Televizorul nu ne mai oferă nimic


Nu ne mai oferă de ani buni, doar că eu sunt absolut convinsă de asta doar de vreo 2-3 ani încoace. E aproape trist că plătim între 20 și 50 de lei pentru niște posturi tv la care nu ne mai uităm decât “din Paști în Crăciun” și atunci cine știe la ce competiție sportivă sau emisiune ieșită din comun.

Eu personal cunosc din ce în mai multe persoane care nu se mai uită la televizor deloc, care nici măcar nu mai dețin unul. Televizorul a devenit mai mult o sursă de dezinformare decât de informare, dacă în trecut mă uitam la “principalul” buletin de știri al zilei, de câțiva ani poate mai prind știrile de la miezul nopții și văd din ele primele 5 minute pe fundalul cărora adorm fără să le mai diger într-un fel sau altul.

Serialele nu mai pot fi urmărite la Tv pentru că nu te poți baza deloc pe achiziționarea noilor sezoane, filmele artistice sunt de toată jena, majoritatea difuzate și redifuzate, majoritatea proaste și pierdere de vreme. Divertismentul nu mai există și la cum merg lucrurile nici nu cred că-și va mai reveni vreodată. Emisiunile culturale există, dar faptul că sunt culturale nu îți garantează că sunt toate bune. Oricum cultura ca și atragere a publicului nu va funcționa niciodată.

Eu mă uit la TV la competițiile sportive care-mi plac. De exemplu urmează Olimpiada de iarnă care merită urmărită cât de cât, urmează Turneele de Grand Slem la Tenis, C.M. de Patinaj Artistic, și vara cele de Atletism. Gimnastică și Înnot. Mă mai uit la “Omul care aduce cartea”, la “Profesioniștii” (chiar, mai există?), la “Bazar” și dacă mai prind ceva emisiuni de călătorii. Pe Discovery mă atrăgeau emisiunile despre crime, pe care le urmăream cu interes dar numai când mai era cineva pe acasă :D acum parcă m-am plictisit și de ele. Apoi “În gura presei” chiar dacă uneori mă plictisește Badea, parcă nici el nu mai e ce a fost, uneori mă amuză tare, alteori schimb canalul, alteori adorm cu el zbierând pe fundal. Mă mai uit și la Eurovision, adică odată pe an.

Și ca și dezamăgire supremă, din acest an nici TV Satelitul nu-l mai cumpăr, oricum în ultimii ani îl luat și rămânea necitit, îl răsfoiam mai mult la Sărbători. Și asta chiar e ceva căci îmi luam Satlitul de vreo 10-12 ani :D

Sursa pozei.

!!! Am mai găsit un post interesant despre asta aici.
Voi vă mai uitați la TV, și dacă da, LA CE?

Nunta la Palat și Expomariage

Două evenimente “frumoase” au avut loc în acest weekend în Cluj, Nunta la Palat și Expomariage, ambele târguri de nunți fiind destul de bine organizate, lucru îmbucurător. Normal că au fost și părți care nu mi-au plăcut deosebit de mult, cum ar fi spațiul prea strâmt și atmosfera sufocantă de la “Nunta la Palat” sau greșelile de marketing de la “Expomariage” la care era nici să nu merg pentru că am aflat de el abia vineri în ziua deschiderii.


Nunta la Palat a fost din punctul meu de vedere peste Expomariage datorită locației, Muzeul de Arta, din plin centrul Clujului, apoi faptul că am mai fost la acest târg acu vreo 3 ani parcă mi-a dat mai multă încredere. Greșala a fost a mea că nu m-am gândit să merg vineri ci am ales ziua de sâmbată când a fost excesiv de aglomerat. Firmele prezente și-au făcut treaba zic eu, adică am văzut standuri foarte mișto aranjate, mai ales cele de flori au fost minunate, îți venea să le iei atunci acasă. Ce nu mi-a plăcut la aceste standuri a fost faptul că nu livrau decât pentru nunțile din Cluj, nasol ce să zic… Rochițe frumoase (adică din alea care să-ți ia ochii și să nu le mai uiți) sincer nu am văzut, deși erau multe mirese de 2010 probabil care au probat. Puțin m-am îngrijorat pentru că mi-am dat seama că tare greu va fi când mi-oi alege eu (deși mai am destulă vreme să mă gândesc ce mi-ar plăcea)
Prețul intrării a fost 5 lei și m-am întors de acolo cu o plasă de cărți de vizită și de pliante frumos colorate. A! și cu 3 reviste despre Ideal Mariaj la preț de una :)


Azi am dat și pe la Expomariage care s-a desfășurat la Sala Sporturilor din Cluj, aici a fost mai mult loc, dar mi s-au părut standuri mai puține, cel puțin alea cu flori au cam lipsit cu desăvârșire. În schimb ăștia au excelat la capitolul bijuterii, am văzut o grămadă de firme cu verighete care de care mai drăguțe și mai “pentru toată viața”, apoi au fost standuri cu mostre de torturi și prăjiturele, și alte câteva cu invitații și evident rochițe. Salon Gabriela a fost de departe cel mai căutat dar parcă și cel mai mare. Aici viitoarea nostră fină a încercat o rochiță deosebită, pe care probabil o va și achiziționa pentru nunta din iulie. Nu vă zic prețuri căci probabil le bănuiți…MARI.
La intrare am plătit tot 5 lei, aveau și ei de vânzare revista Mireasa, dar nu avea rost să ne mai luăm, mireasa pentru care am căutat rochie își găsise deja :)

Una peste alta, târgurile aceste sunt bune pentru că oferă diferite reduceri unui eveniment deja extrem de costisitor, iar în același timp îți formează o imagine de ansamblu a ceea ce presupune o nuntă de la floarea din piept până la cireașa de pe tort.

Ce urmează după o zi bună?

Atunci când am o zi o mai puțin bună (asta ca să nu-i spun nasoală, sau de tot rahatul) mă gândesc cu încântare că probabil după ea va urma o zi mult mai bună (dacă nu cumva chiar minunată, din aia în care simți că toată ființa ta respiră). Până aici e bine căci funcționez după principiul “după ploaie, cer senin”.

Dar ce mă fac atunci când am o zi bună, pentru care îmi vine să sărut pământul? Atunci ce? Dam raționamentul de mai sus peste cap și ne gândim cu groază că s-ar putea să urmeze o zi mai proastă? Partea asta deja nu-mi mai place, aproape că mă sâcâie. Și totuși…

Când eram în Franța am avut parte prin octombrie de câteve zile foarte urâte (puține, 10x God) și singură fiind le-am văzut într-o lumină și mai groaznică căci dacă nu e cineva care să-mi arate că frumusețea exista eu tind să accentuez trăsăturile grave ale fiecarei situații. Dar pentru că cea mai bună remontare tot de la mine vine într-un final, m-am gândit așa: “măi, deci trebuie să se întâmple ceva al naibii de bun în continuare pentru care trebuie probabil să plătesc în avans.” Și ghici ce? S-a întâmplat acel ceva foarte bun, iar mie mi-au mai trecut din supărări :)

De exemplu ieri am avut o zi lungă, destul de bună, aș zice dar care s-a terminat prost (am contribuit la asta, deci dacă tăceam filosof rămâneam ca să zic așa, deși nici măcar nu știu dacă îmi mai doresc asta). Acum să mă aștept la o zi proastă care să se termine bine? Care e varianta optimă? Să mă mai bazez pe legea compensației?

La voi ce urmează după o zi bună?

Și Marmota învelea România în staniol violet

Nu-i așa că suntem comici? Nu că suntem un popor foarte mișto cu un simț al umorului extrem de dezvoltat? Nu-i așa că-i cool ca pe lângă o armată de politicieni care respiră degeaba, România să mai aibă și un staff prezidențial care se ocupă cu “energiile”? Cât de frumos că un domn care era să devină perședintele României să creadă că a pierdut alegerile din cauza unor energii malefiece “că a fost influențat energetic”…. dar e și mai frumos că domnul care a câștigat aceste alegeri crede a fost ajutat în campanie de superputerile energiilor.

Mai urmează să auzim că Superman va fi consultant pe probeleme de apărare la Ministerul de Interne, Captain Planet purtător de cuvânt la Ministerul Mediului și inelul lui Rumburak ajunge pe degetele Ministrului de Finanțe. Ei asa zic și eu cu siguranță că scăpăm de criză financiară și dăm poate într-o criză de fiere, căci aceste energii se aude că ar ataca pe toate planurile.

Și să presupunem prin absurd (că oricum România e o piesă a lui Eugen Ionescu) că aceste energii influențează. Ce-ar fi să curățăm țara de hoți și nesimțiți, sau ce-ar fi să ne anunțe aceste energii că vine iarna și ar fi bine să nu ne găsească nepregătiți cu șoselele îngropate de nămeți, sau și mai bine să pună energiile sau energeticienii (că mai nou avem analiști și în așa ceva, ca și cum nu ne ajungeau analiștii militari) umărul la construirea autostrăzilor. Măi, când ai în dotare așa puteri și tu le folosești doar ca să-l oprești pe unu săracu’ să câștige niște amărâte de alegeri mi se pare foarte egoist… domnule.

Ia luați azi ceva violet pe voi să nu vă deoache nimeni, că eu mă îmbrac ca în fotografia de mai jos :)

În rochie de seară

Îmi caut o rochie (elegantă) … bine hai fie :D … îmi caut de fapt două (una scurtă, una lungă), pentru vară, nu pentru acum. Și tocmai că am timp la dispoziție mă tot gândesc și răzgândesc, tot caut și compar fără să ajung la un rezultat și fără să știu ce vreau. Drăguț, nu?

Am găsit la cineva pe Picasa un model absolul extraordinar, dar parcă văd că prin magazinele de la noi nu voi găsi așa ceva în veci. Pe comandă nu va ieși așa nici dacă invoc spiritele :) Dar ca idee așa ceva îmi doresc:

Detoxifiere


Ceai verde, ceai de urzică, ceai de mentă, ceai de lămâie, apa plată (barem 2 l pe zi), apă plată cu lămâie și miere de albine, lămâie fiartă cu miere, portocale, mandarine, kiwi, gref, pomelo, biscuiți digestivi, pâine neagră, carne de pui fiartă, pește, legume proaspete, nimic prăjit (poate doar pâinea), mișcare (măcar 30 de minute de mers pe jos în pas alert), somn liniștit, fără stres, fără cafea, fără alcool, fără petreceri pânâ dimineața, fără sare, zahăr sau grăsimi.

Foarte pe scurt asta înseamnă detoxifierea organismului, adică să-i luăm organismului de pe cap niște stresuri fie ele culinare, sedentare sau din alea care scot peri albi.

Și deși știm ce bine ne-ar prinde un astfel de tratament totuși nu-l facem. De ce?

Fără chef și măine-i luni

Grozav aș putea să zic. Nu am făcut nimic din ce mi-am propus în acest weekend. În afară că ma simt foarte plină și cu o mare dorință de a mă detoxifia după săptămânile în care am recuperat tot ce nu am mâncat în Franța, nu am nimic notabil de zis.

A! Am văzut Avatar la Odeon în Polus vineri și ieri acasă This is It + Fanboys măcar atâta, păreri despre ele, nu încă…

O săptămână bună vă doresc!