Am primit zilele trecute de la colega Dana, profă de ceva vreme la un liceu din Cluj, un mail cu “perlele” elevilor de la BAC-ul de anul trecut. Cel de anul acesta este în plină desfășurare așa că cine știe cu ce o să ne alegem în urma lui. Până atunci să râdem sau să plângem?

Bacalaureat 2008
° Cu ajutorul cainelui Vitoria Lipan si-a gasit foarte repede zacamintele sotului.
° In 1877 trupelor rusesti li s-a permis sa traverseze teritoriul Romaniei, impreuna cu tancuri si avioane, iar romanii
le-au dat mancare si cazare contracost.
° Vitorialipan plangea cu lacrimi la gasirea oaselor barbatului sau.
° Drumetii veneau la Hanul Ancutei pentru a minca si a bea vin din ulcicile noi ca alea vechi erau sparte!
° Un profesor intreaba o eleva:cine a scris poezia “Luceafarul” la care ea spune Tudor Arghezi.
° Scoala Ardeleana nu a avut propriu-zis sediu, din lipsa de fonduri austro-ungare.
° Alexandru Lapusneanu s-a tinut de cuvint atunci cind a spus:
“De ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu!” Dovada ca azi cel mai intilnit nume este Popescu.
° Poezia “Sburatorul” de Ion Has Radulescu este un omagiu adus aviatorilor romani.
° Mircea cel Batrin a fost inmormintat la Cozia impreuna cu umbra sa.
° In “Sobieschi si romanii” autorul descrie cum o mina de plaiesi au rezistat asediului perfid al puternicei armate
din Iasi. In final, plaiesii, se predau in mod eroic, lasind cetatea neamtului.
° Desi s-a ocupat mai mult cu turismul, Calistrat Hogas vorbea latina la perfectie.
° Dintre cele cinci scrisori trimise de Eminescu, prima este considerata a treia. In “Scrisoarea a treia” se desfasoara
batalia de la Rovinari.
° Mircea cel Mare, care prima data a fost batrin, sta la un discurs cu Baiazid. Acesta il primeste politicos, dar cu
obraznicie, si-l face in tot felul, ca pe o albie de porci. Cind Baiazid il
intreaba arogant “Tu esti Mircea?”, domnitorul roman nu se pierde cu firea si ii raspunde la fix: “Da-mparate!”
Pina la urma Mircea cel Mare, desi batrin il va ingenunchia pe trufasul otoman cu citeva proverbe si zicatori bine plasate.
Imparati cu care lumea nu putea sa se mai impace au venit si la noi in Romania si au cerut pamint si de baut, dar
cum venira s-a lamurit cu cine are de-a face si s-a dus de-a
berbeleacul cu pleava pulberata, c-au ramas doar citeva de bucati de eniceri si spahii fugind, dintre care
este amintita “inspre Dunare, o mina.”
° La a-2-a parte a subiectul cerinta este compunerea unei scrisori catre o persoana imaginara pe nume Paula.Un
elev raspunde(in scris):”Eu nu mai scriu scrisori pt k am internet…
si pe Paula nici nu o cunosc!”
° Detectiva buna, vitoria lipan a descoperit ca sotul ei a murit cu capul spintecat.
° Mihai Eminescu si-a intitulat poezia “Din valurile vremii…” vrand sa sugereze vremea si apoi nu a mai continuat
titlul din nu stiu din ce motiv s-a razgandit si a inceput strofa I.
° Manole a pus-o pe Ana la zid si a inceput sa o lucreze.
° Poema “Miorita” circula pe baza orala, adica nu a fost scrisa, din motive tehnice. In balada “Miorita” este vorba
de trei ciobani care comploteaza impreuna sa-l omoare pe
unul dintre ei. Ciobanul “Mioritei” a spus ca la cap sa-i puie diverse categorii de fluiere.
° Balada e o specie a liricii populare inventata de Ciprian Porumbescu.
° Creierul este un organ oarecum indispensabil capului.
° Calin tine de mîna mireasa care are parul lung de fericire.
Ea lupta sa puna mîna pe dragostea flacaului.
° Poetul îsi asteapta iubita ca împreuna sa cutremure o barca.
° Ion Creanga s-a nascut între anii 1887-1889.
° Nechifor Lipan a avut fericita ocazie de a nu se mai întoarce acasa fiind jefuit de niste oameni invidiosi.
° În romanul “Rascoala” personajul principal este poporul si marea masa a taranilor.
° Dimitrie Cantemir a avut un rol însemnat în viata sa.
° Nechifor Lipan statea ” pe spate cu fatza in jos”.
° Profa: In ce tip se incadra Otilia Marculescu?
Eleva: In tipul ingerului a fetei blonde.
Profa: Asta ai citit tu intr-o carte?
Eleva: Asta am spus-o eu din proprie initiativa
° Haiducii din doine, balade si idile erau liberi si fericiti ca pasarile, animalele si pestii care zburda prin codri. De cum
venea primavara, haiducii cei harnici plecau in padure. Acolo
ei cintau suflind din frunza si lasindu-i pe boieri cu buza umflata.
° Latina clasica este o limba moarta, care nu se poate vorbi decit in scris. Dupa caderea Imperiului roman, o parte
din latina clasica defuncta a devenit bulgara. Limba romana
are la baza latina bulgara, amestecata cu elemente de daca si o groaza de cuvinte slabe. In secolul al XV-lea,
limba vorbita de popor era considerata vulgara si n-o vorbea nimeni.
° De ce se numeste nuvela “La tiganci”?
Raspuns : Localitate in care se petrece actiunea este La tiganci.
° Profesorul : “Ce stil functional are acest text?”
Elevul: ” Stilul articol”
° Prof: cum moare Dinu Paturica?
Elev:?
Prof: A murit intr-un mod simbolic?
Elev:?
Prof(NERVOS): Haide, mai, baiatule, cum a murit?
Elev(SPERIAT): L-A CALCAT CARUTA!!!!
° Nichita Stanescu este un poet care se mira de orice. El se mira si de faptul ca oamenii aud si au urechi. Pai de ce? El
n-a avut urechi? A vazut el vreun om fara urechi? Ma rog,
da se zice ca asa este in poezie, sa te miri de toate si sa le pui pe toate unele subt altele, in rânduri scurte, ca sa
se vada ca sunt versuri.
° Basmul este o poveste mai lunga, poate fi chiar cât o carte groasa, si are atâtea personaje ca nu le mai tii
numarul dar trebuie sa fii atent la fabula ca te intâlnesti cu ea si in final.
° Basmul studiat de noi este Harap Alb si este un basm cult pentru ca este scris de un om cult, Eminescu. Atunci
cand cel care scrie basmul este incult si basmul este
incult, adica opus basmului cult, dar amândoua basmele sunt frumoase, numai ca unul este scris intr-un fel si
celalalt in alt fel.
° În cunoscuta baladã Mioriþa, sunt descrise câteva întâmplãri în care sunt implicate doi criminali, o oaie turnãtoare, si
un cioban care socheazã prin prostia lui.
° Toma Alimos era viteaz pentru cã cu o mânã conducea calul, cu o mânã îsi tinea matele si cu o mânã se
bãtea cu Manea.
° Inima este împãrtitã în douã atricule si douã testicule.
° Zoe si Tipãtescu se iubeau pe la spate.
° Împãratul avea o grãdinã si în fund un mãr.
° Moromete fãcea pârtie pe salcâm ca sã se dea cu sania.
° Eminescu este trist pentru cã nu a reusit sã facã nimic în viata lui.

POZA

Duminică sunt din nou alegeri. De această dată europarlamentare. Nu merg. N-am fost nici în iarnă când au fost cele parlamentare la noi și nu merg nici acum și cine știe dacă la cele prezidențiale o să merg. De ce?
Păi pentru că acest drept de vot mi se pare un drept doar de fațadă, acest “Dumneavoastră alegeți” aruncă pe umerii cetățeanului toate nereușitele celor pe care i-a votat. Și cum sunt ABSOLUT convinsă că în această societate murdară cu “marmeladă” pe la gură nimeni, dar nimeni (din cei care ne conduc) nu-mi merită votul, NU merg.
Prima dată am votat la 19 ani, cred că ceva legat de Constituție. Am mers să votez să văd cum e, m-a ros curiozitatea. Apoi am votat la alegerile din 2004 și-n primul tur și-n al doilea cu Băse (excelentă alegere, ce să zic?). Și am mai votat anul trecut pentru primăria de la Ineu. Atât.
Oricum nu o să fiu la Ineu, iar eu încă am buletin de Ineu, deci un motiv în plus să nu votez.
Îi admir pe cei care încă merg cu încredere la vot, de fapt îi admir pe cei care încă mai au încredre și atunci nu mă deranjază că aleg ei și pentru mine pentru că ori o fac cu inima deschisă ori în ignoranță totală ceea ce e cam același lucru în ziua de azi.
Mă întreb doar ce ar trebui să se întâmple să mă duc la vot și să dau votul meu sigur cuiva? Aștept sugestii :)

Poza

Poza

Observ de-o vreme încoace că miercurea mi se bulucesc cele mai multe evenimente “ciudățele” din săptămână. Poate și din cauză că miercurea am drumul obligatoriu la școală unde petrec cam 8 ore (deci cel mai mult având în vedere că în rest stau cam max. 4 ore).
Miercurea trecută am spart oglinda mică din baie (aia cu care ma uitam să văd dacă îmi stă bine freza în spate). Am scăpat-o în vană ca bleaga, pentru a nu știu câta oară, numai că de data asta a sărit o bucată din ea. Da, știu “enșpe” ani de ghinion cu cioburi care cică aduc noroc. Tot miercurea trecută în plin centru Clujului printre eternii “romi” care bântuie în încercarea de a primi “1 leu pentru Atheneu”, o țigancă m-a întrebat dacă vreau să-mi ghicească. M-am șocat, dar asta nu e tot, luni, am întâlnit alta (sau poate tot aia că nu i-am reținut fața) care și-a oferit aceleași servicii. Mă rog, oare vrea cineva să-mi spună ceva?!?
Miercurea asta am observat că din cauza crizei probabil băncile nu mai au aer condiționat. Am fost de exemplu la Transilvania să plătesc niște facturi și sincer m-am sufocat de cald în condițiile în care am stat la rând într-un spațiu plin de oameni iar afară erau 30 de grade. În Piața Muzeului pe lângă târgul meșterilor populari sau ce era ăla, niște liceeni isterici erau disponibili spre ceea ce pancartele lor ziceau – “Free Hugs”. Ok. Ce e asta? Inițial am crezut că e mișcare/paradă gay, cu care by the way nu am nimic, dar Free Hugs? Wtf? Am reușit să mă strecor prin mulțime.
La “Humanitas” au promoția cu “2 plătești, 1 primești” cam de când au deschis librăria, dar numai azi am profitat de ofertă cumpărând 3 cărți pe care le doream de-o veșnicie. Și apropo mi-am dat seama că în ultimul timp mi-am luat cam multe cărți și ar trebui să o las mai moale.
Și cireașa de tort.
Azi, după ce-l iau pe Clau de la lucru mergem la Cora la cumpărat de-ale gurii. De vreo lună zace chiar la intrare un aparat din ălă (nu-i știu denumirea exactă) cu un fel de manetă cu care poți agăța jucării de pluș, pe care dacă reușești să le duci până la “orificul” din stânga le câștigi, cum ar veni, (vorbesc ca o 3 years old girl, dar altfel nu știu să explic asta). Ei bine n-are rost să zic că mi-am dorit mereu ca cineva să câștige o jucărie din asta “pentru mine”. Oricum credeam că-i imposibil, că e o făcătură, că nimeni nu a reușit să scoată vreo jucărie de acolo, cu atât mai mult că sunt din alea scumpe de la Disney, peste 100 de lei bucata dacă ar fi să le cumperi. Că să poți juca te costă 5 lei. Ei… superinteligentul meu prieten :) a reușit (din 2 încercări ce-i drept) să-mi câștige unul din piticii Albei ca Zăpada. Sunt atât de încântată că nu-mi mai încap în piele. Am cel drăguț pitic din lume la propriu “Bashful”. După aia ne-am distrat de numa de un tip săracu’ care a încercat și el, dar nu s-a prins care-i ideea aparatului și, nema jucărie :(
Cam acu o lună, într-o miercuri, cum altfel, cineva încerca să mă lămurească să intru în politică, dar chiar nu are rost să povestesc așa o grozăvie.
Voi?

Cred că am copt postul acesta de la prima emisiune, dar nu vedeam un titlu potrivit pentru el până azi când am avut revelaţia. Aşadar versiunea românească a celebrei “Extreme Makeover”, numită sugestiv “Frumuseţe pe muchie de cuţit” sau în traducere liberă “6 săptămâni de operaţii estetice”, a debutat cam de vreo lună. Am văzut doar o emisiune cap-coadă, însă suficient căt să mă scoată din pepeni (asta nu înseamă că n-am să mă mai uit, da noh). Ideea este că nişte dame care vor să fie frumoase, pleacă 6 săptămâni de acasă ca să se transforme cu ajutorul bisturiului şi al stiliştilor în dame de copertă. Ce e cu adevărat frustrant e că majoritatea n-au ajuns la emisiune din iniţiativa lor ci din cea a bărbatului de lângă ele, sau mă rog, a bărbabtului care ar trebui să fie lângă ele.
O doamnă pe la 30 de ani s-a trezit la emisiune pentru că soţul ei nu mai era mulţumit de nasul, sânii şi burta soţiei. Ceea ce domnul uitase este că femeia îi dăruise doi copii, nasul probabil că-l avea coroiat din tinereţe, pieptul se lăsase de la alăptat, iar burta nu era decât maltrată de vergeturile din urma sarcinilor.
O altă domnişoară de data aceasta, venise la remodelat după ce un tip care ajunse să o debaraseze de sutien rămăsese uluit că sânii ei sunt inegali, iar când a privit-o în ochi să-i spună asta a văzut că şi nasul e cam lung. Pentru informaţia domnului consternat trebuie să spun că toate femeile au sânii inegali numai că la unele acest lucru este mai vizibil. În acest caz îi recomand o păpuşă gonflabilă perfectă, sau o Barbie roz cu piciorele desfăcute (pentru că păpuşile aşa stau), pe bordul maşinii pe care cu siguranţă o deţine.
Vreau să văd emisiunea în care un domn va veni la sculptat după ce iubita îi va reproşa că are chelie, urechi clăpăuge, burtă care nu-i permite să-şi vadă părţile anatomice de sub şi paranteză în care poţi scrie un roman între picioarele de găină.
Până atunci alte doamne dornice de schimbare mai mult sau mai puţin forţată puteţi vedea sămbătă seara pe Pro Tv.

Azi am avut o zi care nu a semănat deloc cu precedentele, e una din zilele alea de care te tot miri. Și când mă gândesc la faptul că azi dimineață abia m-am târât la baie, ofuscată de faptul că-i luni, surmenată că trebuia să ies din casă, deprimată din cauze iluzorii, ca de obicei, unde mai pui că dormisem cam 4 ore noaptea trecută…
Și apoi se face că am trecut atât de repede peste toate astea…în timp ce stăteam la curs, gândindu-mă la câte am de făcut după…am decis să fac exact ce nu-mi propusem când am ieșit pe ușă, și anume să mă duc la fostul loc de muncă, de unde mai aveam de recuperat o hârtie. Atata curaj mi-a trebuit să ma urnesc încât era cât pe ce să nu merg. Și totuși iată-mă în fața ușii. Intru…am revăzut persoane dragi, oameni de care eram atașată pe vremea când lucram acolo, m-au primit bine, iar mie se pare că-mi lipsea revederea cu ei, sau poate îmi lipsea doar o revedere în general, cine știe? Oricum am împușcat 2 iepuri de-o dată: mi-am luat hârtia importantă și mi-am revigorat spiritul. N-aș fi crezut niciodată că s-ar putea întâmpla asta în locul acela, pe care recunosc că nu-l iubesc prea mult.
Și ca și cum asta n-ar fi fost tot, m-am gândit să trec pe la Anticariatul Academic, că tot era prin apropiere. Intru fără speranță, dar când colo găsesc exact ce caut de jumate de an și anume volumele lipsă din Opere Blaga, Minerva’74. Incredibil. Îmi iau 3, dar mai erau două pe care nu le am, însă cum zic să nu-mi las toți banii acolo, am hotărât că o să vin după alea altădată (oricum nu cred că cineva mai caută în disperare Blaga :D, sper).
Așadar, în plină depresie post sărbători, care mai nou se manifestă și după cele Pascale, am reușit să transform o zi de luni în ceva suportabil. Mai reușam asta prin generală și liceu cănd se întâmpla ca ziua mea să cadă într-o zi de luni, sau să cadă 8 martie lunea :)
Dar azi a fost doar 27 aprilie, și nu-i chiar rău că-i doar luni…să mai zică cineva că doar mă plâng :))

Sunt: modestă şi las să se vadă
Aş vrea: totul fără să aştept
Păstrez: pfoai…de la reviste vechi la tot felul de nimicuri din copilărie şi până azi
Mi-aş dori: să fiu mai relaxată
Nu-mi place: că oamenii sunt răi în mod gratuit
Mă tem: că nu apuc să fac tot ce vreau până mor (dar de ce ţi-e teamă nu scapi)
Aud: multe, reţin numai ce vreau
Îmi pare rău: că uneori pierd vremea
Îmi place: să-mi fac planuri
Nu sunt: falsă
Niciodată: nu mint
Plâng: rar, dar îmi face bine
Nu sunt multumita: de faptul că nu lupt mai mult pentru ce vreau
Sunt confuză: de multe ori
Am nevoie: de linişte
Ar trebui: să nu mă mai cramponez pentru orice
Familie: va fi importantă mereu
Greşeli majore: pun la suflet cam orice
Hobby-uri: citit, scris, film, văzut lumea, amenajat şi reamenajat camerele, urmărit la Tv diverse compeţtiţii sportive, talking and talking
Intimitate: chiar aşa
Jeans: îi port
Kitsch: mult prea prezent
Lucruri interzise: uneori sunt interesante
Machiaj: dermatograf, rimel şi gloss
Niciodată nu ai face/spune/purta…: hai să nu zicem niciodată la nimic că nu se ştie
Original: ce e din suflet
Parfumul preferat: acum imi place Dior-Poison, poate din cauză că mă dau cu el rar
Reguli: mă bazez pe morala personală
Shopping: uneori da, nu exagerez
Teatrul: aş vrea să pot merge des
Tentaţii: noh…ca fiecare
Ţinuta preferată: aia cu care mă simt bine dimineaţa
Vacanţa perfectă: noi doi oriunde priveliştea ne îmbată simţurile
Ziua de naştere: 20.10.1984

Cine doreşte să se servească…