Cluj, România, Travel, Utile

Cum să vezi ca un turist, oraşul în care locuieşti (azi: Clujul)

7 comentarii

Am zis de multe ori: dacă locuieşti într-un oraş frumos ajungi după o vreme să îl consideri pe nedrept, banal. Îmi amintesc şi azi cât de frumos mi s-a părut Clujul prima dată când l-am văzut. Avem 17 ani, eram îndrăgostită cum numai la 17 ani poţi fi (imaginaţi-vă că mai am şi acum presat trandafirul pe care l-am primit atunci.. în Cluj), eram nerăbdătoare să descopăr locuri noi, eram probabil la începuturile mele de turist, fără să ştiu de fapt cum este să fii un turist şi eram… mică :D

Aşadar am văzut Clujul de undeva de sus de la Cetăţuie şi am zis că daaaa, e dragoste la prima vedere. De atunci şi până m-am mutat definitv (cică) în Cluj a mai trecut ceva vreme, dar când am venit ca să rămân, parcă a murit ceva în acea dragoste (cumplit destinul ăsta al omului), adică mi se părea totul foarte accesibil, tangibil, al meu cumva… murise mitul, asta ca să nu o mai lungim. Nu că nu mai era Clujul la fel de “mândru”, ba poate chiar era mai fain, dar… noah, eu era de vină. După ce am facut şcoli pe aici, după ce m-am angajat (întâi ca PR la o agenţie imobiliară, deci am învătat sute de străzi într-un an şi ceva cât am lucrat acolo), era poate normal ca din mit să mai moară, mai ales că îmi făurisem vise noi la poalele dealului Feleacului.. eh….

Dar, nu am vrut şi nu vreau să rămână aşa… astfel că de câte ori am avut ocazia, mi-am propus să văd oraşul “meu” şi altfel, adică ceva în genul: poate într-o zi nu va mai fi al meu, aşa că hai să mă bucur de el acum, să merg cu ochii pe sus pe la clădiri, nu pe jos pe la asfalt sau gropi, să urc la Cetăţuie atunci când timpul mi-o permite, ca să îmi amintesc cum m-am îndrăgostit de acoperişuri fierbinţi, să mă opresc uneori din rutina de zi cu zi şi să mă aşez pe o bancă pe malul Someşului, să intru prin Biserici şi Catedrale şi să le văd ca şi cum aş intra în ele pentru prima dată, să văd 360 de grade într-o piaţă, nu să am ochelari de cal şi să îmi urmez robotizat şi anost drumul…”

Şi vreau să vă spun că mai mult sau mai puţin, aşa am făcut, în plus am profitat de fiecare ocazie când aveam musafiri ca să mă comport şi eu ca un musafir prin oraş, să văd mereu cu ochi curioşi locuri pe lângă care am trecut de alte zeci sau sute de ori, să mă opresc la o terasă şi să mă comport ca şi cum aş fi la o terasă pe malul Senei sau la umbra platanilor, să respir şi să-mi dau răgaz. Să mă simt poate, ceva mai bine ca şi musafirii pe care i-am luat în “turul Clujului” şi paradoxal, dar cred că le-am insuflat ceva din asta şi lor făcându-i să se simtă bine primiţi pe aici (sper!) :)

Sâmbăta trecută a fost un astfel de moment, am avut musafiri şi pe lângă musafiri am avut şi o vreme minunată, cu 20 de grade de primăvară adevărată pe care am aşteptat-o ca pe pâinea caldă… Am pornit în oraş şi am văzut… atât de multe, încât mi-a venit ideea de a le dezvolta mai pe larg pe toate în postări separate pentru că deşi aici lângă mine, niciodată nu am vorbit despre ele ca despre nişte obiective turistice: “Catedrala” Catolică Arhanghelul Mihail, Biserica Piaristă, Biserica Franciscană, Piaţa Unirii, Piaţa Muzeului, Bulevardul Eroilor, Piaţa Lucian Blaga, Hotelul Melody, Cetăţuia şi Doamne câte ar mai fi şi în ce lumină frumoasă le-am văzut zilele trecute, îmi părea rău că nu sunteţi toţi aici cu mine să le vedeţi şi voi… Dar dacă o să veniţi, o să fiu aici pentru voi … şi pentru mine ;)

Promit să vă arat poze (din Cluj) mai multe pe viitor ;)

Bloguri & Blogging, România, Travel

Leapşa turistică despre România

6 comentarii

Leapşa am primit-o de la Aliceee la iniţiativa celor de la Prăvălia de acasă fără să ştie ei ce “Romanian week” au creat la mine pe blog :) Oricum leapşa a venit la fix pentru R(omânia) M(erită) D(escoperită). RMD!

Sunt 3 întrebări frumoase, la care înainte de a răspunde eu, o să îi rog pe următorii prieteni, dacă doresc şi au chef de puţin “travel românesc” să răspundă şi ei: Plimbărici, Tomata, Mărgeluţa, Camelia, Oana, Ana, Monica şi Claudia :)

1. Dacă aţi avea puterea ministerului voi cum aţi promova România din punct de vedere turistic?

România suferă foarte rău la capitolul infrastructură, că nu avem autostrăzi este una, că unele drumuri judetene, comunale etc sunt impracticabile este altceva şi aici ar trebui lucrat. Ca să ne vină turiştii şi să nu enerveze complet până ajung la destinaţie ne-ar trebui nişte şosele care să se poată numi şosele. O să vă dau un exemplu din judeţul Cluj, sunt zone deosebite la care efectiv nu se poate ajunge, se ajunge greu şi pe timp de vară, ce să mai zic iarna: Fizeşu Gherlii, Buza, Geaca, o zonă de lacuri de pescuit impresionantă… dar nişte drumuri care scot din pepeni orice şofer, am declarat solemn că nu mai calc acolo, chiar dacă peisajele sunt MINUNATE. Am înţeles că nu sunt bani şi voinţă ca să legăm segmentele de autostradă pe care le avem, dar cred că, să reabilităm câteva drumuri care duc spre locuri turistice deosebite, asta s-ar putea face cu un minim interes. Să vă mai zic de Valea Arieşului? Cu Peştera Scărişoaaă, Staţiunea Arieşeni… e varză, se duc nabii suspensiile la maşină şi pierzi foarte mult timp. Să mai zic cât de greu se ajunge Sarmizegetusa? Doamne a fost un calvar, iar dacă acest obiectiv nu merită atunci ce merită? Vai câţi bani s-ar scoate din excursiile la Sarmizegetusa, dacă ai avea cum ajunge acolo fără să ai parte de o aventură nefericită!!!

Apoi mi se pare incredil cum de nu există autobuze turistice în marile şi frumoasele oraşe ale României. Eu, pe cuvântul meu dacă nu, aş merge cu o propunere la Primăria din Cluj, cum să nu aibă Clujul aşa ceva? Cum? În Cluj chiar vin mulţi turişti, ar merita. Văd că la Bucureşti avem (am fost cu el şi a fost super!). Clujul, Sibiul, Timişoara, Iaşi… păi ar fi de vis să apară acest gen de autobuze, imaginati-vă că mulţi turişti habar nu au ce să vadă în aceste oraşe, chiar şi eu, de merg mâine la Iaşi (n-am fost niciodată), nu mi-ar fi foarte comod să mă plimb în voie pe la obiective, dar un asemenea autobuz m-ar rezolva problema.

Hai să nu mă întind, deci ar fi două modalităţi deocamdată prin care aş mişca ceva în domeniul turismului din România: drumurile judeţene şi comunale reabilitate la modul serios şi autobuzele turistice din marile oraşe!

Salina Turda

2. Dacă un străin v-ar cere o listă cu 5 obiective turistice mai puţin cunoscute din Romania ce i-aţi propune şi de ce?

1. Castelul de la Ciucea (Casa Memorială Octavian Goga) despre care tocmai am vorbit şi am zis de ce merită vizitat.

2. Salina Turda pentru că este un loc absolut deosebit, mai ales acum după reamenajare arată foarte S.F, este inedită ce mai! Am fost de vreo 4 ori şi sper să mai ajung şi anul acesta, e de neratat dacă treceţi prin zona Cluj-Turda :)

3. Casa Memorială Ioan Slavici şi Cetatea de la Şiria (judeţul Arad) le iau împreună pentru că aşa şi recomand să se viziteze, sunt probabil cele mai de seamă obiective turistice din judeţul Arad, din păcate însă pentru potenţialul turistic al Aradului nimeni nu face nimic :(

4. Peştera Meziad (judeţul Bihor) pentru că este una dintre cele mai mari şi mai lungi peşteri din România, un rai al speologilor şi al tuturor celor care ajung pe Valea Meziadului.

5. Biserica Sfântul Nicolae de la Densuş (jud. Hunedoara) pentru că este una dintre cele mai vechi biserici de rit bizantin din România, este situată într-un loc pitoresc, dar destul de puţină lume trece pe acolo.

Biserica de la Densuş

3. Dacă aţi reprezenta România într-o altă ţară ce suveniruri autentice din România aţi duce cadou?

Chiar am avut de trimis un colet cuiva din Portugalia şi am ales să-i trimitem nişte ţuică adevărată cum se face pe aici pe la noi prin centru/vest :) Deci aş mai face cadou aşa ceva pentru că este foarte apreciată.

Aş mai dărui şi un film de-al lui Sergiu Nicolaescu, cu subtitrare în engleză, dar chiar am căutat pentru cineva şi să ştiţi că nu prea au subtitrări filmele româneşti. Mare, mare păcat :(

Pentru doamne poate o ie ţărănească sau ouă încondeiate, sau albume de artă despre artişti români, însă bilingve sau traduse (am căutat unul despre Corneliu Baba până aproape să renuţ şi într-un final am găsit ceva şi a fost fericirea maximă). Cred că mai marii noştri nu se gândesc că şi acest program de suveniruri face parte tot din promovarea turistică a României. Mai avem de învăţat asta e…

România, Travel

România merită descoperită!

25 de comentarii

Deşi poate aşa pare, nu-mi doresc să văd doar ţări străine ci vreau să mai dau raite şi pe la noi căci, numai Dumnezeu ştie câte mai sunt de văzut. În urmă cu câţiva ani, prin 2009 mai exact, înainte de a fi ieşit prea mult din ţară, îmi spuneam cu vehemenţă că la cât este România de mişto ca peisaje şi locuri splendide, ea, România, merită descoperită şi merită “sacrificat” fiecare weekend cu vreme bună pentru a ajunge tot în altă şi altă parte şi a cunoaşte fiecare colţişor din ţara asta. Mă bucur că şi după ce am mai scos capul este graniţa de vest (mai ales) simt tot la fel.

Din fericire, pe vremuri, când nu se ieşea aşa uşor din ţară, iar ai mei nu aveau cultul depăşirii graniţelor, ne-am plimbat prin ţara noastră de cântec şi dor încercând să descoperim câteva din comorile ei în adâncuri înfundate şi chiar am descoperit câteva, v-am mai arătat prin postările mele înapoi în viitor.

Ce doresc eu acum este să promovez un fel de campanie, dacă vreţi, îi putem spune altfel, dar mie îmi place cum sună Campania: ROMÂNIA MERITĂ DESCOPERITĂ! Aş vrea să luăm fiecare judeţ în parte şi să scriem despre locurile frumoase ce pot fi vizitate. Desigur aici nu mă refer doar la locurile populare de care ştie toată lumea ci şi la cele mai puţin cunoscute. Cum deja ştiu că mă citesc oameni din toate colţurile ţării, de la Iaşi, la Galaţi, Bucureşti, Constanţa, Timişoara, Baia Mare, Satu Mare, Oradea, Sibiu, Arad etc aş vrea ca prin sprijinul vostru, să avem o listă frumoasă de “obiective turistice” interesante din toată ţara. Eu una aş vrea ca săptămânal dacă se poate să scriu despre un anumit judeţ sub această deviză: ROMÂNIA MERITĂ DESCOPERITĂ, despre ceea ce am văzut şi ceea ce nu am văzut încă dar aş vrea din inimă să văd, să vizitez, să gust. Iar voi în comentarii să lăsaţi opinii despre locurile văzute de voi din judeţul respectiv.

Desigur ar fi mai mult decât minunat ca cineva să vrea să fie partener la această campanie, dar avem timp să ne mai gândim. Poate se sesizează cineva care ne-ar putea ajuta cu materiale cu şi despre România, cărţi, albune, hărţi (pe care să le dau premii la concursuri despre România)etc. Cel mai mişto ar fi să avem de partea noastră şi agenţii, dar toate la timpul lor.

În plus dacă cineva doreşte să scrie pe blogul propriu un articol sub această deviză, iar la final să o menţioneze, îl rog să-mi lase un link la acest articol şi eu îi voi menţiona la rândul meu, de fiecare dată când scriu sub această deviză. Primul mare partener este plimbarici.ro, puteţi să vedeţi cum ne ajută ei în promovarea campaniei atat pe blog cât şi pe forum şi să vă inspiraţi :)

Deocamdată am ieşt doar cu anunţul şi apoi vedem ce se va întâmpla. Poate numărul 13 de azi va fi cu noroc şi ROMÂNIA MERITĂ DESCOPRITĂ! va avea succes. Voi ce ziceţi?

România NU este asta:

Foto

România ESTE aceasta:

Foto

Cluj, România, Travel

Despre cum să faci pană în faţă la Castel şi altele de weekend

5 comentarii

Am avut un weekend fain rău, cel puţin ziua de sâmbătă, când, pentru că am avut treabă 70 de km mai la vest la Cluj, roţile Kiei ne-am dus şi până la Ciucea. Cu această ocazie l-am vizitat pe Goga la Castel, care Castel (Conac), de pe domeniul de la Ciucea a mai fost văzut de mine în urmă cu vreo, hmm, 12 ani, când am fost în excursie organizată de la şcoală. Îmi aminteam de Mausoleu, de sala de muzică a Casteului, dar cam atât. Clau, care a ajuns acolo tot cu clasa, dar în altă excursie îşi amintea de biblioteca de 6000 de volume a familiei Goga, curios dar eu ori n-am văzut biblioteca în tura precedentă, ori la 15 ani încă nu mă îndrăgostisem în aşa hal de cărţi încât să le văd peste tot ?!?

Oricum, sâmbătă am prins o vreme extraordinară, poate cea mai plăcută zi d.p.d.v. al temperaturilor de la 1 octombrie 2011 încoace. Şi ca o paranteză, martie a venit la Cluj cu 3 zile fantastice, 1, 8 şi 10 martie, din care 10 martie a fost ce trebuia să fie pentru această perioadă, în rest vreme foarte schimbătoare ce a venit la pachet cu o stare psihică schimbătoare ce anunţă astenia, bat-o vina… Azi la Cluj a nins cu fulgi mari şi anormali, nu mai pot cu iarna de anul acesta!…

Am văzut aşadar Casteul/Casa memorială Octavian Goga, Mausoleul iubirii (mormântul soţilor Veturia şi Octavian Goga), Casa de oaspeţi şi Casa Ady Endre (domeniul de la Ciucea i-a aparţinut lui iniţial). Ce se ascunde însă în spatele domeniului de la Ciucea pus la punct de Veturia Goga este o poveste de dragoste. Şi uite aşa, fără să ne dăm seama (jur) excursia la Ciucea s-a transformat într-o ieşire romantică. După ce am vizitat Castelul şi Casele mai sus menţionate (taxă 5 lei/persoană) ne-am pierdut prin imensul parc din jur, urcând la Mausoleu şi vizitând micuţa bisericuţă din lemn.

Mausoleul iubirii este practic cripta familiei Goga. Gândit încă de la început ca mormântul al lui O.Goga, ridicat de către soţia sa, soprana Veturia Goga, planurile au fost iniţial înmânate lui Constantin Brâncuşi, care însă nu  avut timp imediat să se ocupe de monument, aşa că pentru a nu întârzia şi mai mult începerea lucrărilor, Veturia Goga încredinţează lucrarea lui G. M. Cantacuzino. Chiar şi aşa, datorită superbului mozaic cu marmură de Murano, lucrat exclusiv de Veturia Goga, mormântul este gata abia 20 de ani mai târziu (Veturia oricum îi supravieţuieşte omului iubit 40 de ani şi marea ei dorinţă este să fie înmormântată alături de el, ceea ce se şi întâmplă).

Sentimentul care m-a încercat în faţa acelui monumet dedicat iubirii, a fost unul seren şi de împlinire, jur că a fost ceva dincolo de ce am putut să pricep, aveam un zâmbet cu aură de înţelege pentru Veturia Goga, parcă spiritul ei mângâie fiecare trecător. Clau mi-a zis: “până şi ghida a vorbit mai mult despre Ea decât despre EL”, şi aşa mi s-a părut şi logic să fie, tot ce s-a creat acolo la Ciucea s-a creat în jurul EI, însă pentru EL şi mi se pare extraordinar. De aceea pun Ciucea pe lista celor mai romantice locuri din România.

Ce e păcat este că încă ne aflăm la final de iarnă, totul este încă gri acolo în afară de cerul albastru al zilei de ieri şi de mozaicul de un albastru demenţial al Mausoleului Iubirii. Probabil într-o zi de primăvară adevărată, când pomii sunt înfloriţi, iar iarba înverzeşte, sentimentul se poate să fie potenţat. Însă dacă ajungeţi acolo, indiferent de anotimp, treceţi si pe la minunata bisericuţă din lemn, unde o măicuţă, acolo de când veacul, vă va deschide şi vorbi cu drag. Am primit aşa o urare frumoasă la plecare de m-am gândit la ea mai apoi toată ziua.

Şi ca să coborâm cu picioarele pe pământ, când ne-am întors la maşină să o luăm din loc, am observat că am făcut pană, când nu ştim, n-am simţit, însă n-am vociferat prea tare căci e prima pană după 55.000 de km cu Kia, probabil “s-a dezumflat” pentru că ea a rămas în faţa castelului şi nu a putut urca.

Mai multe poze cu soarele ce l-am lăsat să ne mângâie, aici ;)

Carti, Travel

Mă tem că boala-i fără leac

7 comentarii

Atunci când eram foarte tânăr şi mă năpădea dorul de ducă, vârstnicii din jurul meu mă asigurau că, odată ajuns la maturitate, mă voi vindeca de această poftă nebună. Când am mai crescut remediul prescris era vârsta mijlocie. La vârsta mijlocie, că o vârsta şi mai înaintată îmi va calma febra de a călători şi, acum, când am împlinit 58 de ani, mă gândesc că poate numai senilitatea îmi va aduce vindecarea. Nimic n-a funcţionat. Patru semnale răguşite de sirenă trase de un vapor sunt suficiente să simt cum mi se zârlesc firele de păr pe ceafă şi încep să zdupăi din picioare. Huruitul unui avion, al unui motor care se ambalează , chiar şi numai tropotul copitelor unui cal  pe pavaj îmi trezesc acel vechi fior , simt cum mi se usucă gura, încep să privesc în gol, palmele mi se înfierbântă şi stomacul mi se frământă sus sub coaste. Într-un cuvânt lucrurile nu se schimbă deloc în bine; în şi mai multe cuvinte, odată hoinar, pe veci hoinar. Mă tem că boala-i fără leac. Am scris toate astea nu pentru a-i sfătui pe alţii, ci ca să mă dumiresc eu însumi.

Când virusul neastâmpărului pune stăpânire pe un om îndărătnic şi drumul care i se deschide în faţă apare lat, şi drept, şi atrăgător, victima trebuie să descopere mai întâi un motiv suficient de pertinent ca s-o ia la picior. Asta nu-i o problemă pentru un hoinar adevărat, are deja pregătite nenumărate argumente din care să aleagă, apoi trebuie să-şi pună la cale călătoria în timp şi spaţiu, să aleagă o direcţie şi o destinaţie. Ultimul lucru pe care îl mai are de făcut este călătoria însăşi…

Aşa începe cartea lui John Steinbeck, Călătorii cu Charley, considerată a fi una dintre cele mai bune cărţi de călătorie scrie vreodată. Am început-o dar nu am avut timp de ea, aştept un moment prielnic în care să mă aşez într-un loc ca cel de mai jos şi să evadez prin… America.

Foto

Înapoi în viitor, România, Travel

Înapoi în viitor: Poiana Mărului ’87

6 comentarii

Aia mică de abia se vede în poză de slabă şi mică ce era (numai gura era de ea, la propriu) sunt eu. Fotografia e făcută la Poiana Mărului în prima şi singura excursie (cred) făcută cu naşii mei de botez. În fotografie de la stânga la dreapta e Naşa (cu Paul cu burtică), tati (cu mustaţa de concediu), mami (cu “freza” secolului, îţi place, nu mami?) :) iar jos e Diana (fiica naşilor de botez care este cu vreo 5 ani mai mare ca mine), şi eu care nu aveam 3 ani încă (se vede!) :)

Partea ciudată este că deşi cu un an înainte fusesem la mare şi am de acolo o groază de amintiri de care v-am zis, de la Poiana Mărului am puţine amintiri (poate că am stat puţin, un weekend, nu mai ştie nimeni). Îmi amintesc de anumite faze mai mult din poze şi daaa… de un câine mare şi alb care nu ştiu al cui era dar era tare frumos.

La vremea acestei vacanţe eu am atins apogeul perioadei mele de “ţânţar”, am fost atât de slabă că în unele poze dacă mai cădea câte o rază de soare pe mine, nu mă vedeai :) Şi normal din moment ce nu mâncam aproape nimic, nu-mi plăcea nimic pe lumea asta ce putea fi păpat, ceea ce l-a făcut pe naşu să exclame: “cred că asimilează ceva din aer copilul ăsta, astfel nu-mi imaginez cum supravieţuieşte!”. Ai mei şi-au amintit multă vreme această remarcă…

De atunci n-am mai revenit la Poiana Mărului, dar cam aşa arată ea astăzi, e frumos locul, nu?

Foto

Diverse amestecate, Travel

Discovery Travel and Living

8 comentarii

Mă întrebam câtâ lume urmărește acest canal TV, care mie îmi place atât de mult, încât dacă aș avea un singur post TV aș alege să fie acesta :) Emisiuni mai minunate ca pe acest post de televiziune nu am văzut niciunde și de fiecare dată când poposesc din întâmplare pe el dau peste o emisiune care mă bucură ca pe un copil mic desenele animate…

Din păcate programul este puțin haotic și dacă ai văzut o emisiune în serial șansele să prinzi ziua următoare exact continuarea sunt mici, site-urile de programe TV nu actualizează în permananță grila de la Travel and Living, așa că m-am gândit să vă recomand câteva emisiuni pe care le-am prins eu de multe ori și care sunt geniale.

Case de vacanta spectaculoase (film serial documentar)

Miami Ink – Arta tatuajelor (SUA serial reality, 2005)

Din bunatatile Greciei (emisiune culinara)

City Chic (film serial documentar)

O mie de locuri de vazut intr-o viata (SUA serial documentar, 2007)

Ultima vine ca un pansament în lunile în care nu ne permitem să călătorim. E spectaculoasă, te duce până în miezul locurilor extraordinare pe care evident nu avem cum să le vedem pe toate în viața asta… scurtă.

Foto

Close Menu