Sâmbăta trecută, 8 martie, 14 grade și un soare care urla la mine să mă trezesc. Primul gând a fost să plec departe de Cluj, al doilea însă a fost să-mi sun o prietenă să o iau cu mine. Cum deja avea plan pentru sâmbătă, am amânat plecarea din Cluj pe duminică, însă tot aveam în față o zi prea însorită ca să o petrec în casă. Și am ieșit…
Să vă spun sau să nu vă spun ce tare am reușit să-l stresez la Clau în prima noastră vizită în Italia? OK, vă spun: aproape că ne-am luat la ceartă prin Veneția :)) Motivul? Mâncarea! Da, omul dorea să se tot oprească să mănânce, să încerce ba una ba alta și eu nu vedeam decât urcat prin turnuri, străbătut străduțe și vizitat Catedrale. Yup, that’s me :D
În continuarea articolului de ieri (deși nu aveam în plan), m-am lăsat purtată de o poveste care, cel puțin aseară, mi-a făcut bine: povestea unei luni de miere, povestea unei călătorii frumoase prin Europa noastră dragă. Și pentru că nu am putut să vă povestesc despre ce aveam planificat, vă las azi cu acest serial al unei vacanțe romantice și pline de soare… ENJOY IT!
Americanii aleg Europa când vine vorba de călătorii frumoase, interesante, îndepărtate și mai ales când vine vorba de celebrul Honeymoon. Pentru ei Europa are un miraj care pe foarte mulți europeni îi lasă reci, pentru că ei trăiesc aici și se comportă ca și cum Europa li se cuvine. Dar știu americanii ce știu… :)
Cred că acesta este unul din motivele primare pentru care călătorim mai aproape sau mai departe de casele noastre și de tot ce ne este comun! Și mai cred că este motivul ce ne mână în descoperire și care ne aduce multe frustrări, dacă nu îl rezolvăm cu o oarecare periodicitate. Este dat de curiozitatea noastră caracteristică, probabil din reminiscențe ale primei copilării. Ați văzut desigur cât de curioși sunt copiii mici, cum se plictisesc ei repede de o jucărie sau de un lucru, cum nu pot ei sta locului și cum îi atrage orice este nou…
Calvaria, Mănăștur, Cluj, 8 martie 2014
Gazdă! Fără doar și poate mă simt de 100 de ori mai bine în postura de gazda. Fără doar și poate mă simt fenomenal primind oameni la mine acasă, decât să merg eu la ei acasă. Da, am avut și de pierdut de pe urma faptului că nu am întors vizite, dar așa sunt eu, intru mai greu în pielea musafirului, pe când gazdă parcă m-am născut să fiu.
Mă mânâncă tălpile (știți superstiția, da? dacă te mânâncă talpa dreapta sigur vei pleca într-o călătorie), dar vremea nu cred că vrea să mă rezolve. Cum să fie atât de frumos afară luni, marți… joi, iar în weekend să anunțe ploi? Frustrant, dar îmi pun speranțele în faptul că dacă nu pot ieși în acest weekend, măcar în următorul va fi mai frumos și pentru că e mai în martie va fi și mai… primăvară :)
