

Cel mai elaborat răspuns va primi un cadou din partea mea, nu vă spun decât că are legătură cu călătoriile :)

Foto

10 dorințe care au rămas dorințe (până acum)

Ce îmi place este că pe cum îmbătrânesc în blogosferă, lumea îmi dă numai lepșe care îmi plac și pe care abia aștept să le fac :) De data aceasta Tomata iese la rampă cu o leapșă de milioane, o leapșă despre dorințele mele (neîmplinite) încă…  Se cer 10… deci dăm 10…

Cred că cele 10 se înscriu pentru mine în lista “things to do before you’re 30” și cum timpul fuge de mâncă pământul, eu urmând să împlinesc 27 azi-mâine, constat că au mai rămas 3 ani de jonglat cu dorințele astea și de rezolvat ce se poare rezolva pe ici pe colo, prin punctele esențiale :)

1. Să-mi găsesc un job “de vis” pentru care să mă ridic din pat dimineața veselă și zâmbitoare :) Poate ați crede că e utopie, dar vă rog eu lăsați-mă să mă amăgesc și să mai caut :)

2. Să văd măcar 10 capitale europene, până acum am văzut doar 6 (Budapesta, Viena, Paris, Roma, Belgrad, Skopje), Bucureștiul nu-l socotim, dar putem lesne socoti că mai am de văzut barem 4 în 3 ani… și dacă tot sunt la acest capitol a se nota “a călători cât mai mult cu putință, a vedea mereu locuri noi și deosebite” (nu mă voi lecui în veci vecilor, Amin!)

3. Să-mi iau doctoratul și scap cu această ocazie de o grijă care-mi stă aiurea deasupra capului, vreau să-l iau nu ca să-mi demonstrez chestii nici mie, nici altora ci pentru vreau să TERMIN odată școala, căci tocmai am descoperit că că anul acesta fac 20 de ani de când am început-o (dap, în ’91 am început clasa I)

4. Să văd oceanul (aș zice Atlantic măcar) chestie care nu pare chiar ceva ieșit din comun că îl pot vedea bine mersi de pe coasta europeană…

5. Să ajung măcar la o finală de Campionat European/Mondial de patinaj artistic (când zic o finală mă refer desigur măcar la o zi/seară de concurs) sau la un meci de tenis de la Roland Garros.

6. Să merg la un concert Eros Ramazzotti (la Roma ar fi ideal) și Celine Dion (evident la Paris, sau chiar la Cucuieții din Deal), însă trebuie să recunosc că asta pare cel mai dificil de realizat în acest moment :(

7. Să ajung la Capul Nord (Norvegia) și să intru în acea ligă a celor destul de puțini care au ajuns până acolo (e un fel de capătul lumii pentru mine)

8. Să fac bungee jumping! Poate nu ați fi crezut că-mi doresc asta, dar eu chiar aș vrea și vorbesc foarte serios, mi-am mai exprimat dorința cu ceva ocazii, însă auzeam de fiecare dată că este destul de scump. Știe cineva ceva prețuri puse pe această nebunie (căci este o nebunie, aș muri de frică dar aș face-o).

9. Să apuc să citesc peste 100 de cărți/an. Ah… anul trecut am fost așa de aproape, am avut cred vreo 96 citite și chiar nu am mai reușit să ajung măcar la 100, s-a terminat anul, nu l-am putut prelungi. Anul acesta din păcate figura nu se va repeta și nici nu cred că va fi pe aproape.

10. Evident că nu în ultimul rând, dar l-am lăsat la urmă căci e poate cel mai important… copilul… :D îl vreau și atât, o să-l am când va fi să fie. Nu cred că mă imaginam mamă la 22-23 de ani de exemplu, dar cred că instinctele încep să urle, ceasul biologic ticăie și… chiar cred că nu ești niciodată pregătit cu adevărat, de aceea las viața să mă surpindă puțin aici, căci oricum aș lua-o, aceasta va fi o surpriză frumoasă. Așa cred, așa îmi doresc…

Mai vrea cineva lista cu dorințe neîmplinite? Căci dacă da… e la liber, însă vreau link spre listele voastre ;)

Viața e o metaforă

Am zarit lumina pe pamant,
Si m-am nascut si eu
Sa vad ce mai faceti.

Sanatosi? Voinici?
Cum o mai duceti cu fericirea?

Multumesc, nu-mi raspundeti.
Nu am timp de raspunsuri,
Abia daca mai am timp sa pun intrebari.

Dar imi place aici.
E cald, e frumos,
Si atata lumina incat
Creste iarba.

Iar fata aceea, iata,
Se uita la mine cu sufletul …
Nu, draga, nu te deranja sa ma iubesti.

O cafea neagra voi servi, totusi.
Din mana ta.
Imi place ca tu stii s-o faci
Amara.

(Marin Sorescu – Am zărit lumina)