Destinațiile de VACANȚĂ ale românilor

Pentru că de aproape două luni nu mă pot gândi la altceva decât la vacanță am călătorit virtual prin multe locuri cu ajutorul siteurilor si forumurilor destinate vacanțelor. Astfel că până la vacanța mea despre care voi vorbi la întoarcere am ales să-mi scriu aici concluziile referioare la destinațiile de vacanță ale românilor pentru că mi-am dat seamă că sunt destul de plimbăreți și organizați când vine vorba de “plecat”. Pentru români nu e criză care să-i țină acasă și nici prea puțini bani care să nu le ajungă (găsesc ei o soluție), cel puțin la acesastă constatare au condus căutările mele despre cele mai populare, inedite și apreciate destinați ale vacanței… de vară.


Să încep cu destinațiile cele mai populare GRECIA și BULGARIA care ar câștiga cu număr egal de puncte. Cei mai mulți români consideră că raportul caliate preț este cel mai echilibrat în acest locații. Asta și pentru că ideea de concediu de vară a conaționalilor noștri este: mare+soare+leneveală=LOVE, deci tot ce apreciază ei mai mult este o relaxare totală într-un loc unde se pot bălăci și eventual mânca la prețuri rezonabile. În GRECIA cele mai căutate stațiuni sunt Paralia Katerini, Olympic Beach și Halkidiki, iar dintre insule câștigă detașat Corfu. Eu nu am fost în Grecia, dar am auzit că în aceste locuri auzi vorbindu-se românește ca la Mamaia. De aceea când o să merg poate o să aleg altă locație. În BULGARIA sunt preferate Nisipurile de aur, Balcik și Albena pentru că sunt oameni pentru care chiar dacă Marea arată ca la noi serviciile trebuie să fie net superioare.


Apoi românii preferă TURCIA pentru centrele spa, pentru bazarul de unde cumperi marfă bună la prețuri derizorii și pentru ospitalitatea nemărginită a turcilor. Este și o destinație foarte căutată pentru Luna de miere deoarece se vând pachete all inclusive la prețuri execelente, iar omul zice că măcar atunci să se respecte. Deși sunt multe de vizitat și în TURCIA ca în GRECIA de altfel, românii preferă și acestă destinație pentru mare și soare. Astfel că stațiuni ca Antalya, Bodrum, Marmaris, Kusadasi sunt în fiecare vară luate cu asalt de cei din nația noastră. În plus noile stațiuni descoperite par să câștige cât mai mult teren: Side sau Alanya cu hotelurile nou construite și condițiile exemplare.

Următoarea în top ar fi TUNISIA cu cele mai luxoase resorturi din întreaga Africă. O altă destinație populară pentru poaspeții căsătoriți și asta din nou din cauza pachetelor exotice și destul de luxoase. Un alt motiv pentru care țara este pur turistică îl constituie și faptul că e una dintre țările musulmane cele mai libertine, în care femeile au cele cele mai multe drepturi, iar stăinii nu sunt priviți dubios. Stațiunile de calibru sunt Sousse, Monastir și Hammamet. Pe lângă asta un sejur în TUNISIA promite și o excursie în deșert (experiență interesantă oricum ai gândi). Interesant cum nu au românii nicio rezervă față de această țară nord africană care până nu demult nu le spunea mai nimic.

CROAȚIA este de câțiva ani un loc plin de români din mai pâna în septembrie. Plajele stâncoase care mult timp nu au fost foarte apreciate au devenit repede un loc de petrecut vacanța. Mie una (din poze) Croația mi se pare superbă cu muntele care intră abrupt în mare, cu Parcurile naturale pline de cascade uimitoare, am înțeles perfect preferința compatrioților mei pentru acestă țară. Puncetele de atracție sunt Dubrovnik (o stațiune preferată și de vedetele de la Hollywood), Porec sau Pula (fie numai și pentru nume) :)

Preferată nu doar pentru munca de peste an ci și pentru vacanțe mai cu “dare de mână” SPANIA cu ale sale Costa Brava și Costa Maresme rămân în topul destinațiilor de vacanță ale românilor în primul rând pentru Mediterana superbă dar și pentru instinctul de conservare a locurilor pe care îl au spaniolii, căci să nu uităm una din cele mai bine păstrate destinații de vacanță aflate în patrimoniul UNESCO se află în SPANIA. Apoi mai e Palma de Mallorca cu foarte celebra IBIZZA, dar și foarte celebrele hoteluri de 5 stele+

În ultimii doi ani au mai răsărit două locații devenite brusc interesante: MUNTENEGRU și MALTA, dar care momentam parcă nu sunt chiar doldora de români, dar nici mult nu mai au.
Aș mai fi zis ceva de ITALIA cu Lido di Jesolo și Rimini preferate de familiile cu copii mici pentru că am auzit că sunt mai liniștite și oferă și mai multe locuiri de petrecere a timpului liber nu doar plaja și atât.
Iar pentru românii realmente bogați bineînțeles FRANȚA și minunata ei COASTĂ DE AZUR la care noi ceilalți putem doar să visăm, frumos ce-i drept :)

Acestea fiind zise ORIUNDE AȚI MERGE VĂ UREZ VACANȚĂ PLĂCUTĂ (și să ne revedem cu poze și povestiri care să ne țină de cald până la anu’)

Un weekend în Bihor

Claudia La mulți ani”, ne-a plăcut tare mult la tine, ne-am simțit excelent, mai repetăm figura ;)
Bun, deci din seria “Doamne ferește să stam acasă un weekend” zilele trecute le-am petrecut în Bihor, mai exact Remetea-Peștera Meziad-Stâna de Vale și scurte treceri prin Beiuș și Oradea. Dar să le iau pe rând:
Vineri seara am ajuns acasă la Claudia la Remetea (eu am mai fost la ea vreo 3-4 zile în 2007, dar atunci atracțiile au fost altele: Valea Sohodolului-Peștera Urșilor-Beiuș). Acum aveam de sărbătorit ziua ei, care defapt a fost ieri, pe 2 august, dar noi am început de vineri și am terminat ieri, ea continuă și azi.
Sâmbătă tur de forță ca de obicei. Am plecat la prânz spre Meziad cu oprire la Stejarul Secular. De la Remetea la Meziad am făcut cam 30-40 de minute pe un drum de țară, dar nu am putut urca cu mașina până la gura peșterii așa că am continuat vreo 20 de minute pe jos urcând pe Valea Meziadului. Intrarea în Peșteră este spectaculoasă, deschiderea de 10m/16m face să semene cu o gură imensă. Frigul se simte cum te apropii de intrare, iar noi nu prea eram îmbrăcați că afară erau cam 36-37 de grade, resimțite peste 40, deci… Faza e că noi am ajuns pe la 13:30, iar ghidul cică trebuia să fie în pauză până la ora 14 (peștera este neamenajată și nu se poate vizita decât cu ghidul deținător de lumină corespunzătoare), dar ghidul am aflat că era plecat în peșteră cu un grup de copii, iar noi trebuia să-l așteptăm. Acuma ce nu înțeleg eu e cum se poate ca un loc turistic ca acesta să aibă UN SINGUR GHID. Normal că după o oră de așteptare am încercat să vedem cât am putut ghidați de lumina de la telefon, dar am renunțat rapid și am plecat cum ar veni fără să vizităm peștera, eh…lăsăm pe altă dată.
Apoi ne-a venit să mergem la Stâna de Vale. Cu o scurtă oprire pentru înghețată la Terasa Tornado în Beiuș (am zis că era foarte cald) am ajuns cam într-o oră la Stână. Eu am am mai fost cu părinții de câteva ori pe la 9-10 ani și avem o imagine formată, dar cu dezamăgire am constatat că stațiunea este vizibil degradă, înafară de Cascada artificială Izvorul Minunilor (da, exact aia cu apa minerală) și hotelul (foarte scump) Iadolina nu prea aveai ce face și vedea aici. Dezamăgirea a fost și mai cruntă când am văzut că Vila Cerbul (unde m-am cazat ultima dată cu ai mei era părăsită, în paragină). Stațiunea deține și o pârtie ceea ce mă face să cred că poate iarna arată mai bine și e mai animată.
Ne-am întors la Remetea, aveam o petrecere în plan, un Bogracs tare gostos făcut de Alina cu tanti Angela și un foc de artificii pregătit de Zilele Comunei. Toate astea și multe altele (prietenii știu de ce) ne-au adus în pat după ora 2.
Ieri ne-am întors prin Oradea (și pentru că drumul ales la dus nu a fost foarte inspirat, era în lucru, apoi drum de țară, gropi, zonă frumoasă, dar mașinuța plângea), dar și pentru că băieții am vrut să se dea cu carturile în parcarea de la PIC, aproape de vama Borș. Din ce au zis ei carturile nu au mers bine, iar pentru 8 minute au mai și plătit 30 de lei (jaf la drumul mare). În fine… rău cu pasiunile astea :)
Am mai oprit să mâncam la Negreni, dar cât pe ce să nu avem unde parca așa aglomerație a fost, dar asta era doar antrenamentul pentru porțiunea Gilău-Cluj (pe unde va trece autostrada), porțiune pe care o faci în maxim 15 minute noi am stat O ORĂ JUMATE întrebându-ne de unde se întoarce sau unde se îndreapă atâta lume ?!!!?

Poze BIHOR 2009
BIHOR 2007

Maramureș plai cu flori

Nici vorbă să-mi revin, ba mai mult oboseala mi-a provocat o reală criză de râs de care abia acu’ 5 minute am scăpat, dar mă doare stomacul de la ea de nu-i adevărat. În fine…
Tabăra din Maramureș-Țara Lăpușului a venit pe neașteptate. Sâmbătă după susținerile tezelor doctorale la care am luat parte, am fost din nou chemați la tabăra de vară de la Lăpuș. Recunosc că dăcă nu era Laura (colega mea de suferință) nu aș fi mers, dar așa cu încă trei colegi care aveau plan de mers încolo am zis “de ce nu?”. Și astfel duminică la prânz am plecat spre Lăpuș. A fost pentru prima dată în ultimul an când am admirat și eu peisajul din dreapta, asta pentru că Laura a decis să mergem cu Nova ei care are portbagajul mai mare decât Kia mea (inspirată alegere recunosc).
Drumul până la Lăpuș se face în mod normal în 2 ore jumate, dar pentru “fumăcioșii” din spate a trebuit să oprim ca pentru copiii mici pe care-i scapă des la WC :)) și astfel am făcut vreo 4 ore, norocul nostru cu ploicica de dimineață care nu a îngăduit totuși 35 de grade.
Deși inițial am zis că o stăm la pensiune, prețul și natura ne-au făcut să alegem cortul. Eu nu am cort (decât la Ineu unul din ăla de prin ’93, mare, de 6 persoane, cu o mulțime de bețe), deci iar am avut noroc cu Laura care are cort de 2 persoane+ sac de dormit pentru moi ca să nu îngheț, oricum și așa am făcut noaptea țurțuri :D
Duminică seara a fost foarte interesantă. Am avut proieție de film și astfel am văzut o super producție “Before the Devil Knows You’re Death” cu Ethan Hawke și Philip Seymour Hoffman, numa bun de văzut la marginea pădurii și la 12 noaptea. Apoi evident discuții și râs de pomană ca în mai toate cazurile de acest fel. Noaptea nu are rost să spun ce am suferit că nu m-a ținut nimeni în brațe :P că mi-a fossst un friiiggg. Dar pe la 8 dimineața s-a pus o căldură că nu se mai putea sta în cort, nu mai aveai aer, deci trebuia să ieși.
Luni am vizitat Tg. Lăpuș un oraș puțin mai mare ca Ineul, dar lăsați-mă să spun că și mai urâțel/murdărel și extrem de aglomerat și valea de la Răzoare care e splendidă, dacă ar fi fost după mine acolo mi-aș fi mutat cortul, dar nu a fost :(
Întorși în tabără am luat-o la pas prin Cheile Lăpușului, o frumusețe unde “mâna omului nu a pus niciodată piciorul” ca să zic așa, în sensul că mediul natural nu e disturs, iar singurii care mai dau pe acolo sunt pescarii înrăiți și turiștii curajoși (nu că ne laud). La un moment dat, râul Lăpuș este îngrădit de niște stânci care intră în apă dând o alură de iceberg înegrit de timp, care în schimb a servit ca trambulină pentru nebunii grupului. Luni nu am intrat în apă pentru că mi s-a părut rece, dar mi-am luat revanșa marți când m-am întors acolo și n-am mai rezistat, era prea frumos locul și apa ca să nu mă bucur de ele. M-am întors cu papucii cam rupți și picioarele cam ferfeliță. Noroc că altă treabă decât statul lângă foc n-am avut în seara aia.
Marți, după o mică conferință de dimineață despre “Formele nebuniei la Platon și “Materia la Plotin”, am jucat badminton până nu mi-am mai simțit mâinile, că deh dacă picioarele îmi erau gata de ce să nu mă doară fiecare oscior? Apoi a urmat cea mai faină parte a excursiei: urcarea spre cascadă. Fără cuvinte, am făcut și poze, dar nu se compară, mi-a plăcut prea mult. La întoarcere eram chiar terminată, cred că m-am prăbușit undeva la soare, nu mi-a mai trebuit, nici să mămânc, nici apă, nici altceva.
Ne-am strâns tabăra și am plecat acasă, cu un oarecare regret, evident. Dar se va ține și la anu’ poate tot aici (unde by the way se ține de 14 ani) ori ne vom gândi la alte locații.

Am fost în tabără

De duminică de la prânz și până aseară (am ajuns la 22:30 acasă) am fost plecată în tabara de vară de la Lăpuș (mai exact Tg. Lăpuș-Valea Lăpușului-Cheile Lăpușului) și parcă m-am întors și la propriu și la figurat în urmă cu 10-12 ani. Pentru experiență a meritat, pentru cele 2 nopți petrecute dârdâind în cort nu și nici nu vă doresc. Dar n-am să detaliez acuma pentru că tre să plec iar (deși am jurat că nu ies din casa azi). Oricum mă întorc cu poze (fac ce fac și tot pe la 400 de poze mă învârt oriunde merg) și impresii (multe impresii). Până atunci:
Ce am la activ:
-febră musculară (n-am mai avut una le fel din clasa a XI a de când am făcut karate, da nu râdeți au fost 3 luni de antrenament asiduu) :))
-poze frumoase din niște locuri superbe și destul de sălbatice
-o foame de zile mari, două zile aproape m-am hrănit exclusiv cu aer proaspăt de munte și am venit așadar cu conservele înapoi :(
-o fată roșie de la soarele de care n-am avut cum și nici unde să mă feresc
-dubii în ceea ce privește realele mele talente de turist la cort
-un oarecare regret că n-am mai stat până mâine când se va încheia tabăra (dar vineri tre să plec la o nuntă la Arieșeni și chiar nu puteam să merg acolo ruptă bucăți)
-colegi mai nebuni decât am crezut (mai ales fetele) :))
-o idee vagă despre ceea ce înseamnă scoală/tabără de vară
-unghii rupte (adio french)
-amintiri (câteodată e bine să nu refuzi o drumeție total neplănuită chiar dacă nu ai chef deloc, chiar dacă nu promite nimic pentru că s-ar putea să te prindă)
Gata.
Revin după ce-mi revin :))

Forum călătorii

Cred că mă apuc să-mi fac conturi prin toate locurile în care se vorbește de călătorii.
Duminică seara mi-am făcut cont pe Plimbărici.ro, un super site/blog/forum despre vacanțe și călătorii pentru toate bugetele. Am aflat o groază de lucruri interesante și în plus pot să pun chiar întrebări, iar cei care au un răspuns îl pot da. Deocamdată eu am dat doar niște sugestii :D
Apoi am petrecut o bună bucată de vreme (dar fără să-mi fac cont) pe desprecopii.com un site foarte drăguț care printre altele dezbate și problema atât de dragă mie a vacanțelor. Mai multe mămici, căci noh, cam ele au cont acolo își dau cu părerea despre locurile în care au călătorit și am avut surpriza să constat că unele se îndeletnicesc serios cu travelul (cu copii sau fără). Vezi forumul exrem de serios și divers, poate printre cele mai bune pe care am intrat.
Am vizitat și Softpedia, doar că mi s-au părut cam puține subiecte despre vacanțe și am dedus că erau mai mulți bărbați interesați de excursii cu mașina din dotare, dar și asta poate fi extrem de util.
Alt forum interesant găsim pe hotcity.ro, dar nici aici nu plouă cu subiecte.
Mai trebuie neaparat să zic ceva și despre un foarte complex site turistinfo.ro, care ar fi despre capitolul cazări și stă foarte bine.
Și pentru că momentan sunt în construirea unui itinerar excelent pentru Italia și în căutarea unei cazări pentru Eforie Nord, vă rog dacă știți și alte forumuri, sau doar site-uri unde pot găsi informații dintre cele mai diverse și mai complete să-mi dați de știre.

Amintirile de la DEAL

O să las pozele să vorbească despre verile în care cei 7 Km până la DEAL păreau că se fac în 10 minute. O să las niște imagini să vorbească în locul meu despre niște veri care au contat enorm pentru fiecare dintre noi.
De ce acum?
Pentru că e vară, e vacanță, sunt 30 de grade care ne găsesc în birouri sau săli de curs, în apartamente sau mall-uri și nu în natură, la iarbă verde. Pentru că a trecut multă vreme de când n-am mai fost la DEAL pe jos cu rucsacele în spate și cu paletele de badminton în ele, pentru că mi dor de “clisă friptă”, de pădure, de jucat mimă la 12 noaptea, de râs cu lacrimi și pentru că mi-e dor de “noi” cei de atunci, cei care se bucurau de lucrurile simple și credeau că cele complicate nu vor veni niciodată.
Pfiuuuu, hai gata cu melancolia,
Să domnească veselia…ca atunci :)) (făcui și versuri) :))





A smile from Transylvania Part II

De la Bran am plecat direct spre Sinaia pe ceea ce se numește Valea Prahovei trecând prin Predeal-Bușteni-Azuga. Și pentru că pe unul din noi îl lovise alergia ne uitam disperați după o farmacie și pentru că altora le cam bătea vântul prin buzunare ne uitam cu aceeași disperare și după un bancomat de Transilvania (bine că am avut ce scoate). Am oprit până la urmă la Bușteni căci găsisem o farmacie și chiar nu mai doream să-l auzim pe Clau strănutând de 10 ori pe minut. Până am luat Aleridul am făcut și câteva poze masivului Caraiman la poalele căruia se află și minunatul Bușteni. De aici la Sinaia au fost 5 minute, Peleșul și Pelișorul așteptau cuminți puhoiul de vizitatori. Pentru 10 lei am reușit să urcăm cu mașina aproape până la piațeta de suveniruri iar de acolo am luat-o pe jos spre castele.
Peleșul este absolut încântător, văzut de jos sau de sus, de aproape sau din departare nu poți să nu rămâi impresionat. L-am fotografiat din toate unghiurile, mai puțin interiorul pentru care trebuia să plătim 30 de lei, ceea ce e foarte mult după părerea mea pentru că îți poți cumpăra vederi superbe la ieșire. Prețul unui bilet este de 15 lei de persoană, dar ai ghidul inclus cu toate că nu e ceea ce s-ar numi Grand Tour. Datorită musafirilor am mers pe ghidajul în engleză, dar din păcate deși tare drăguță ghida părea cam “prea deșteapă și înțepată undeva” în rest a fost ok. Clau zice că site-ul Peleșului este super tare, deci intrați de vedeți. La o aruncătură de băț se află Pelișorul și cred că suntem printre norocoșii care mai apucă să-l vadă anul acesta deoarece este foarte probabil ca din 2010 să devină reședință privată și să se închidă vizitatorilor. Aici ghidul, un tip de data aceasta a foarte ok, degajat și glumeț, ofuscat nițel pe grupul de bulgari, dar detaliind cât a putut povestea regelui playboy Carol al II lea.
După un cappuccino frappe cu înghețată la bufetul “de la castel” am pornit înnapoi pe același drum spre Brașov unde ne-am petrecut toată seara. Brașovul mi-a lăsat o impreie bună, oameni veseli, sociabili, mâncare bună la Keller în Piața Sfatului, parcare bună chiar în centru și drumuri impecabile (ceea ce NU pot spune de drumul spre Poiana Brașov care pe lângă faptul că e nasol de tot îl mai și marcau atunci, puteam să-i înjur câteva minute fără să mă repet).
Duminică am plecat din Bran spre Poiană. Trebuia să urc cu telefericul pe Postăvaru, nu vroiam să plec de acolo fără sa urc sus. Așa că duminica am rezervat-o pentru asta (și din cauză că sâmbătă când am ajuns acolo telefericul nu mai circula, au un program de toată jena de la 9 la 16, iar cel de pe Tâmpa de la 11 la 19 cred, dar și pe ăla l-am pirerdut). Nu are rost să spun că urcarea pe Postăvaru a fost cel mai bun lucru pe care l-am făcut în ultimul timp. M-am încărcat cu energie cât pentru două săptămâni cred, am respirat aer curat cât pentru tot anul și cred că am făcut cele mai reușite poze. Apoi Poiana Brașov, unde părinții mei și-au petrecut luna de miere m-a fermecat pur și simplu.
După un mic dejun-prânz la Șura Dacilor, unde ospătarii arătau ca niște daci autentici am pornit spre casă pe alt traseu ca să ajungem și prin Sighișoara. Noi am fost acolo luna trecută, dar pentru musafiri a meritat să mai oprim odată și să descoperim și alte locuri.
A fost un weekend perfect și nu prea mai am nimic de zis despre asta, restul e la mine-n suflet :)