Sâmbăta trecută, 8 martie, 14 grade și un soare care urla la mine să mă trezesc. Primul gând a fost să plec departe de Cluj, al doilea însă a fost să-mi sun o prietenă să o iau cu mine. Cum deja avea plan pentru sâmbătă, am amânat plecarea din Cluj pe duminică, însă tot aveam în față o zi prea însorită ca să o petrec în casă. Și am ieșit…
Cred că acesta este unul din motivele primare pentru care călătorim mai aproape sau mai departe de casele noastre și de tot ce ne este comun! Și mai cred că este motivul ce ne mână în descoperire și care ne aduce multe frustrări, dacă nu îl rezolvăm cu o oarecare periodicitate. Este dat de curiozitatea noastră caracteristică, probabil din reminiscențe ale primei copilării. Ați văzut desigur cât de curioși sunt copiii mici, cum se plictisesc ei repede de o jucărie sau de un lucru, cum nu pot ei sta locului și cum îi atrage orice este nou…
Calvaria, Mănăștur, Cluj, 8 martie 2014
Mă mânâncă tălpile (știți superstiția, da? dacă te mânâncă talpa dreapta sigur vei pleca într-o călătorie), dar vremea nu cred că vrea să mă rezolve. Cum să fie atât de frumos afară luni, marți… joi, iar în weekend să anunțe ploi? Frustrant, dar îmi pun speranțele în faptul că dacă nu pot ieși în acest weekend, măcar în următorul va fi mai frumos și pentru că e mai în martie va fi și mai… primăvară :)
Aseară l-am întrebat pe Clau așa din “inimă”, oare când o să ajung și eu odată la Kings On Ice la București? :) Vreau de 3 ani și tot de 3 ani îmi spun că neaparat vreau să văd ceva dacă tot merg, știu că există posibilitatea unor bilete mai ieftine, dar care, din ce am auzit, sunt pentru locuri aiurea și vei putea zice, cel mult că ai fost în sală la Kings On Ice, nu că ai participat efectiv la spectacol…
A nins frumos și în limitele normalului, asta ca informație contra știrilor de groază de la TV. Știu, știu că avem viscol prin unele părți de România, dar e final de ianuarie, de unde atâta panică? Ieri parcă a nins și aici ceva mai tare ca azi, iar stratul de zăpadă e suficient cât să fie fotogenic și nimic mai mult.
“E o constantă în istoria umanității ca oamenii să se raporteze cu nostalgie la diferite perioade anterioare, pe care nu le-au trăit, dar pe care le regretă, considerându-le vârsta de aur în raport, firește, cu propria lor existență”.
În cartea Istorie trăită, publicată în 2003 de fosta Primă Doamnă a Americii (și posibil viitor președinte), Hillary Rodham Clinton, am găsit un pasaj trist, dar sincer despre vizita dânsei în România anului 1996. M-a tulburat acea Românie din descrierea ei și cred că am citit fragmentul de vreo 3 ori, mai apoi mi-a fost evident că trebuie să-l redau aici pentru voi… asta până o să citiți cartea, desigur.
