Așa cum mă așteptam și cum de altfel cred că s-a putut observa încă din “corespondența” de la fața locului, povestea chinezească a jumătății mele, mai bune și mai plimbate prin lume, are în prim plan Bucătăria. El este un gurmand și un pasionat de gastronomie (cum ar veni, gătește de mă zăpăcește), deci la ce să mă fi așteptat?! În plus, discuțiile noastre via Skype începeau cam așa: “deci, vai de mine ce am putut mânca azi!! Fii atentă etc” :)
Și acum, când mă uit la poze, aproape că nu îmi vine să cred că o cetate atât de “lustruită” și îngrijită există în România. Pe drumul de întoarcere spre Cluj, de la Brașov, știam că există posibilitatea de a urca la Rupea, dar nu știam dacă timpul ne va ajunge să ajungem la ea. Oricum eram puțin frustrată că nu oprisem deja la Făgăraș, numai că în plus, eram și moartă de oboseală… Când am zărit-o, însă, din șosea…
Norocul și-l face omul cu mâna lui și oricât aș vrea eu (și el) să pun uneori succesele lui Clau la mâna norocului, n-am cum să nu văd ca nu e doar noroc în asta ci și multă ambție, speranță și încredere. El obișnuiește să spună: “așa sunt eu, norocos!”, dar eu vă spun că e mai mult optimist și foarte încrezător și de asta nici nu apucă bine să-și contureze dorințele că îi și ies. De data aceasta, atributele l-au dus în China și “ne-am” pregătit pentru plecarea asta cu multă atenție, ca mai apoi să îi dăm și un scop turistic pentru Bialog. Măcar atât, dacă eu am rămas acasă (glumesc) ;)
Altădată vă povestesc și de ce îl iubesc. Azi doar vă arăt cum mi s-a prezentat la 5 ani de când ne-am văzut prima și ultima dată, pe principiul, “crezi în dragoste la prima vedere sau mai trec o dată?” ;) Mai multe imagini din Brașov aici…
Mereu când mă întorc dintr-un “periplu” mai lung sau mai scurt (deși el trebuie să fie lung prin definiție) din țară, mă apucă dragul de a scrie despre România mea frumoasă. O fi ea cum o fi, dar de frumoasă, e frumoasă rău. Haterii să ne scutească, se-nțelege. Și mai de fiecare dată îmi dau seama că am văzut puțin din ea… și eu ca eu, dar câți sunt cei care nu o cunosc mai deloc?!
Vinerea trecută am luat-o spre Sibiu unde știam că vom zăbovi două nopți într-un apartament frumos pe Strada Patrioților. Ce nu știam era că după cazarea din Cinque Terre din 2011 și cea de la Paris din 2012, aceasta cazare avea să se claseze pe locul 3. Căci priveliștea asupra Sibiului mi s-a părut demențială. În plus apartamentul a fost foarte confortabil și amenajat cu mult bun gust. (Dacă doriți informații suplimentare despre locație, se pot oferi la cerere).
După ce articolul de ieri a sunat ca o scrisoare de rămas bun către Clujul care m-a adoptat de 7 ani, mi-am dat seama că poate nu am fost suficient de precisă în abordarea sentimentelor mele față de el. Așa că am pus în aplicare un plan mai vechi, acela de a creiona în 100 de motive dragostea mea pentru orașul acesta minunat. Nu știu dacă mai țineți minte, dar anul trecut pe vremea asta scriam un articol la fel pentru Sibiu ;)
