10 motive să ajungi la Salina Turda

Am ajuns în weekend-ul ce tocmai a trecut și pe la salina de la Turda. O văzusem anul trecut înainte de reamenajare, iar acum de când s-a deschis am tot evitat să mergem din cauza aglomerației excesive. Sâmbătă am considerat însă că oamenii s-au mai potolit/plictisit, că nu mai e la fel de asaltată de turiști ca la deschidere și că ne putem face și noi drum pe acolo, mai ales că de la Gilău la Turda am mers pe “prea superba” A3.

Salina arată în momentul de față foarte bine, amenajarea le-a ieșit, iar oamenii simt asta imediat. Salina de la Turda arată futurist și deși nu am văzut nicio salină în afara României tind să cred că amenajarea de la Turda a fost făcută la nivelul a ceea ce se găsește pe afară și nu pe la noi (mai cunosc și încă foarte bine salina de la Praid, mai mare ca cea de la Turda, dar la nivel de anii ’90).

Buuun, de ce ar merge cineva la salină la Turda:

1. pentru că fie și pentru o oră/două îți va face foarte bine mediul salin, vei respira mult mai ușor, te vei simți la propriu mai ușor și foarte fresh.
2. pentru că e o ieșire inedită, într-un loc răcoros și foarte primitor care pe deasupra mai arată și ca un parc de distracții.
3. pentru că pe lângă “parcul de distracții” mai există și o bază de tratamet și ea amenajată la un standard ridicat.
4. pentru că prețurile nu sunt mari: 15 lei intrarea pentru un adult și 8 lei pentru un copil/elev/student indiferent de timpul petrecut în salină.
5. prețurile “nebuniilor” de acolo: popice, golf, bărcuțe etc sunt normale și nu te fac să îți golești buzunarele.
6. e un loc plăcut atât pentru cei mari cât și pentru cei mici, toate categoriile de vârstă vor găsi ceva de făcut înăuntru.
7. cu o carte în mână și îmbrăcat ca pentru 10-12 grade poți petrece ore bune pe o băncuță repirând aer sărat.
8. puteți intra cu minge sau palete de badminton ori tenis de masă și face mișcare într-un mediu plăcut în care nu transpiri după ce ai făcut efort 5 minute.
9. salina se află într-un municipiu pe care m-am bucurat să-l văd în plin proces de modernizare, orașul Turda se poate vizita și el, e un oraș drăguț, cu biserici și muzee, cofetării și spații verzi.
10. toate aceste foarte aproape de Cluj Napoca, inima Transilvaniei ce merită vizitată iar și iar, pe lângă asta la 30 minute se ajunge într-un alt loc minunat Cheile Turzii.

Zona asta te provoacă să nu stai acasă. Cine vine?
Continue Reading

Din lac în… rac.

Planurile mele de plecat la Ineu, profitând de ziua liberă de azi s-au năruit când am aflat că eu nu o să fiu liberă azi, ba mai mult că o să am treabă de la 8 dimineața. Așa că fără să ne supărăm (semn de maturizare) am rămas la Cluj și am amânat Ineul până peste două săptămâni (cred).

Dar, fiind sărbătoare și vreme bună (după o săptămâna când a plouat zilnic), ieri am plecat la Coada Lacului (ideea nu ne-a aparținut, dar am aderat la ea rapid). Toate bune și frumoase, iarbă verde, un grătar, dat cu caiacul (super fain!!!), râs până la epuizare, soare, cald și frumos.

Mi s-a părut mie că ardea cam tare soarele, dar de aici și până am ajuns acasă și mi-am văzut fața și decolteul în oglindă a fost cale lungă, atât de lungă încât eu m-am prăjit toată, arat ca un rac eșuat. Cremele și iaurtul nu și-au făcut efectul decât atât că mă simt îmbălsămată la extrem. Azi, printre faze de gen “îți stă bine bronzată” cred că unii s-au gândit că am ceva la bord, că altfel nu găseau o explicație faptului că obrăjorii mei palizi au fost roșcovani de dimineață laughing

Pe lângă asta am febră musculară (de la 20 de minute de vâslit, condiție fizică 0, deci), dimineață m-am mișcat mai bine, acum am înțepenit complet, nu există mușchi și os care să nu mă doară. Am dormit o oră după prânz (nu s-a mai întâmplat de anul trecut să dorm în timpul zilei).

Altfel a fost foarte mișto ieșirea de ieri, dovadă cele câteva poze.
Continue Reading

Hermannstadt

“Știi de ce nu-mi place mie în Ardeal? Pentru că aici te îmbolnăvești de liniște.” Acesta sunt cuvintele unui domn la 50 de ani în Piața mare din Sibiu. După accent, domnul era din sud, nu pot preciza exact de unde, dar din sud și părea să-i placă orașul și piața aceea care nu era chiar moartă ci destul de animată pentru o zi de 1 Mai. M-am amuzat, dar l-am și înțeles, am fost și eu de două ori în București (care îmi place așa aglomerat cum e) happy

În altă oridine de idei, mi-am respectat planul de prin iarnă când mi-am zis că de 1 Mai, Sibiul ar fi soluția, mai ales că anul trecut am ales 1 Mai la Sighișoara și a fost o alegere inspirată. Și anul acesta a fost poate chiar mai inspirată. Am trecut prin Sibiu de câteva ori până acum și nu am oprit niciodată, iar orașul se cerea vizitat. Acum l-am vizitat și mi-a plăcut foarte mult. Cele trei piețe centrale (Piața Mare, Piața Mică și Piața Huet) sunt foarte frumoase, spațioase și creează senzația de oraș austriac. Orașul l-am luat la pas, începând de pe pietonala Nicolae Bălcescu, trecând prin piețe și ajungând la casa în care s-a născut Hermann Oberth, în trei ore de mers fără încetare plus urcarea în Turnul Sfatului din care orașul ne-a zâmbit altfel pe un soare torit de primăvară, ni s-a făcut foame și ne-am oprit la Mara Steak House și am luat hotărârea pentru continuarea zilei.

Astfel că ziua noastră de 1 Mai s-a transformat într-o excursie culturală. Am mers spre Rășinari, acasă la Cioran și la Goga și la Schitul lui Noica de la Păltiniș. Pe un drum destul de bun ce leagă Sibiul de Răsinari și mai apoi de Păltiniș am văzut cred, cei mai mulți oameni din viața mea strânși la un grătar la iarbă verde. Marginile drumurilor erau pline ochi cu oameni, mașini, pături, corturi, grătare și copii alergând frenetic după minge, toți alergând evident după primăvara regăsită.

La întoarcerea spre Sibiu și implicit spre casă am oprit pentru 2 ore și la Grădina Zoologică de la Sibiu din Pădurea Dumbravă, acolo se află și un lac pe care te puteai plimba cu bărcuța sau hidrobicicleta. Și aici foarte multă lume, foarte multă. Copii exaziați de animalele plictisite (eu nu sunt fan nr. one al grănilor Zoo), tineri strânși la bere și mici (am servit și eu doi mici că nu am mai mâcat așa ceva de acu’ doi ani de când am fost de 1 Mai la Moneasa).

Am ajuns în Cluj pe la 22:30, 350 de km cu mașina (oboseala am resimțit-o abia azi, mereu e așa, dar e bine) și 250 de poze din care cele mai OK 30 și-au făcut loc pe Picasa. Voi ce ați făcut de 1 Mai?
Continue Reading

Am scos capul din bârlog

Prima dată pe 20 martie la fost la Tarnița, foarte aproape de Cluj, dar noi n-am mai fost niciodată așa că am savurat la maxim locul și am zis că după ce dă colțul ierbii ieșim (nu la păscut) la un grătar și o bălăceală în lac. De data asta nu am stat mult, am luat numai puțin aer și ne-am făcut planuri :)
 
Ieșirea asta a fost suficientă să ne deschidă apetitul pentru drumeție la început de primăvară, așa că de Florii, dacă tot a fost sărbătoare și vreme cât de cât bună (cel puțin sâmbătă) am plecat spre alte locuri relativ apropiate pe care nu le-am vizitat. Astfel că am ajuns în sfârșit la Sarmizegetusa Regia (da, acolo unde probabil ați fost toți prin tabere, mai puțin eu). Prima oprire a fost la Densuș unde ne-am întâlnit cu prietenii de la Timișoara (cam pe la jumatea drumului dintre TM și CJ) și am vizitat una dintre cele mai vechi biserici din România unde se oficiază slujbe. Biserica poartă hramul Sfântului Nicolaie și este construită pe locul unui fost altar roman (inițial dac) cu materiale aduse de la Sarmizegetusa Ulpia Traiana. Locul este deosebit de frumos și de îngrijit, iar interiorul lăcașului de cult foarte interesant, picturile înfățișându-l pe Iisus în straie populare românești.
 
De aici a început drumul puțin aventuros, căci deși deținători ai unui GPS, ne-am rătăcit pe coclauri și abia după ce am mers pe un drum greșit o jumătate de ceas, după ce am trecut un deal cu serpentine mai ceva ca la Poiana Brașov, după ce am traversat tot cătunul Grădiștea Muncelului și am văzut niște copii care efectiv se jucau cu “curu’n praf”, am ajuns la drumul ce duce spre Sarmizegetusa Regia. Nu detaliez despre cât de puțin pus în valoare e locul pentru că a scris Clau pe Starlog deja, dar oricum dezolante locuri, m-am gândit sincer la oamenii care trăiesc pe acolo.
 
Sarmizegetusa Regia a fost capitala statului dac de la Burebista la Decebal. Înafara zidurilor cetății care încă mai există mai pot fi vizitate sanctuarele și calendarele. Practic acesta este punctul de atracție al cetății, leagănul culturii dace. Mi-a plăcut mult, recunosc chiar faptul că m-a încercat un sentiment reconfortant de liniște și bine. Poate chiar atunci nu am înțeles exact unde mă aflam, dar odată plecată de acolo din creierii munților (foarte bine așezată cetatea, 3 km am mers pe jos urcând muntele) am realizat că era probabil pentru prima dată când călcasem exact în teritoriul sacru al strămoșilor noștrii.
 
Vizita la Sarmizegetusa Regia nu ne-a mai lăsat loc de altceva în ziua de sâmbătă, astfel că am pornit să ne cazăm la Deva, pentru că a doua zi dimineața urma să plecăm spre Hunedoara să vedem Castelul Corvinilor. După un apus absolut minunat pris la Orăstie (am prin unul asemănător vara trecută când ne întorceam de la mare, și tot la Orăsție, pe același drum), am ajuns la Deva. Vă recomand călduros dacă treceți pin zonă cazarea la Motel Maestro, foarte frumos, curat, personal amabil, prețuri decente. Trebuie doar să treceți peste faptul că motelul se află în zona gării, iar noaptea se poate să mai auziți câte un tren. Eu cu antrenamentul de la Ineu, nu am auzit evident niciunul :)
 
Duminică a fost muuuult mai rece decăt sâmbătă, dar aveam în plan Castelul. Vreau să ajung pe aici cam de anul trecut și abia acum i-a venit rândul. Situat în municipiul Hunedoara, Castelul Corvinilor este o construcție impunătoare ridicată de Iancu de Hunedoara. În prezent se află în plină restaurare în exterior, iar în interior a fost deja transformat în mare parte în muzeu. Intrarea este 8 lei/personană și 5 lei taxa foto care chiar merită luată. Deși pe internet pozele prezintă un castel aproape mai frumos decât cel de la Bran, în realitate mie nu mi s-a părut să fie, însă cu siguranță este cel mai mare și frumos castel din zonă.
 
Cam așa am ieșit noi din bârlog, dar nu vreau să închei fără să vă spun că înainte să pornim spre casele noastre am mâncar în Hunedoara o pizza execelentă la Johnny. Chiar nu m-am așteptat să găsim așa ceva mai ales că eram undeva în zona pieței Obor, un loc nu foarte “drăguț” ca să spun așa… însă pizza aia e comporabilă cu cea de la 5 Colțuri din Arad sau cea de la Milanese de la Florești și asta e mare lucru.
 
 
Continue Reading

Când ți-e dor de MARE…

Partea a doua a vacanței a fost formată din 5 zile la Constanța-Mamaia (cu tot cu drum) și 5 zile la Ineu (iarăși cu tot cu drum).

Am pornit din Cluj pe 14 august la 8 dimineța cu mașina din dotare (pe care o felicit cu acestă ocazie căci cred că s-a comportat mai bine ca mine) pe ruta: Cluj-Turda-Câmpia Turzii-Luduș-Tg. Mureș-Sighișoara-Rupea-Brașov-Teliu-Întorsura Buzăului-Nehoiu -(Barajul Siriu)-Berca-(Vulcanii Noroioși)-Buzău-Mihăilești-Urziceni-Slobozia-Hârșova-Ovidiu-Constanța. Am ajuns la Constanța la ora 23:30 asta după ce am făcut și vreo 4 opriri de masă și tras sufletul, dar și ocolul de cam 25 de Km de la Bârca la Vulcanii Noroioși. De condus fără opriri să tot fi fost vreo 12 ore.
La Constanța am fost cazați la un apartament de 3 camere cam la jumate de oră de mers pe jos de plajă. Proprietarul e un tip de nota 10, ne-a sunat, ne-a așteptat, iar apartamentul arăta exact ca pe site-ul unde l-am găsit. Nu am nimic, dar absolut nimic de reproșat cazării, 750 de lei pe 4 nopți și 3 zile pentru 5 persoane. Recomand călduros cazarea la apartamente în locul hotelurilor sau pensiunilor care la aceleași condiții au prețuri cel puțin duble.
Pe 15 și 16 august am făcut plaja la Constanța pe plaja Modern, care după cum spun localnicii nu e atât de aglomerată ca în stațiuni pentru că turiștii nu știu de ea. Dar eu pot să vă spun că e frumoasă și are de toate. În plus prinzând și 15 august acolo, Ziua Marinei, am văzut multe din demonstarțiile aerine direct de pe plajă, iar seara focul de artificii din port. Apa mi-a plăcut mai mult a doua zi când a fost mult mai caldă și a avut și câteva valuri drăguțe pe care am plutit cu salteaua.
A treia zi pe 17, am plecat la Mamaia cu autobusul descoperit, etajat întocmai ca cele londoneze. Prețul biletului a fost de 3 lei/pers indiferent de locul în care urcai sau coborai. Noi am ales traseul cel mai lung în poate cea mai puțin aglomerată zi din săptămână- lunea. Apa a fost poate puțin mai rece și valurile mult mai mari, dar din păcate și destul de murdară, cu multe alge, scoici la mal și pietricele care îți distugeau tălpile. A compensat însă nisipul extrem de fin și aproape alb. Ne-am încheiat ziua la Mamaia cu o plimbare cu telegondola 10 lei/pers doar dus, iar apoi am luat masa la “Cetate” un local deloc ieftin, dar care măcar avea mâncare bună.
Spre deosebire de zilele din Italia care au fost la “foc continuu” zilele de la mare au fost mai relaxante, mai liniștite, cam așa cum ne-am dorit defapt. Singura treaba eventual obositoare a fost drumul , dar nici el așa de obositor precum ne-am fi așteptat. Oricum dacă nu era Luci și Erika care au venit cu ideea noi săltam bălăceala anul acesta. Dar a fost bine…
Am pornit înapoi marțea și pentru că traseul ales la venire a fost o soluție numai pentru a evita eglomerația exagerată de pe autostradă, la întoarcere am venit prin zonele vizate și am intuit bine căci a fost foarte lejer. Astfel că am ales traseul: Constanța-Cernavodă-București (A2)-aici foarte nașpa am făcut 2 ceasuri pe centura Bucureștiului căutând intrarea pe (A1), apoi am continuat-București-Pitești (A1)-Râmnicu Vâlcea-Călimănești-Căciulata-(Cozia-Valea Oltului)-Sibiu-Sebeș-Orăștie (unde am văzut cel mai frumos apus de soare din ultima vreme)-Deva-Mândruloc (unde ne-am lăsat prietenii)-Arad-Ineu (sosire acasă ora 00:15). La Ineu am stat până ieri și am prins o vreme foarte faină. Nu am făcut altceva decât să mănânc, să dorm și să stau cu ai mei, și cu pritenii. Într-o zi, mai exact vineri m-am simțit foarte rău, dar atrecut, nu mai contează.
Acum chiar e gata vacanța. Clau a început serviciul, eu ar trebui să mă urnesc pe la școală și să mă apuc de lucrările mele. Când ziua scade și răcoarea crește pentru mine edeja toamă. Fain de tine Tomata că iubești toamna, aș vrea și eu, dar uite că nu pot. Aștept iarna cu sărbătorile, perioada aia mă va umple iar cu bucurie.

Pozele de pe drum și de la mare AICI.

P.S. Melodia Mădălinei mi-a răsunat în cap toate zilele cât am stat la mare, dar pentru că nu mai știam cum se numește am căuta ceva vreme până am dat de ea happy

Continue Reading

Un weekend în Bihor

Claudia La mulți ani”, ne-a plăcut tare mult la tine, ne-am simțit excelent, mai repetăm figura winking
Bun, deci din seria “Doamne ferește să stam acasă un weekend” zilele trecute le-am petrecut în Bihor, mai exact Remetea-Peștera Meziad-Stâna de Vale și scurte treceri prin Beiuș și Oradea. Dar să le iau pe rând:
Vineri seara am ajuns acasă la Claudia la Remetea (eu am mai fost la ea vreo 3-4 zile în 2007, dar atunci atracțiile au fost altele: Valea Sohodolului-Peștera Urșilor-Beiuș). Acum aveam de sărbătorit ziua ei, care defapt a fost ieri, pe 2 august, dar noi am început de vineri și am terminat ieri, ea continuă și azi.
Sâmbătă tur de forță ca de obicei. Am plecat la prânz spre Meziad cu oprire la Stejarul Secular. De la Remetea la Meziad am făcut cam 30-40 de minute pe un drum de țară, dar nu am putut urca cu mașina până la gura peșterii așa că am continuat vreo 20 de minute pe jos urcând pe Valea Meziadului. Intrarea în Peșteră este spectaculoasă, deschiderea de 10m/16m face să semene cu o gură imensă. Frigul se simte cum te apropii de intrare, iar noi nu prea eram îmbrăcați că afară erau cam 36-37 de grade, resimțite peste 40, deci… Faza e că noi am ajuns pe la 13:30, iar ghidul cică trebuia să fie în pauză până la ora 14 (peștera este neamenajată și nu se poate vizita decât cu ghidul deținător de lumină corespunzătoare), dar ghidul am aflat că era plecat în peșteră cu un grup de copii, iar noi trebuia să-l așteptăm. Acuma ce nu înțeleg eu e cum se poate ca un loc turistic ca acesta să aibă UN SINGUR GHID. Normal că după o oră de așteptare am încercat să vedem cât am putut ghidați de lumina de la telefon, dar am renunțat rapid și am plecat cum ar veni fără să vizităm peștera, eh…lăsăm pe altă dată.
Apoi ne-a venit să mergem la Stâna de Vale. Cu o scurtă oprire pentru înghețată la Terasa Tornado în Beiuș (am zis că era foarte cald) am ajuns cam într-o oră la Stână. Eu am am mai fost cu părinții de câteva ori pe la 9-10 ani și avem o imagine formată, dar cu dezamăgire am constatat că stațiunea este vizibil degradă, înafară de Cascada artificială Izvorul Minunilor (da, exact aia cu apa minerală) și hotelul (foarte scump) Iadolina nu prea aveai ce face și vedea aici. Dezamăgirea a fost și mai cruntă când am văzut că Vila Cerbul (unde m-am cazat ultima dată cu ai mei era părăsită, în paragină). Stațiunea deține și o pârtie ceea ce mă face să cred că poate iarna arată mai bine și e mai animată.
Ne-am întors la Remetea, aveam o petrecere în plan, un Bogracs tare gostos făcut de Alina cu tanti Angela și un foc de artificii pregătit de Zilele Comunei. Toate astea și multe altele (prietenii știu de ce) ne-au adus în pat după ora 2.
Ieri ne-am întors prin Oradea (și pentru că drumul ales la dus nu a fost foarte inspirat, era în lucru, apoi drum de țară, gropi, zonă frumoasă, dar mașinuța plângea), dar și pentru că băieții am vrut să se dea cu carturile în parcarea de la PIC, aproape de vama Borș. Din ce au zis ei carturile nu au mers bine, iar pentru 8 minute au mai și plătit 30 de lei (jaf la drumul mare). În fine… rău cu pasiunile astea happy
Am mai oprit să mâncam la Negreni, dar cât pe ce să nu avem unde parca așa aglomerație a fost, dar asta era doar antrenamentul pentru porțiunea Gilău-Cluj (pe unde va trece autostrada), porțiune pe care o faci în maxim 15 minute noi am stat O ORĂ JUMATE întrebându-ne de unde se întoarce sau unde se îndreapă atâta lume ?!!!?

Poze BIHOR 2009
BIHOR 2007

Continue Reading

Domnișoarele roz și nunta de la munte

Florina l-a luat de soț pe Cornel, ocazie cu care am ajuns și noi la Arieșeni. Despre nuntă numai de bine, ca toate nunțile tradiționale. Noutatea a constat în faptul că am fost în premieră domnișoară de onoare (pentru Cori a fost a doua oară), ceea ce a fost foarte interesant, mai ales că nu mai poți fi “domnișoară” odată ce ești luată cu acte în regulă. M-am bucurat de moment alături de miri, vorba aia “odată-n viață” ceea ce le doresc din suflet :)
Ca să prindem un loc în față cum zicea Clau am plecat de vineri, și astfel numai bine am avut vreme să vedem frumoasa vale a Arieșului. Deși nu prea mai era nevoie de nicio constatare, DA, România stă foarte bine la capitolul munți și văi, e chiar “pitorească”, iubesc orice stâncă pe lângă care trec, fiecare înălțime mă tulbură, chiar dacă nu mă amețește și fizic mă simt mult mai bine când respir aerul proaspăt de munte. Dar altă poveste (sau tot aia defapt) NU avem drumuri, mi-e milă de mașină și astfel nu am gânduri pașnice în ceea ce-i privește pe cei care ar trebui să se ocupe de asta.
Dar au fost zile prea frumoase ca să le las umbrite de acest inconvenient. Urmează să mai mergem la Arieșeni iarna, în sezonul care a făcut celebră stațiunea. Atunci poate o să fiu în stare să emit mai multe păreri.

Continue Reading