Italia, Travel

ITALIA: Verona & Padova

2 comentarii

Deși ziua precedentă cu vizitarea Veneției ne-a sleit de puteri, duminică dimineața am fost sus la 7 și am luat rapid micul dejun căci aveam planuri mari.

Ziua 2: Mestre-Verona-Padova-Mestre

Îi promisesem lui Clau că mergem cu EuroStar la Verona, chiar dacă biletul a fost 16 euro/pers/dus. La 9:02 aveam tren (îmi notasem de pe site mersul și orele potrvite pentru noi). Normal că fiind mai repede cu jumate de oră în gară am cumpărat bilet, dar nu am spus și pentru ce oră, foarte amuzant că era pentru 8:35 și a plecat exact când am apărut noi pe peron. Ironic, știu, dar sincer, făceam un atac de panică dacă pierdeam peste 35 de euro, brrr. Noroc că la ei se pot schimba biletele lejer și fără să plătești nimic în plus. Așa că la ora stabilită am plecat cu 200 de km/h spre Verona cu trecere prin Vicenza. Peisajul este superb, pădure, orășele clădite de deal, iar în depărtare munți foarte înalți. Am ajuns într-o oră la Verona, iar din gară am luat bicicletele (gratuit, așa am aflat de la Infopoint) cu care am mers până la Arenă. Aici am răsuflat ușurați căci am constatat că sunt ceva mai puțini turiști decât la Veneția, dar asta a durat doar o oră căci pe la 11 s-a umplut și aici. Am “parcat” bițele în fața arenei romane și am luat-o la pas prin Verona. Minunat oraș, străduțe curate foc, altă viață! Am trecut pe la statuia lui Dante, iar apoi pe la casa Julietei. Deși nu am mai urcat la celebrul balcon, am făcut poză cu statuia din bronz a Julietei căreia dacă îi atingi sânul cică aduce noroc în dragoste. Nu vreți să știți câți au pus mâna pe sânul ăla, dar strălucea de curățenie față de celălalt.

Luându-ne în primire bițele am mers până la Palazzo Vechio, o minunăție din cărămidă, unde niște români ne-au făcut poze la amândoi (asta a fost o problemă a excursiei, fiind doar noi apare doar câte unul în poză). Apoi am mâncat cea mai bună înghețată de alune ever, pe o băncuță la umbră.

Am plecat zâmbind din Verona pentru că urma să ne oprim la Padova căci văzusem eu niște fotografii de acolo și mi s-a părut o drăgălășenie de oraș și nu mă înșelasem. Tot cu EuroStar și până la Padova unde învârtindu-ne aiurea cam 40 de minute să găsim centrul ne-a venit totuși ideea să luăm un tramvai care ne-a dus chiar în Piazza Prato della Valle. În imediata apropiere se află și frumoasa biserică San Antonio unde am prins și slujba de duminică după masa. Mi s-a părut o bijuterie arhitecturală biserica care din afară nu pare ceva grandios, dar dacă intri te șochezi. În rest, Piazza mai găzduiește și Basilica di Santa Giustina (cred că așa îi zice) și un parc imens înconjurat de apă. Îmi imaginez Padova ca un oraș universitar mai mic decât Clujul, dar cu mult mai cochet.

Deși am zis că luăm o pizza în Padova ne-am păstrat pentru Mestre, unde la întoarcere am intrat într-un local cu chelneri glumeți și cu mulți români care luau masa acolo. Clau și-a achiziționat de la local și un pahar de Cola supresize.

Dacă nu aș fi numărat bășicile de pe tălpi, aș fi zis că am avut parte de o zi chiar minunată :)

Concluzii:

  • Verona e mult mai frumoasa decât am crezut, iar dacă ajungi acolo înainte de prânz chiar poți să o vizitezi fără să te lovești de turiști la tot pasul.
    la Casa Julietei e aglomerație mare, iar ca să urci la balcon te costă cam 6 euro/pers, mult după umila mea părere.
    o poți vizita într-o zi, dar dacă ai ocazia să rămâi peste noapte merită să mergi la unul din concertele ce se organizează pe Arenă.
    Padova e “micuță și drăguță”, la 20 de Km de Mestre, dacă se ajunge în zonă e musai să se viziteze.

P.S. Mai multe imagini din Verona pot fi văzute aici, iar din Padova chiar aici ;)

Italia, Travel

ITALIA: Veneţia

4 comentarii

Am așteptat aceste 4 zile în Italia de vreo două luni, din momentul în care ne-am luat biletele de avion. De atunci am tot plănuit ce și cum vom vedea și vizita. Știam că 4 zile nu e mult, de aceea am vrut să profităm de fiecare secundă petrecută acolo.

Ziua 1: Cluj-Treviso-Mestre-Veneția-Mestre

Mai devreme de ora 9 noi eram deja în aeroport deși zborul era la 11:15. Pentru mine a fost primul zbor, dar cum Clau avea multe la activ detașarea lui m-a făcut să urc în avion fără emoție. Mi-au plăcut tare mult decolarea, zborul și aterizarea. Având în vedere că a fost un zbor low cost mă așteptam să se întâmple ceva aiurea, dar a fost mai mult decât bine ajungând chiar mai repede la Treviso cu vreo 10 minute. De aici pentru 6 euro/persoană am luat chiar de la ușa aeroportului un autobuz direct la Mestre, care a făcut cam 30 de minute și ne-a transportat prin niște orășele foarte drăguțe, cochete și apropiate unele de altele. La Mestre, noi am coborât la gară deși autobusul probabil mai oprea și-n alte locuri. De la gară în 15 minute pe jos am fost la hotel. Cazarea aleasă la Hotel Centrale, 3 stele, a fost rezolvată de-o lună, astfel că am plătit doar 198 euro/3 nopți/cameră dublă + mic dejun. Hotelul nu e luxos, dar la acest preț eu nu am așteptat mai mult. A fost suficient, prosoapele ne-au fost schimbate zilnic, deși nu am cerut asta, se făcea zilnic curat în cameră, iar din punctul meu de vedere am plecat sătulă de la micul dejun. Ce a fost impresionant a fost capacitatea hotelului, avea cred 600 de camere. Asta e mult pentru un hotel așezat în centrul orașului. În fine, am urcat în cameră numai să ne lăsăm bagajul și să ne schimbăm, căci am uitat să zic, dar din momentul în care am coborât la Treviso mi-am dat seama că vom îndura ceva călduri.

Direcția Veneția, dar nu înainte de a ne plimba de beznetici prin Mestre să găsim o tutungerie de unde să cumpărăm bilete de autobuz. Era cam ora 14 și la ei la acestă oră aproape toate magazinele sunt închise până pe la 15-15:30. După vreo 40 de minute găsim bilete și plecăm încântați. Din centru pornim spre Piazzale Roma locul în care trebuia să luăm vaporetto spre lagună. Pentru 6,5 euro/persoană vaporetto ne-a dus până în Piazza San Marco, dar deja de la Podul Rialto nu mai puteai respira de turiști. Când am coborât am realizat că turiști + căldură nu e = romantism. Probabil, pentru a vedea orașul la adevărata valoare trebuie să mergi într-o altă perioadă. Dar totuși ce-am văzut mi-a plăcut. Canal Grande plin de gondole e o bijuterie, apa mării are o culoare fantastică, iar Piazza San Marco e grandioasă. Te simți ca o furnică mică, mică. Mie mi-a plăcut la nebunie mirosul de apă din Veneția chiar dacă mulți spun că e insuportabil. Miroase a mare, a briză, chiar mi-a plăcut foarte tare, mai ales din vaporetto avea o mireasmă aparte, oi fi eu mai ciudată, dar….

În Piazza San Marco am făcut câteva poze și mi-am luat o mască specifică, apoi am vrut să intrăm în catedrală dar era o coadă care dădea în Canal Grande, iar la cele aprox. 40 de grade nu am vrut să mă aleg cu o insolație, așa că am zis că mergem să ne plimbăm pe străduțe și venim înapoi. Străduțele sunt fantastice, pline cu magazine și tarabe, dar și mai pustii cele unde turiștilor le-a fost lene să ajungă. De pe o străduță pe alta am ajuns la Podul Rilato pe sub care am trecut cu vaporetto. Dacă nu ai grijă te poți rătăci foarte ușor pe străduțele alea.

Când ne-am întors, am urcat în Campanile di San Marco, 3 euro/persoană, cu lift. Priveliștea de sus e amețitoare, Veneția e superbă de sus, dar și turiștii par chiar mai mulți. Am stat mult acolo sus, era mai răcoare și am avut ce admira, numai cât am stat noi acolo au trecut vreo 4 vapoare de croazieră gigantice. După ce am coborât am avut surpriza să constatăm că marea Catedrală San Marco se închisese :( Eh, dacă va fi o dată viitoare, măcar a mai rămas ceva de văzut.

Am plecat să ne plimbâm pe principalul loc de promenadă, chiar pe țărm făcând poze și urmărind vapoarele. Pe la 18 ne-a dat în gând să mergem să vedem Murano și Burano, dar ni s-a comunicat că e prea târziu, oricum nu era în planul inițial, deci ne-am continuat plimbarea prin Veneția, cu Clau urlând după mine că îi era foame și era obosit. Ideea era să plecăm cu întuneric din Veneția ca să o văd noaptea. Așa că pe la ora 20 am luat masa pe mal la un local OK, nimic mai mult, care nu percepea taxă de restaurant (știam de acasă că se percepe așa ceva). Eu am luat o pizza, iar Clau lasagna, dar oricum la ce oboseală acumulasem mâncarea a contat ceva mai puțin.

Pe la ora 21 am părăsit Veneția, Clau m-a făcut să promit că nu mai fotografiez nimic ci doar savurez înserarea. Drumul de întoarcere a fost superb, luminile care se reflectau în apă îi dădeau un aer aparte, m-am bucurat de drum chiar dacă am stat în picioare. Ajunși la hotel am căzut rupți, dar știam că mai urmează câteva zile.

Concluzii:

  • Veneția se poate vizita cât de cât într-o singură zi, eventual mai rezervi o zi pentru Murano și Burano, dar noi nu am ținut neaparat
    este foarte frumoasă, dar exagerat de luată cu asalt de turiști
    view-ul din turn (Campanile) face toți banii
    regret că nu am intrat în catedrală și că nu am simțit în aer romantismul, chiar nu știu cum cele mai multe cereri în căsătorie au loc la Veneția
    în rest, Veneția trebuie să fie pe lista de vizite a oricui, pe lista mea era în Top 3 :)

P.S. Mai multe poze pot fi văzute aici!

Italia, Travel

La Bella ITALIA

4 comentarii

M-am întors de vreo 2 ore din Italia, frântă, dar încântată. Vreau să povestesc pe îndelete cum a fost, dar pe mâine, căci tre să-mi pun în ordine gândurile și pozele (cele exact 620 de poze, cam 100 la 5 Mpixeli, iar celelalte la 3 ca să fiu sigură că nu mai trebuie să șterg din ele ca să încapă tot ce vreau să fotografiez). De o oră mă tot uit la poze … și nu-mi vine să cred că am ajuns în sfârșit pe acolo.

Până să vin cu povestea completă, vă spun doar că planul a fost îndeplinit în proporție de 100% cu scăpările de rigoare care nu-i iau din procentaj. Așadar:

-am avut un zbor excelent cu WizzAir
-am văzut din avion Veneția (la întoarcere super view), Treviso, Coasta Dalmata (Croația), norișorii pofoși pe care îmi venea să-i ating, o ploaie strașnică aproape de Cluj, Clujul (super mișto de sus), ne-am văzut și blocul cu geam cu tot
-am vizitat: Mestre – Veneția – Verona – Padova – Bologna (cu view din tren spre Ferrara și Vicenza)
-am călătorit atât cu Regionalul cât și cu EuroStar Italia (200 km/h, quite good)
-am avut parte de plimbare cu bicicletele (gratuit) în Verona
-am mâncat cele mai bune înghețate ever (deși preferata mea de pepene galben a fost dezamăgitoare, celelalte au fost wow)
-da, am mâncat pizza în Veneția și Mestre (cea din Mestre a fost gustoasă, gustoasă)
-la Bologna am mâncat paste bolognese ce altceva? (chiar dacă rețeta originală e americană, doar numele e italian)

A fost tare fain, chiar dacă pe fast forward. Abia aștept să vă povestesc!

Travel, Utile

Destinațiile de VACANȚĂ ale românilor

7 comentarii

Pentru că de aproape două luni nu mă pot gândi la altceva decât la vacanță am călătorit virtual prin multe locuri cu ajutorul siteurilor si forumurilor destinate vacanțelor. Astfel că până la vacanța mea despre care voi vorbi la întoarcere am ales să-mi scriu aici concluziile referioare la destinațiile de vacanță ale românilor pentru că mi-am dat seamă că sunt destul de plimbăreți și organizați când vine vorba de “plecat”. Pentru români nu e criză care să-i țină acasă și nici prea puțini bani care să nu le ajungă (găsesc ei o soluție), cel puțin la acesastă constatare au condus căutările mele despre cele mai populare, inedite și apreciate destinați ale vacanței… de vară.


Să încep cu destinațiile cele mai populare GRECIA și BULGARIA care ar câștiga cu număr egal de puncte. Cei mai mulți români consideră că raportul caliate preț este cel mai echilibrat în acest locații. Asta și pentru că ideea de concediu de vară a conaționalilor noștri este: mare+soare+leneveală=LOVE, deci tot ce apreciază ei mai mult este o relaxare totală într-un loc unde se pot bălăci și eventual mânca la prețuri rezonabile. În GRECIA cele mai căutate stațiuni sunt Paralia Katerini, Olympic Beach și Halkidiki, iar dintre insule câștigă detașat Corfu. Eu nu am fost în Grecia, dar am auzit că în aceste locuri auzi vorbindu-se românește ca la Mamaia. De aceea când o să merg poate o să aleg altă locație. În BULGARIA sunt preferate Nisipurile de aur, Balcik și Albena pentru că sunt oameni pentru care chiar dacă Marea arată ca la noi serviciile trebuie să fie net superioare.


Apoi românii preferă TURCIA pentru centrele spa, pentru bazarul de unde cumperi marfă bună la prețuri derizorii și pentru ospitalitatea nemărginită a turcilor. Este și o destinație foarte căutată pentru Luna de miere deoarece se vând pachete all inclusive la prețuri execelente, iar omul zice că măcar atunci să se respecte. Deși sunt multe de vizitat și în TURCIA ca în GRECIA de altfel, românii preferă și acestă destinație pentru mare și soare. Astfel că stațiuni ca Antalya, Bodrum, Marmaris, Kusadasi sunt în fiecare vară luate cu asalt de cei din nația noastră. În plus noile stațiuni descoperite par să câștige cât mai mult teren: Side sau Alanya cu hotelurile nou construite și condițiile exemplare.

Următoarea în top ar fi TUNISIA cu cele mai luxoase resorturi din întreaga Africă. O altă destinație populară pentru poaspeții căsătoriți și asta din nou din cauza pachetelor exotice și destul de luxoase. Un alt motiv pentru care țara este pur turistică îl constituie și faptul că e una dintre țările musulmane cele mai libertine, în care femeile au cele cele mai multe drepturi, iar stăinii nu sunt priviți dubios. Stațiunile de calibru sunt Sousse, Monastir și Hammamet. Pe lângă asta un sejur în TUNISIA promite și o excursie în deșert (experiență interesantă oricum ai gândi). Interesant cum nu au românii nicio rezervă față de această țară nord africană care până nu demult nu le spunea mai nimic.

CROAȚIA este de câțiva ani un loc plin de români din mai pâna în septembrie. Plajele stâncoase care mult timp nu au fost foarte apreciate au devenit repede un loc de petrecut vacanța. Mie una (din poze) Croația mi se pare superbă cu muntele care intră abrupt în mare, cu Parcurile naturale pline de cascade uimitoare, am înțeles perfect preferința compatrioților mei pentru acestă țară. Puncetele de atracție sunt Dubrovnik (o stațiune preferată și de vedetele de la Hollywood), Porec sau Pula (fie numai și pentru nume) :)

Preferată nu doar pentru munca de peste an ci și pentru vacanțe mai cu “dare de mână” SPANIA cu ale sale Costa Brava și Costa Maresme rămân în topul destinațiilor de vacanță ale românilor în primul rând pentru Mediterana superbă dar și pentru instinctul de conservare a locurilor pe care îl au spaniolii, căci să nu uităm una din cele mai bine păstrate destinații de vacanță aflate în patrimoniul UNESCO se află în SPANIA. Apoi mai e Palma de Mallorca cu foarte celebra IBIZZA, dar și foarte celebrele hoteluri de 5 stele+

În ultimii doi ani au mai răsărit două locații devenite brusc interesante: MUNTENEGRU și MALTA, dar care momentam parcă nu sunt chiar doldora de români, dar nici mult nu mai au.
Aș mai fi zis ceva de ITALIA cu Lido di Jesolo și Rimini preferate de familiile cu copii mici pentru că am auzit că sunt mai liniștite și oferă și mai multe locuiri de petrecere a timpului liber nu doar plaja și atât.
Iar pentru românii realmente bogați bineînțeles FRANȚA și minunata ei COASTĂ DE AZUR la care noi ceilalți putem doar să visăm, frumos ce-i drept :)

Acestea fiind zise ORIUNDE AȚI MERGE VĂ UREZ VACANȚĂ PLĂCUTĂ (și să ne revedem cu poze și povestiri care să ne țină de cald până la anu’)

România, Travel

Un weekend în Bihor

2 comentarii

Claudia “La mulți ani”, ne-a plăcut tare mult la tine, ne-am simțit excelent, mai repetăm figura ;)
Bun, deci din seria “Doamne ferește să stam acasă un weekend” zilele trecute le-am petrecut în Bihor, mai exact Remetea-Peștera Meziad-Stâna de Vale și scurte treceri prin Beiuș și Oradea. Dar să le iau pe rând:
Vineri seara am ajuns acasă la Claudia la Remetea (eu am mai fost la ea vreo 3-4 zile în 2007, dar atunci atracțiile au fost altele: Valea Sohodolului-Peștera Urșilor-Beiuș). Acum aveam de sărbătorit ziua ei, care defapt a fost ieri, pe 2 august, dar noi am început de vineri și am terminat ieri, ea continuă și azi.
Sâmbătă tur de forță ca de obicei. Am plecat la prânz spre Meziad cu oprire la Stejarul Secular. De la Remetea la Meziad am făcut cam 30-40 de minute pe un drum de țară, dar nu am putut urca cu mașina până la gura peșterii așa că am continuat vreo 20 de minute pe jos urcând pe Valea Meziadului. Intrarea în Peșteră este spectaculoasă, deschiderea de 10m/16m face să semene cu o gură imensă. Frigul se simte cum te apropii de intrare, iar noi nu prea eram îmbrăcați că afară erau cam 36-37 de grade, resimțite peste 40, deci… Faza e că noi am ajuns pe la 13:30, iar ghidul cică trebuia să fie în pauză până la ora 14 (peștera este neamenajată și nu se poate vizita decât cu ghidul deținător de lumină corespunzătoare), dar ghidul am aflat că era plecat în peșteră cu un grup de copii, iar noi trebuia să-l așteptăm. Acuma ce nu înțeleg eu e cum se poate ca un loc turistic ca acesta să aibă UN SINGUR GHID. Normal că după o oră de așteptare am încercat să vedem cât am putut ghidați de lumina de la telefon, dar am renunțat rapid și am plecat cum ar veni fără să vizităm peștera, eh…lăsăm pe altă dată.
Apoi ne-a venit să mergem la Stâna de Vale. Cu o scurtă oprire pentru înghețată la Terasa Tornado în Beiuș (am zis că era foarte cald) am ajuns cam într-o oră la Stână. Eu am am mai fost cu părinții de câteva ori pe la 9-10 ani și avem o imagine formată, dar cu dezamăgire am constatat că stațiunea este vizibil degradă, înafară de Cascada artificială Izvorul Minunilor (da, exact aia cu apa minerală) și hotelul (foarte scump) Iadolina nu prea aveai ce face și vedea aici. Dezamăgirea a fost și mai cruntă când am văzut că Vila Cerbul (unde m-am cazat ultima dată cu ai mei era părăsită, în paragină). Stațiunea deține și o pârtie ceea ce mă face să cred că poate iarna arată mai bine și e mai animată.
Ne-am întors la Remetea, aveam o petrecere în plan, un Bogracs tare gostos făcut de Alina cu tanti Angela și un foc de artificii pregătit de Zilele Comunei. Toate astea și multe altele (prietenii știu de ce) ne-au adus în pat după ora 2.
Ieri ne-am întors prin Oradea (și pentru că drumul ales la dus nu a fost foarte inspirat, era în lucru, apoi drum de țară, gropi, zonă frumoasă, dar mașinuța plângea), dar și pentru că băieții am vrut să se dea cu carturile în parcarea de la PIC, aproape de vama Borș. Din ce au zis ei carturile nu au mers bine, iar pentru 8 minute au mai și plătit 30 de lei (jaf la drumul mare). În fine… rău cu pasiunile astea :)
Am mai oprit să mâncam la Negreni, dar cât pe ce să nu avem unde parca așa aglomerație a fost, dar asta era doar antrenamentul pentru porțiunea Gilău-Cluj (pe unde va trece autostrada), porțiune pe care o faci în maxim 15 minute noi am stat O ORĂ JUMATE întrebându-ne de unde se întoarce sau unde se îndreapă atâta lume ?!!!?

Poze BIHOR 2009
BIHOR 2007

România, Travel

Maramureș plai cu flori

7 comentarii

Nici vorbă să-mi revin, ba mai mult oboseala mi-a provocat o reală criză de râs de care abia acu’ 5 minute am scăpat, dar mă doare stomacul de la ea de nu-i adevărat. În fine…
Tabăra din Maramureș-Țara Lăpușului a venit pe neașteptate. Sâmbătă după susținerile tezelor doctorale la care am luat parte, am fost din nou chemați la tabăra de vară de la Lăpuș. Recunosc că dăcă nu era Laura (colega mea de suferință) nu aș fi mers, dar așa cu încă trei colegi care aveau plan de mers încolo am zis “de ce nu?”. Și astfel duminică la prânz am plecat spre Lăpuș. A fost pentru prima dată în ultimul an când am admirat și eu peisajul din dreapta, asta pentru că Laura a decis să mergem cu Nova ei care are portbagajul mai mare decât Kia mea (inspirată alegere recunosc).
Drumul până la Lăpuș se face în mod normal în 2 ore jumate, dar pentru “fumăcioșii” din spate a trebuit să oprim ca pentru copiii mici pe care-i scapă des la WC :)) și astfel am făcut vreo 4 ore, norocul nostru cu ploicica de dimineață care nu a îngăduit totuși 35 de grade.
Deși inițial am zis că o stăm la pensiune, prețul și natura ne-au făcut să alegem cortul. Eu nu am cort (decât la Ineu unul din ăla de prin ’93, mare, de 6 persoane, cu o mulțime de bețe), deci iar am avut noroc cu Laura care are cort de 2 persoane+ sac de dormit pentru moi ca să nu îngheț, oricum și așa am făcut noaptea țurțuri :D
Duminică seara a fost foarte interesantă. Am avut proieție de film și astfel am văzut o super producție “Before the Devil Knows You’re Death” cu Ethan Hawke și Philip Seymour Hoffman, numa bun de văzut la marginea pădurii și la 12 noaptea. Apoi evident discuții și râs de pomană ca în mai toate cazurile de acest fel. Noaptea nu are rost să spun ce am suferit că nu m-a ținut nimeni în brațe :P că mi-a fossst un friiiggg. Dar pe la 8 dimineața s-a pus o căldură că nu se mai putea sta în cort, nu mai aveai aer, deci trebuia să ieși.
Luni am vizitat Tg. Lăpuș un oraș puțin mai mare ca Ineul, dar lăsați-mă să spun că și mai urâțel/murdărel și extrem de aglomerat și valea de la Răzoare care e splendidă, dacă ar fi fost după mine acolo mi-aș fi mutat cortul, dar nu a fost :(
Întorși în tabără am luat-o la pas prin Cheile Lăpușului, o frumusețe unde “mâna omului nu a pus niciodată piciorul” ca să zic așa, în sensul că mediul natural nu e disturs, iar singurii care mai dau pe acolo sunt pescarii înrăiți și turiștii curajoși (nu că ne laud). La un moment dat, râul Lăpuș este îngrădit de niște stânci care intră în apă dând o alură de iceberg înegrit de timp, care în schimb a servit ca trambulină pentru nebunii grupului. Luni nu am intrat în apă pentru că mi s-a părut rece, dar mi-am luat revanșa marți când m-am întors acolo și n-am mai rezistat, era prea frumos locul și apa ca să nu mă bucur de ele. M-am întors cu papucii cam rupți și picioarele cam ferfeliță. Noroc că altă treabă decât statul lângă foc n-am avut în seara aia.
Marți, după o mică conferință de dimineață despre “Formele nebuniei la Platon și “Materia la Plotin”, am jucat badminton până nu mi-am mai simțit mâinile, că deh dacă picioarele îmi erau gata de ce să nu mă doară fiecare oscior? Apoi a urmat cea mai faină parte a excursiei: urcarea spre cascadă. Fără cuvinte, am făcut și poze, dar nu se compară, mi-a plăcut prea mult. La întoarcere eram chiar terminată, cred că m-am prăbușit undeva la soare, nu mi-a mai trebuit, nici să mămânc, nici apă, nici altceva.
Ne-am strâns tabăra și am plecat acasă, cu un oarecare regret, evident. Dar se va ține și la anu’ poate tot aici (unde by the way se ține de 14 ani) ori ne vom gândi la alte locații.

România, Travel

Am fost în tabără

3 comentarii

De duminică de la prânz și până aseară (am ajuns la 22:30 acasă) am fost plecată în tabara de vară de la Lăpuș (mai exact Tg. Lăpuș-Valea Lăpușului-Cheile Lăpușului) și parcă m-am întors și la propriu și la figurat în urmă cu 10-12 ani. Pentru experiență a meritat, pentru cele 2 nopți petrecute dârdâind în cort nu și nici nu vă doresc. Dar n-am să detaliez acuma pentru că tre să plec iar (deși am jurat că nu ies din casa azi). Oricum mă întorc cu poze (fac ce fac și tot pe la 400 de poze mă învârt oriunde merg) și impresii (multe impresii). Până atunci:
Ce am la activ:
-febră musculară (n-am mai avut una le fel din clasa a XI a de când am făcut karate, da nu râdeți au fost 3 luni de antrenament asiduu) :))
-poze frumoase din niște locuri superbe și destul de sălbatice
-o foame de zile mari, două zile aproape m-am hrănit exclusiv cu aer proaspăt de munte și am venit așadar cu conservele înapoi :(
-o fată roșie de la soarele de care n-am avut cum și nici unde să mă feresc
-dubii în ceea ce privește realele mele talente de turist la cort
-un oarecare regret că n-am mai stat până mâine când se va încheia tabăra (dar vineri tre să plec la o nuntă la Arieșeni și chiar nu puteam să merg acolo ruptă bucăți)
-colegi mai nebuni decât am crezut (mai ales fetele) :))
-o idee vagă despre ceea ce înseamnă scoală/tabără de vară
-unghii rupte (adio french)
-amintiri (câteodată e bine să nu refuzi o drumeție total neplănuită chiar dacă nu ai chef deloc, chiar dacă nu promite nimic pentru că s-ar putea să te prindă)
Gata.
Revin după ce-mi revin :))

Close Menu