Cum am văzut Budapesta pentru prima oară

Inspirată de cartea pe care o absorb acum cu nesaț, Prima călătorie în străinătate, mi-am amintit de “prima” mea călătorie de acest gen… La Budapesta, in martie 2002 (deci acu’ aproximativ 10 ani). Bine, am ieșit încă din 1990 cu ai mei de câteva ori la Gyula, chiar la granița cu România, dacă ieși pe la vama Vărșand. Dar atunci în ’90 și ceva eram micuță tare 5-7 ani, iar ai mei nu erau afaceriști care să meargă să “facă ungurii” (asta e expresie idioată din vest) ci mai mult am ieșit pentru că tata a vrut să vadă cum e “afară”. Așa am ajuns eu să pap înghețată din Ungaria, să beau suc  făcut din “concentrat” de kiwi (cred că dacă caut bine și acum mai am pe la Ineu un bidon din ăla de la concentrat) și să știu ce-s alea Bonibons “originale”. Era astfel de înțeles și că prima mea ieșire din țară, la vârsta când asta chiar a însemnat ceva, să fie tot în Ungaria vecină. Așa că atunci când profu’ nostru de geogra’ a venit cu ideea, am anunțat-o pe mami că vreau să plec și pace. M-a lăsat să-mi fac damblaua, mai ales că aveam lucruri de uitat și momente de trecut… Și așa s-a produs ieșirea la Budapesta într-o iarnă prelungită până în primăvară.

Și ca să vedeți cât am crescut în 10 ani (sau nu), am găsit într-o agendă din acea vreme (că nu avem jurnal, la 16/17 ani, iar acum îmi pare rău), povestea excursiei scrisă în limbaj de baltă și cu fraze care acum îmi stârnesc râsul. Le-am fotografiat și vi le arat și vouă (nu știu de sunt lizibile, dar încercați totuși). Nu povestea contează ci vechimea damblalei mele winking

Și dacă ați reușit să citiți și ați văzut dorința mea de la final, aceea de a vedea Viena, trebuie să vă spun că acest lucru s-a petrecut abia în mai 2007 (deci la 5 ani si ceva de la cele consemnate in agenda cea veche), dar aceasta este o altă poveste care merită povestită aici cândva.

Așadar, mă preocupă treaba cu prima ieșire în străinătate acum… și urmarea este că transform în leapșă acest subiect și îl trimit temă mai departe către: Luiza (tu poți să o transformi în prima ieșire la Paris, dacă vrei) winking Andreea (pe care sper să o prindă subiectul, mai ales că știu că-i place), Camelia, Rontziki, Ela, Monica, Ioana și Alice și drept să vă spun aș zice că tot blogroll-ul, așa că cine mai vrea să se servească, să o facă winking

Continue Reading

Top 5 orașe eclipsate

Vi s-a întâmplat să ajungeți undeva intr-un oraș și să realizați că pe cât este de frumos pe atât este de puțin prezent în preferințele de călătorie ale oamenilor? Dacă răspunsul este da, atunci cu siguranță vă aflați într-un oraș eclipsat de un altul “foarte turistic” aflat prin apropiere. Mi s-a întâmplat de câteva ori și nici nu am știut dacă să mă bucur sau nu, adică pe de-o parte ziceam că este bine că nu mă sufoc de turiști pe de alta îmi părea oarecum rău pentru turiști că nu știu ce pierd bulucindu-se în locurile arhicunoscute fără să arunce un ochi prin împrejurimi. Azi m-am hotărât să vă arat 5 astfel de orașe în care am avut plăcerea să ajung și să constat că lumea nu prea a auzit de ele, căci e prea ocupată să se calce în picioare în altă parte.

5. Gyula (Ungaria) este un orășel mic la granița cu România care îți apare în cale imediat ce ai trecut de Vărșand. Se află în imediata apropiere a mai marelui Bekescsaba care are mall-uri și alte grozăvii (deși nici măcar ala nu e chiar așa de mare, însă multă lume a auzit de el). De Gyula, au auzit mai repede numai cei din vest care imediat după ’90 au mers la cumpăraturi “la unguri”, dar nici măcar ei nu știu exact cât de frumușel este orășelul și câte posibilități drăguțe de petrecere a timpului liber oferă. De exemplu orașul este străbătut la fel ca și Ineul de Crișul Alb, are un castel mare care poate fi vizitat și o mulțime de băi termale unde în mare parte arădenii și bihorenii își petrec weekend-urile. Orașul are de asemenea mai multe piețe publice foarte atrăgătoare și according to wikipedia a doua cea mai veche cofetărie din Ungaria.

4. Târgu Mureș (România) este un oraș care din motive care poate ne vor rămâne pe veci necunoscute nu beneficiază de multă atenție din partea turiștilor, chiar dacă este unul dintre cele mai cochete orașe ale țării. Simbolul orașului este fără îndoială Palatul Culturii, însă dacă este să treceți prin oraș vă recomand să vizitați tot centrul, să vă plimbați în Piața Trandafirilor și să vă odihniți în unul din parcurile curate și foarte verzi din oraș. De semenea o vizită la Cetatea medievală nu ar strica (aici trebuie să revin și eu că dățile trecute nu am intrat).

3. Beziers (Franța) ca mai toate orașele din regiunea Longuedoc-Roussillon nu beneficiază de suficientă promovare căci toată s-a îndreptat asupra Coastei de Azur din imediata vecinătate. Însă poate dintre toate Beziers este cel mai puțin promovat. Situat pe râul Orb cu niște poduri fantastice construite peste el, cu un apecduct de pe vremea romanilor, orașul este vegheat de sute de ani de o catedrală absolut superbă aflată pe o colină, St. Nazaire. În plus centrul, construit cumva în pantă, aduce cu satele de pe Riviera di Levante. Ar mai fi absolut necesar de vizitat Le Plateau des Poetes, un parc superb, plin de fantâni și evident statui ale poeților.

2. Padova (Italia) se află la 15 minute cu trenul de Veneția și la oră de Verona. Să mai continui sau deja vă dați seama în ce companie există? Cu toate acestea orășelul cunoscut mai ales datorită Universității și Grădinii botanice universitare, cea mai veche din Europa, m-a fermecat într-o duminică după masă când piața centrală Prato della Valle era liberă și extrem de frumoasă. Numai bine a fost să mă pot bucura de ea în acest fel gândindu-mă cât de tare m-aș fi sufocat exact în acele momente la Veneția de exemplu. Ca și must see ar mai fi Basilica St. Antonio și Baslica St. Giustina.

1. Palavas les Flots (Franța) este o stațiune superbă la marea Mediterană care nu va fi niciodată apreciată la justa valoare atâta timp cât cei mai mulți cred că sudul Franței = Coasta de Azur. Am simțit o oarecare tristețe vis a vis de acest aspect, dar știam că nu am cum să-l schimb. Oricum eu am scris foarte mult despre această destinație pe unde am apucat în speranța că pot schimba ceva, dar nu știu ce am reușit sau nu. Tot ce am reușit să fac e sa-mi alimentez mie dorul și dorința de a ajunge din nou acolo.

Toate aceste orașe consider că ar putea fi mai promovate și mai vizitate, dar cu siguranță mai există multe altele la fel de nedreptățite, de aceea transform articolul într-o leapșă și vin să-i întreb și pe alții dacă ne mai pot da exemple de astfel de orașe. Aștept articole de la: Vulpitza, Alicee, Ioana, Vertange și Lumea Mare … și evident de la toți cei interesați de subiect (vreau link după).

Continue Reading

Top 10 destinații – bialog.ro

Facem o pauză de la prezentarea celor “5 ținuturi” pentru a ne ocupa de o leapșă/concurs, primită de la Ioana și inițiată de cei de la Travelbadgers și care constă într-un top al celor mai atractive destinații în opinia mea, destinații pe care, evident, le-am vizitat.

În sens invers topul arată cam așa, urați-mi să se schimbe măcar în fiecare an dacă nu de mai multe ori pe an big grin

10. Veneția “plutioare” pentru că a fost de când mă știu eu în Top 3 locuri de văzut, era un “ceva” ce știam că trebuie neaparat să văd, ca și Parisul și ca și Piramidele din Egipt (pe care încă tot nu le-am văzut). Veneția mi-a plăcut, însă mare păcat că am vizitat-o în august, când turiștii nu m-au lăsat să o și savurez, dar îi voi mai da o șansă când se va ivi.

9. Sibiul pentru că este cel mai frumos oraș din România. Nu am nicio legătură cu el, nu am rude acolo și am fost doar de două ori în el, dar m-a cucerit cu acel aer boem pe care îl afișează. Cu tot respectul pentru Clujul pe care l-am iubit din prima clipă și pe care încă îl iubesc, dar Sibiul este cu un loc mai sus.

8. Viena a fost pentru mine o gură de aer cu adevărat proaspăt și cu adevărat occidental în 2007 când am vizitat-o prima oară. A rămas la mine în suflet mai mult pentru ocazia cu care am ajuns să o vizitez: final de facultate, câțiva colegi, cel mai simpatic profesor pe care l-am avut vreodată, Clau și “domnul Platon” (prietenii știu de ce) happy

7. Budapesta în care am ajuns de 3 ori cu 3 ocazii total diferite. Pare o capitală europeană foarte accesibilă pentru români și poate tocmai de aceea unii o ignoră total fără să știe ce pierd. După mine, la cât de aproape este aș merge să o văd în fiecare an și de fiecare dată să mă plimb pe Dunăre cu vaporașul și să văd apusul… cu El de mână, just like the first time winking

6. Corfu (Grecia), toată insula pentru că a fost și este prima și singura insulă vizitată până acum, primul contact cu Grecia, însă unul fructuos. Multe premiere au avut loc în acea vacanță; am făcut 500 de km pe insulă, am făcut parakiteing, am condus mai mult ca niciodată pe niște străduțe pe care mereu aveai impresia că mergi pe contrasens happy A fost mult, mult fun la mijloc happy

5. Roma eternă văzută într-o toamnă arămie care pe veci va avea pentru mine miros de dimineață proaspătă și cappuccino italian. Poate merita un loc mai sus, cu siguranță dacă aș fi făcut topul luna trecută ar fi fost măcar cu un loc mai sus.

4. Montpellier pentru că face parte din acele locuri (puține) pe care le-am numit fie și numai pentru o scurtă perioadă “acasă”. De asemenea cred că este cel mai frumos oraș din sudul Franței și poate cel mai necomercial, tocmai de aceea l-am iubit la nebunie și pot vorbi zile întregi despre el.

3. Palavas les Flots e locul în care m-am îndrăgostit de mare și în care mi-am dat seama ce useless este să vezi și să simți atâta frumusețe și să ai numai jumătate de suflet la tine, așa că mi-am jurat că data viitoare o să ajung acolo cu sufletul întreg și sper să primesc un bonus pentru așteptare.

2. Cinque Terre care vine dacă puteți crede, aproape la egalitate cu locul 1, însă totuși cele două locații nu se pot compara. Cinque Terre îmi va rămâne pe retină din simplul motiv că va fi forever “the honeymoon weekend” (dacă pot spune așa). Urmăriți blogul, mai am de povestit despre această locație!

1. Parisul pentru aceste motive:

P.S. A fost destul de grea alegerea acestor destinații “de top” și sper din suflet ca “spiritul” celorlalte destinații care au fost vizitate, dar nu au fost menționate aici să nu se fi supărat prea tare și să mă primească și la următoarele vizite cu brațele deschise winking

Continue Reading

Cele 7 capitale pe care le-am văzut (I)

Spre rușinea mea, nu am văzut până în prezent decât 7 capitale europene, cu tot cu Bucureștiul, lucru care nu este tocmai lăudabil, dar sper din suflet și “I mean it” că pe viitor să ajung să vizitez și altele. Până atunci vreau să povestesc puțin despre cele 7, în ordinea în care le-am văzut:

Budapesta (martie 2002, iulie 2007, decembrie 2010)

Este poate una dintre cele mai frumoase capitale europene, un oraș fermecător, pe Dunăre. Cele două parți ale orașului Buda și Pesta se completează de minune, dacă Buda este centrul vechi, cu Cetatea, Bastionul pescarilor și muzeele, Pesta este centrul nou și modern, dar nu lipsit de valoare culturală, Parlamentul este o construcție deosebită, iar Szant Istvan Uta, o piață elagantă și compleșitoare.

Recomand totuși o vizită vara (vizita mea din iulie 2007 a fost cea mai frumoasă). Iarna s-ar putea să vi se pară cam frig și este destul de rece, de Revelionul trecut am cam înghețat big grin

Locul preferat: Podul cu lanțuri și panorama de la Cetatea Buda

Ce să nu ratați: o mini croazieră pe Dunăre (face toți banii) și un gulaș ca la mama lui, yummy!

Regret: că niciodată nu am mers la unul din spa-urile celebrei ale Ungariei

Viena (mai 2007)

Am reușit performanța de a vedea și Viena înaintea Bucureștiului. De Viena mă leagă cea mai frumosă amintire din facultate. Am hotărât să nu participăm la un așa zis bachet de final de facultate și să mergem intr-un weekend prelungit la Viena și a fost poate cea mai buna hotărâre luată de-a lungul celor patru ani happy

Mă minunam la fiecare colț de stradă, eram încântată de tot ce vedeam. Nici nu aveam cum să fiu altfel în capitala unui fost mare imperiu. Am reușit să vedem destul de mult, dar acum la câțiva ani dispanță se impune o nouă vizită cu recuperarea obiectivelor ratate.

Locul preferat: Palatul Schombrunn cu grădinile sale

Ce să nu ratați: urcarea în Turnul Dunării de unde aveți panorama asupra Vienei modene și Parcul de distracții Prater

Regret: că nu am fost cu Clau la Muzeul Științelor și Invențiilor (am avut de ales între gădinile de la palat și muzeu și fiecare a ales altceva) și că nu am stat mai mult în Prater

București (iulie 2007, ianuarie 2009, octombrie 2010)

Fac parte din cei cărora le place Bucureștiul, poate din cauză că nu trăiesc acolo, dar sincer, ca și turist în capitala propriei țări, eu m-am simțit bine. Nu este și nici nu va fi niciodată un oraș curat, de asemenea tot niciodată nu va fi un oraș modern și impetuos și asta din cauză că va dăinui acolo patina comunismului. Dar cu toate astea mie îmi place. Iar despre oameni nu mai zic, am întâlnit numai bucureșteni de treabă.

Locul preferat: Casa Poporului, mai ales interiorul este extraordinar de frumos.

Ce să nu ratați: un cappuccino la Hotelul Mariott (Luiza m-a dus acolo și au fost cred, cele mai drăguțe ore petrecute la București)

Regret: că nu am stat niciodată mai mult de 2 zile în București să mă pot plimba în voie prin Cișmigiu. Și că nu am mers la IMAX

Paris (noiembrie 2009)

Săptămâna la Paris a fost cea mai frumosă din viața mea de până acum și nu spun cuvinte mari. A fost inedită din atât de multe puncte de vedere că nu o să le înșir acum ci doar o să mă limitez la faptul că Parisul m-a fermecat iremediabil și pentru totdeauna. În primul rând mi-am dorit să-l văd de mica, a fost ca un vis împlinit și imi doresc din toată inima să mai ajung acolo și dacă se poate să stau mai mult, ceva mai mult. Am văzut puțin din el, probabil și din cauză că niciodată nu o să poți vedea tot, dar am speranța că se va mai lăsa descoperit de mine.

Locul prefat: Turnul Eiffel noaptea, atât el cât și panorama Parisului din el, mi se trage de la faptul că am trait cu imaginea asta 25 de ani, până am ajuns să-l văd.

Ce să nu ratați: Disneyland-ul (pentru o mie de motive, dar cel mai tare este că acolo o să uitați complet de orice altceva, de toate supărările și toate mărunțișuile inutile)

Regret: că nu am putut lua atmosfera cu mine acasă big grin

va urma

Continue Reading

Revelion 2011 la Budapesta

După ce am mai vizitat capitala Ungariei de două ori, în 2002 și respectiv în 2007 și după ce am zis ca ne-am săturat ca de Revelion să stam ori la Ineu, (pe acasă sau pe la prieteni), ori la Arad în față la primărie, ori la ceva petrecere între prieteni, finalul acestui an ne-a dus la Budapesta, la primul revelion în afara țării.
 
Ne-am făcut rezervări la un hotel inedit, Aquamarina Hotel, un fost vas de croazieră rusesc, construit în 1903 și ancorat acum pe malul Dunării în Budapesta, iar drumul l-am făcut cu mașina din dotare. Fiind 4, drumul a ieșit ieftin de tot, iar cazarea s-a situat muuult sub prețurile oricărui Revelion de restaurant. Dacă mai socotești că Aquamarina mai era și de 4 stele, iar micul dejun îl aveam inclus, poți lesne observa că am făcut o alegere bună.
 
Am plecat din Ineu, pe 30 decembrie la 10 dimineața și la ora 13:30 eram deja la Budapesta, la hotel. Din prima mi-a plăcut camera, am zis că e chiar cea mai frumoasă din câte hoteluri am văzut până acum. Ne-am lăsat bagajele și am plecat în oraș. Pentru că toți l-am mai văzut, am zis să nu ne grăbim să ajungem în centru, așa că am dat o raită printr-un Tesco din apropiere la o sesiune de shopping la final de an. Deși nu cu asta am pornit în gând, la vederea prețurilor mult mai mici ca în România ne-am făcut stocul de Ariel, Lenor, Cherry Coke și Pastă Paprika, ba chiar ne-am revigorat puțin și garderoba, căci unde poți lua în țară 3 perechi de blugi la 9000 de forinți, adică undeva sub 150 de lei? Super afacere happy
 
Apoi am mers la Podul cu Lanțuri, preferatul meu din toată Budapesta, însă frigul era atât de pătrunzător că nu am putut zăbovi prea mult fără căciulă și a doua pereche de nădragi, dar măcar știam cum să ne echipăm pentru a doua zi. Dacă tot am fost în centru, Clau, care mai ajunsese și în 2009 la Budapesta fără mine și știa un restaurant unde cică se mânca cea mai bună viță din zonă, ne-a zis să mergem să cinăm acolo. Dar nu mică ne-a fost mirarea să constatăm că localul se închisese de tot happy Noroc cu faptul că eram în imediata apropiere a unui mall, Buda Center, unde un Burger King ne-a scos din foame pe moment, iar apoi am consumat energia pe la magazinele din zonă.
 
Normal că am ajuns în cameră frânți și plini de frig, însă în cameră a fost tare cald și bine, nu același lucru îl puteai spune și despre apa de la baie (care a fost singurul minus al hotelului), destul de călduță, dar total nepotrivită pentru un duș decent. Totuși, dacă am dorit să ne prindă anul nou curați, am folosit-o și așa big grin
 
Ultima zi din an a început cu micul dejun de la hotel, unul încântător, băieții mai ales au fost impresionați de diversitatea lui. A fost un mic dejun bogat și sațios, astfel că plecați apoi din hotel au trecut ore bune până să ni se facă iar foame. De plecat, am plecat la Polus. Avem și noi unul în Cluj și am vrut să vedem de unde a luat Paskany conceptul. Pentru prânz am ales un restaurant din buricul târgului, Piata Szent Istvan, aproape de Parlament, în inima Pestei. Normal că un gulaș de acasă de la mama lui nu putea decât să ne cadă bine.
 
Deși am mers până în față la Parlament, am decis că mai bine am merge la hotel să ne odihnim puțin, să ne încălzim și să răsărim în oraș undeva pe la ora 22 pentru artificii și altele specifice. Zis și făcut, doar că înainte am trecut pe la un Auchan să ne luăm căciuli și fulare, dacă am vrut să nu intrăm congelați în 2011 laughing
 
Seara târziu am ieșit în Cetatea Buda, însă am ajuns prea repede, așa că am coborât din nou și am dat un tur al orașului să vedem cum se distrează ungurii, până să urcăm înapoi. Așadar, 2011 ne-a găsit în fața Palatului Buda, cu o sticlă de șampanie și cu artificiile unui grup de nemți pe fundal. Din depărtare am văzut și artificiile cu care dăduseră în Piața Eroilor, însă nu-mi pare rău că nu am coborât acolo căci la întoarcere am văzut atâta lume îmbulzindu-se că sigur nu mi-ar fi plăcut în acea aglomerație.
 
Prima zi din an a fost și cea în care ne-am întors acasă, dar nu înainte de a merge din nou în față la Parlament, de a urca din nou în Cetatea Buda și de merge să țopăim un pic (la propriu, a se vedea pozele) în Piata Eroilor. Cu o cafea de la Starbucks și una de la KFC am luat drumul țării, unde după 100 de km de autostradă de care mi-o fi dor, am ajuns la Ineu mai repede decât am preconizat.
 
Și-am încălecat pe-o șa și v-am povestit așa… cum am petrecut Revelionul 2011 la Budapesta (unul dintre cele mai frumoase capitale europene, poate de top 5 chiar).

Continue Reading

The road to Corfu (part. I)

Așa cum am promis, încep un scurt serial al vacanței mele de 7 zile în Grecia și 2 în Macedonia. Și cum ca să ajung pe alte meleaguri și de pe alte meleaguri a fost nevoie să fac un drum dus și unul întors, azi încep cu cel mai frumos și vesel dintre ele: drumul spre Grecia.
 
Probabil nu am zis până acum, dar vacanța noastră în Corfu nu a fost un plan de un an (pentru că fiecare avea în capul lui alte și alte variante, care mai de care) ci un plan de aproximativ o lună în care ne-am îngrijit cam de toate detaliile vacanței. Astfel că știam că vom merge cu Kia (care s-a dovedit suficientă pentru 4 persoane) și mai știam că vom fi cazați la Theo’s Hotel într-o stațiune din nord vestul insulei Corfu, Agios Georgios Pagii. Cam atât…
 
De plecat am plecat pe 11 august din Ineu, Arad pe la ora 12 (de acasă pe la 11, dar până ne-am cules de pe drum și până am alimentat a trecut vremea) și am ales o rută mai lungă, dar am zis noi că în timp va fi mai scurtă datorită autostrăzii. Am ieșit pe la vama Nădlac și urma să mergem pe la Szeged în Ungaria de unde în mod normal am fi avut autostradă până la îmbarcarea în feribotul de Corfu. Buuun, doar că nu am apucat să ajungem nici la Arad până ne-am dat noi seama că ni se stricase ceva la GPS (ne bazam mult pe el). Așa că prima oprire a fost la Mako în Ungaria unde speram că la un Tesco vom găsi piesa problemă, dar nu a fost să fie, așa că am continuat până la Media Market-ul din Szeget. Aici am găsit, doar că la ce pricepuți suntem toți 4, ne-am dat prea târziu seama că de fapt GPS-ul nu avea nimic ci că se arsese o siguranță la mașină, care oprise alimentarea spre cablul GPS-ului.
Ne-am gândit la două variante: căutăm un service ori plecăm la drum doar cu harta salvată pe iPad-ul lui Clau și ne descurcăm noi cumva. Am ales să nu mai dăm banii pe service atunci că și așa eram pe low budget și am plecat fain frumos spre Serbia urmărind indicatoare și bazându-ne pe intuiție. Drăguț și straniu în același timp că nu m-am enervat, dar probabil eram prea entuziasmată de zilele ce aveau să vină.
 
La ieșirea din Ungaria spre Serbia am stat la vamă cel mai mult de pe tot traseul. Ne-am plictisit groaznic într-o căldură infernală și doar gândul că a doua zi urma să ne bălăcim în mare ne-a ținut în viață laughing În rest în toate vămile am stat maxim 5 minute, deci fără stres.
In Serbia, autostrada nu prea arată așa cum te-ai aștepta, cel puțin partea dinspre Ungaria, în schimb trebuie să plătești de atâtea ori că noi ne-am ușurat de aproximativ 13 euro pe autostrada lor și am părăsit țara destul de nemulțumiți. Evident, poți să plătești în dinari, dar dacă nu îi ai ei au grijă să rotunjească mereu în sus atunci când plătești în euro. Dacă ar fi să o parafrazez pe Cori “Serbia nu e frumoasă” și pe alocuri înclin să-i dau dreptate, însă noi avem un obiectiv clar aici care să ne demonstreze dacă Serbia e frumoasă sau nu: Belgradul, unde cel puțin eu una îmi doream să ajung de ceva vreme ca să văd clădirile bombardate.
 
Dar despre asta și despre drumul până la Igoumenitsa o să vă povestesc în articolul de mâine.
Continue Reading