BAC 2010: Limba și literatura română, scris.

M-am amuzat puțin văzând subiectele de la prima probă scrisă a BAC-ului de anul acesta: Limba și literatura română. Nu o să spun că au fost ușoare, dar nu au fost grele, asta e sigur. Pot spune însă cu tărie că au fost frumoase. Și noi în 2003 când am dat am avut parte de subiecte faine la română, dar parcă anul acesta elevii au mai multă libertate ca oricând.
 
Subiectul al doilea și anume: Scrie un text de tip argumentativ de 15 – 30 de rânduri despre omenie, pornind de la următorul proverb: Fapta bună laudă pe om.” este fabulos. Sincer trebuie chiar să nu fi dat pe la școală 4 ani ca să nu fii capabil să-l faci.
 
La fel și subiectul 3 unde le-a căzut “basmul cult”, mai exact cred că particularitățile personajului. Păi aici trebuiau să dea cu “Harap-Alb” și sincer, cine naiba nu știe “Harap-Alb”?
 
Singurul subiect care hai să zic le-ar fi putut pune probleme (celor care nu au deschis cartea înainte de BAC nici din greșeală) este primul. Au primit un text la prima vedere presupun pe care au avut exerciții de vocabular și abilități de comunicare în scris.
 
Și asta a fost tot, cu timp de 3 ore, cu supraveghetori înțelegători și cu mintea la ei. Sunt curioasă de rezultate întâi, apoi și de perlele culese după acest BAC :))

Celelalte cuvinte

Era să plâng la Toy Story 3, faza aceea când jucăriile se îndrepată spre foc am văzut-o cu sufletul la gură. Mai aveam puțin și lacrimile curgeau. Mi-a plăcut mult “Povestea jucăriilor” pentru mi-a adus aminte de copilărie.
 
Aiurea e că până și CM de fotbal tot de copilărie îmi aduce aminte, de serile în care mă uitam cu tati la meciuri, sau de după amiezile în care ne jucam cărți afară pe bancă (Luci avea un set cu fotbaliști… mamăăă ce-mi plăceau cărțile alea). De o minge roșie cu buline albe pe care am primit-o în ’90 și de paletele de badminton pe care le-am primit în ’94 chiar în vinerea în care începea CM de fotbal din SUA. Uneori nici nu știu de ce mă gândesc la lucurile astea, nici nu știu cum de mi le amintesc chiar și după atâta vreme.
 
Pe vremuri nu eram melancolică dar nici nu sunt în stare să descriu în cuvinte ce stare aveam, așteptam ziua de luni, apoi pe cea de vineri, de sâmbătă, așteptam vacanța de vară, luna iulie, așteptam să iasă soarele și apoi mai așteptam să înceapă școală. Așteptam să mă liniștesc și așteptam în același timp să mă tulbur.
 
Între timp, lucrurile nu s-au schimbat prea tare:
 
Copilăria a venit la mine prin Toy Story 3, iar eu m-am alăturat jucăriilor într-o după-amiză de vineri în care am alergat printr-o ploaie torențială să intru la Odeon să iau bilete.
Luci nu mai are cărțile cu fotbaliști, dar încă îl pasionează subiectul, scrie despre fotbal și dacă vreți cel mai mic amănunt de la CM din Africa blogul lui vă stă la dispoziție.
 
Copiii încă primesc mingi roșii cu buline și sunt la fel de încântați, le țin cu amândouă mânuțele și încearcă să se joace cu ele.
Nici acum nu pot să spun că aș fi melancolică, dar nici nu sunt în stare să descriu în cuvinte ce stare am. Aștept, asta ar fi, aștept să mă liniștesc și în același timp să mă tulbur.

Azi ar fi trebuit să scriu despre o carte…

… și ar fi trebuit să citesc în mod absolut necesar alta. Dar în loc de asta merg la shopping cu one of my best friends, fix așa ca în Sex and the City (poate reușim să vedem și filmul, ce bine ar fi).
 
Dacă nu ar fi fost asta probabil că mi-aș fi plâns de milă pe undeva, nu de alta dar am gingia umflată, mă doare fiecare înghițitură și nu știu exact ce am pățit… sper să mă trateze shopping-ul, căci de multă vreme nu am avut parte de o astfel de sesiune. Asta nu înseamnă că o să-mi golesc buzunarele și așa prea goale, dar cel puțin îmi clătesc ochii și uit de durerea din cavitatea bucală.
 
Măcar nu plouă… încă :)

Meteo

Nu mă poate lămuri nimeni că felul în care s-a comportat “vremea” în această primăvară și acest începutut de vară este unul normal. Cred că atâtea ploi ca anul acesta nu îmi amintesc să fi încasat de când viețuiesc pe acest pământ.

 

 
Sincer, cât de normal poate să fie faptul că de la 1 mai la 1 iulie (azi-mâine) noi am avut parte de doar două săptămâni cu soare (ok, în una a fost caniculă, dar by the way… e vară)? A fost frumos de 1 mai și în săptămâna de după, iar apoi a mai fost frumos de prin 6 iunie până pe 12-13. Atât. În condițiile în care în rest a plouat aproape în fiecare zi, iar în alte câteva zile nori grei s-au luptat cu fiecare rază de soare.
 
În acest moment la Cluj plouă, plouă bine de câteva zile și la cum arată nu se va opri în grabă, nici azi și nici mâine. Șanțurile sunt pline cu apă, Someșul arată ca în februarie când se topesc zăpezile pe munți, iar atmosfera mohorâtă transformă orașul într-o mare și abuzivă prelată formată din umbrele.
 
Prefer să mă topesc la soare dimineața la 8, sau să crap de cald în mașina neagră la 4 după masa, sau să-mi vină să mă întind pe gresia din baie la 10 seară, decât să mă ascund sub umbrelă zilnic sau să mă prindă o ploaie torențială în centru când îmi era lumea mai dragă și să ajung acasă stopită până la genunchi. (Ieri m-a prins o ploaie lângă biblioteca de litere, care se afla la 10 minute de unde îmi parcasem mașina… nu vreți să știți în ce hal am ajuns la mașină cu tot cu umbrela care nu făcuse față acestei obraznice ploi “de vară”).
 
Vreau cod galben că trece temperatura de 30 de grade nu cod galben că va mai continua să plouă. Vreau soare care să mă facă să visez la vacanță nu ploaie care să-mi amintească că vacanța a trecut și ne pregătin de toamnă. Prefer să mă bronzez pe stradă decât să plimb pe alei ca o mâță plouată.
 
Vreau să văd curcubeul, dacă se poate cât mai curând :)
 

Sub zodia cumpenei

Departe de a fi genul care își citește cu pasiune horoscopul zilnic, recunosc: mă mai apucă uneori… și ieri m-a apucat. Căutând pe net am dat de cel mai haios horoscop din câte am citit până acum.
 
De curiozitate puteți să verificați ce descriere a primit zodia voastră, a mea sau a noastră, căci știu câte balanțe intră pe aici, a primit următoarea descriere:
 
Care se naste sub acest semn al Cumpenei va fi de treabã, frumos, curat, iubitor de dreptate, grãitor de adevãr, dacã obiceiurile cele rele nu-i vor schimba firea. Milostiv, cu bunãcuvitã, vesel si iubitor de muzicã. Curat la fatã, ochi frumosi, statura de mijloc, cãrnos la nas, minunat la obraz. Cuvios la toti oamenii ce-l vãd, când tãcut, cãnd prea vorbitor. Cu inima deschisã, fãrã nici o smintealã, viata lui plinã de tot dorul, sã se roage lui Dumnezeu sã nu fie prea mult iubit, dupa cum il aratã natura, sângeros, iute la mânie, dar indatã se întoarce si îi pare rãu de vorbele sale rostite din iutealã si mânia lui îi aduce mare pagubã. Va trãi cinstit, va fi adesea si mândru, iubitor de întelepciune si va fi vãzut înaintea altora. Oamenii nu vor prea îndrãzni a-i face vreun rãu pe fata, dar în spate va avea multi dusmani.
 
Și asta nu e tot, ne dă și motive pentru a fi o anumită zodie :))
De exemplu: de ce ai vrea să fii balanță? Pentru că:
  • Vrei ca toata lumea sa fie fericita.
  • Motto-ul tau: Am gust in toate.
  • Nu ai idei sau prejudecati preconcepute.
  • Oh, atat de iubitor.
  • Iti place sa fii drept.
  • Super sensibil.
  • O furtuna a mintii, dar de lux.
  • Urasti sa iei o decizie.
  • In continuu iti redecorezi casa.
  • Mare amator de senzational.
  • Iti cunosti bine limitele.
M-am distrat puțin și sincer, sincer, nu vreau să spun că în linii mari nu ar fi așa (dar naiba a mai văzut “filosof” care să creadă în horoscop) :)) :))
 
Pentru mai multe informații aici. (nu e reclamă, doar că mi-a plăcut) :D

Ridic din umeri și beau un ceai

De la două drăguțe din blogosferă am primit lepșe pe care le-am combinat. Anca mă întreabă la ce ridic din umeri (adică la ce am o reacție gen wtf?) :), iar Just me mă face să merg să mă uit printre ceaiurile mele.
 
O să încep în sens invers, tocmai mi-am făcut un ceai… verde și în momentul de față dețin doar 3 sortimente: ceaiul verde, unul de fructe de pădure după care nu mă omor căci pur și simplu nu mă dau în vânt după ceaiurile de fructe și mai am un ceai de mentă care pe căldurile astea merge perfect…. rece.
 
Iar acum să înșir câteva lucruri la care efectiv ridic din umeri căci nu le pot explica:
 
1. Am tot spus că nu pot pricepe răutatea gratuită a oamenilor, adică acel stil de a face rău doar de dragul de-al face, de-a scoate pe cineva din pepeni fără ca tu, ca om nasol ce ești să ai ceva de câștigat din asta. Sunt atât de mulți și mă plâng de atâtea ori din cauza lor că… ridic din umeri și nu-i înțeleg.
 
2. Nu pricep cum cineva mai poate crede că în România se mai poate schimba ceva la nivel de clasă politică. Mi se pare că acești naivi care încă mai speră nu au altceva mai bun de făcut, cum ar fi să se detașeze complet de tot ceea ce înseamnă “conducerea țării” și să trăiască așa cum își aștern… singuri sau și mai bine să plece din țară.
 
3. Ridic din umeri de fiecare dată când îmi dau seama că dacă prostia ar durea unii s-ar tăvăli în chinuri. Adică mă minunez că unii pe lângă faptul că sunt mai puțin înzestrați intelectual asta că să nu le zic mai urât, mai fac și pe deștepții. Deci, ești prost și mai pui și frână (o arați cu orice preț).
 
4. Bărbații care cred că o relație serioasă înseamnă că vor intra “sub papuc”. Nu pot decât să le dau un sfat: Grow Up.
 
5. Femeile care nu vor să se căsătorească și nici să aibă copii, pentru că e mai cool să fii liberă ca pasărea cerului, le e frică de certificatul ăla de căsătorie de zici el ar schimba și altceva înafară de starea civilă, iar un copil le-ar îngreuna viața iremediabil. Am avut ocazia să întâlnesc câteva.
 
Și hai să nu mă întind că pare că la prea multe ridic din umeri și risc să mă enervez… mai bine mai beau ceai. A! și cine vrea să se servească cu lepșele e invitat și încurajat să o facă… nu le dau mai departe că e luni… știu :)