Raliul Clujului 2011

Ieri am ieșit la iarbă verde printre mașini, că fix asta îmi lipsea, dar culmea… a fost drăguț. L-am văzut și pe Ponta cu ocazia asta și pe Titi Aur și pentru a mia oară barajul Tarnița. A fost Raliul Clujului de la Mărișel la Tarnița pe o vreme de-a dreptul caniculară, cu foarte puțini oameni care au venit de fapt să vadă raliul, oricum nu se putea sta pe traseu căci locația deși superbă este și destul de periculoasă pentru “gură cască”. Așa că am stat la Finish și am făcut poze, cu mașinile, cu oamenii și cred că cele mai reușite cu peisajul foarte înverzit al dealurilor de prin preajma Clujului. Câteve ore de aer proaspăt și… noxe :)

Home. Tired

Ce ați făcut de Paște? O să vă povestesc și eu, dar normal, acum sunt pe fugă, de fapt cam de o săptămână sunt pe fugă și serios că am obosit. De aseară, de după 10, când am ajuns în Cluj vreau să văd numai patul. Dar îmi revin eu :)

Voi?

La iarbă mai puțin verde

Prin nu știu ce împrejurare am simțit noi că sâmbătă ar fi o zi frumoasă de primăvară… așa că ne-am luat mașinile, câțiva cartofi, cărnați și cărbuni și am mers la Mărișel (la 20 de km de Cluj). Aș zice că toate bune și frumoase, dacă în drum spre “iarbă verde” n-ar fi venit între timp iarna. Eu așa vânt nu am mai prins la Cluj și îmi puteam imagina că așa ceva poate face vremea numai prin Bărăgan, dar se pare că am primit și noi o mostră… Pe lângă asta, a mai venit și ploaia, așa în rafale printre câteva reprize de soare.

Dar să nu credeți că nu ne-am mâncat cartofii și cârnații chiar acolo, cu o mână mâncam, cu alta ne ștergeam la nas, dar esențialul a fost că eram împreună la iarbă verde sau mai puțin verde, într-o sâmbătă de aprilie. Mamăăă și ce buni au putut fi cartofii ăia înveliți în staniol și copți în jar… ca pe vremuri la deal (atâta doar că atunci îi făceam pe disc).

Întorși acasă am băgat fiecare câte un Coldrex (măcar aici plicul chiar a fost verde), ne-am vârât sub plapumă la căldurică și am ascultat simfonia de afară. M-am simțit ca la o cabană în creierii munților, înconjurată de nămeți… pe când “afară-i șuierul furtunii”.

Înfloresc grădinile

Chiar dacă internetul ne zice că de săptămâna viitoare temperaturile vor scădea și că vor veni frumoasele ploi de primăvară, săptămâna aceasta Clujul s-a îmbrăcat mai subțire. Am avut parte chiar și de prima sâmbătâ (după un lung șir de 3 la număr) în care stropii de ploaie și-au făcut apariția abia pe la 7 seara când deja eram în casă. Dar și așa, mirosul de ploaie călduță mi-a prins bine… nu mai e cale de întoarcere, am scăpat de cojoacele groase. Iar la Cluj, în sezonul ce tocmai s-a încheiat, am simțit cojoacele alea, parcă mai grele ca în alt an.

Vineri, la cele 19 grade cu tentă de 20, am urcat până sus la Cetățuie, așa că într-un slalon printre musafiri și alte sarcini ale zilei. Am petrecut o oră pe bancă citind cu soarele ” în cap”, încărcându-mă ca o baterie.

Sâmbătă după o dimineață care s-a prelungit până pe la 3, am petrecut o după amiază la Tarnița. Vânt călduț, apă, nori, apoi soare, apoi iar nori, dar o lumină difuză ce anunța apropierea căldurii a invadat toate pozele pe care le-am făcut. Din păcate, față de anul trecut, locul mi s-a părut parcă mai împânzit de buruieni, dar totuși frumos, inexplicabil. E minunat să ai așa un loc la 20 de minute de Cluj, un loc în care să dai o fugă total neplanificată.

Înfloresc grădinile, cerul s-ar putea să nu fie în fiecare zi ca oglinda, dar fiecare rază de soare ne aduce mai aproape de vară. Și ce mult îmi place mie vara…

Bârlogul lui Faust

Merg susținut la Biblioteca Centrală Universitară din Cluj, de 3 ani de zile. Știu că ea se numește Lucian Blaga în cinstea marelui scriitor, știam povestea “exilării sale” la BCU după ce i s-a desfințat catedra de la Universitate, dar niciodată nu mă gândisem cu adevărat care a fost biroul său. De fapt mă gândeam că a fost o incăpere obisnuită care acum o fi ocupată de vreo secretară…

Reptet, merg de 3 ani, mă învârt prin Bibliotecă ca la mine acasă.. și totuși abia săptămâna trecută am zis: hai să cobor de la etajul 2 la etajul 1 prin cealaltă parte a scărilor, pe unde nu cobor de obicei (asta nu înseamnă că nu am mai coborât). Ei… la jumătarea lor (undeva pierdut între etajul 1 și 2) există o ușă mica parcă desprinsă din Alice în Țara Minunilor, pe care citesc cu litere mari “Bârlogul lui Faust”. Mă apropii și nu-mi vine a crede… văd numele lui Blaga și explicația: cum că în perioada imediat următoare destituirii de la Catedra de Filosofia Culturii, lui Blaga i se oferă un post mic la bibliotecă. Aici, pe acea ușă micuță intra marele (propiu+figurat) poet și filosof, să lucreze cât era ziua de lungă. Aici l-au vizitat foști studenți, aici este locul la care face referire în scrierile lui când vorbește de perioada bibliotecii și mai ales aici își scrie sârguincios traducerea la Faust (cea mai bună din literatura română). Aici, acolo… în Bârlogul lui Faust. N-au trecut decât 50 de ani de la moartea sa și probabil cam 60 de când cobora și urca și el scările prin același loc ca și mine.

Am găsit răspunsul și am tremurat puțin înaintea lui, acolo între “nebănuitele trepte”… chiar sub nasul meu, pe unde mă purtau mereu pașii fără să ridic puțin privirea. Nu știu dacă se poate intra acolo, dar mi-am imaginat un birou micuț și învechit (cum altfel poate fi un bârlog?).

Ușa aceea micuță, încăperea acea cu iz claustrofofic, mă fac să vă respect ceva mai mult domnule, Blaga!  Mă bucur că pașii mi-au fost “îndrumați” întracolo. A fost ceva magic.

De 3 X C: Cluj, Cristina, Cărți

Ieri am cunoscut-o pe Cristina, posesoarea și creatoarea blogului Prelude in E minor, care se afla într-o scurtă vizită de o zi jumate la Cluj. Dacă e să mă întrebe cineva cum a ajuns Bianca de la Cluj să se întâlnească cu Cristina de la Iași, răspunsul ar fi următorul: pentru că într-o zi li s-au întâlnit comentariile despre cărți pe blogul uneia dintre noi.

Pentru necunoscători, Prelude in E minor este unul dintre cele mai inteligente și cochete bloguri pe care le citesc, iar când am auzit că vine Cristina la Cluj am zis că este o șansă deosebită să o întâlnesc. Ceea ce s-a și întâmplat. Și pe unde m-am plimbat cu Cristina? Prin librării… evident: Carturești, Humanaitas, Dacia… a fost o reală plăcere, în plus Cristina este o fată foarte inteligentă și simpatică.

Din păcate Clujul nu e chiar atât de verde și nu am apucat să urcăm la Cetățuie și nici să ne bucurăm de o sesiune foto in Parcul Central, dar la următoarea vizită mă țin de promisiune și recuperăm restanțele.

A! și cu ocazia întâlnirii am primit și cartea pe care o câștigasem pe blogul Cristinei, asta cu ceva vreme înainte ca eu să aflu că ea va veni la Cluj. M-am și pus deja să o citesc, este vorba de Cititorul din peșteră de Rui Zink. Mersi :*

P.S. Tot din păcate nu am poze, dar Cristina care este un artist sper să mi le trimită și mie  pe cele pe care le-a făcut ieri.

Cluj Christmas Lights 2010

Clujul îmbrăcat de sărbătoare!
 

 
Aseară am fost într-o plimbare pe centru ca să vedem minunatele beculețe de Crăciun care s-au aprins vineri și de care toată lumea vorbea de la farmacie pân’ la primărie. Nu știam de ce anul acesta a fost atâta tam tam cu ele. Apoi, am citit pe net că s-a cheltuit mai mult ca în oricare alt an pentru ele și că adio concerte de Revelion din cauza lor. Tot bugetul alocat de primărie pentru sărbătorile de anul acesta s-a dus pe beculețele în stil vienez, cică, venite tocmai prin Elba Timișoara.
 
 
Am fost curioasă, sincer, așa că am mers să le văd. Noh… mie nu mie se par justificate milioanele de lei investite, dar probabil așa o fi arătând Viena împodobită de Crăciun ?!? Ce mi-a plăcut e că fiecare piață are o singură culoare și că în Piata Unirii au pus un patinoar destul de mare și niște căsuțe din lemn care probabil se vor aliniate ca la un târg de Crăciun sau ceva… Idee care nu e rea deloc. În rest…
 
 
Acum, poate vrea și altcineva să ne arate cum s-a îmbodobit orașul lor de sărbătoare. Sunt tare curioasă cum arată și alte orașe, de la noi sau de afară. Ce ziceți? Transformăm asta în leapșă și poate mai postează și alții pe blogurile lor poze din orașele îmbrăcate în lumină…