Vacanță în Cipru: lucruri de știut și de făcut în zona Ayia Napa/Larnaca + day trip la Nicosia

Vacanța noastră îndelung așteptată în Cipru s-a întâmplat anul trecut în luna august. Ne-am gândit mult dacă să mergem totuși tot pe varianta de lună august, însă toate socotelile făcute ne-au setat vacanța chiar la început de lună. Vă spun sincer că niciodată n-am avut așa emoții în ceea ce privește vremea, știut fiind faptul că în Cipru este foarte cald inclusiv în octombrie, dar nu a fost cazul (recordul din Rhodos – iulie 2021 nu se dă bătut). N-am știut multe despre Cipru înainte de această vacanță în afară de faptul că în full season stai și te prăjești la soare, te bălăcești în ape incredbil de frumoase, mânânci foarte bine și teoretic te plimbi destul de puțin. Ajunși acolo însă, am descoprit o insulă mai mult decât frumoasă și de ofertantă turistic, cum n-aș fi crezut, și-am plecat desigur cu ideea clară că este o insulă pentru mai multe vacanțe. O săptămână este mult prea puțin și poți vedea cel mult o zonă din toată țara, dacă nu vrei să alergi haotic (în cazul nostru nostru, zona Ayia Napa/Larnaca). Și-am vrut musai să vedem și Nicosia!

Am zburat din Cluj spre Larnaca cu Wizz Air, un zbor destul de scurt, care ne-a dus destul de mult peste coastele Turciei și când am ieșit din aeroport m-a izbit izul exotic al locului. Da, întreg teritoriul este mai exotic decât Grecia, deși vei citi peste tot că Cipru seamănă cu Grecia și e cel mult un amestec între Grecia și Turcia, dar cu o puternică identitate locală. Așadar, am fost destul de nerăbdători să-l descoperim, chiar dacă am ajuns la cazare undeva în timpul după amiezei, fără mult timp la dispoziție din prima zi. Ca de obicei, plecasem de acasă cu un mic plan al vacanței: ce să vizităm, unde să ne bălăcim, cam ce să mâncăm, însă ce ne-a ieșit în 7 zile am povestit mai jos 👇 și poate sta la baza organizării unei vacanțe în această zonă din Cipru.

Ayia Napa – principalele plaje și obiective turistice

Practic am început să descoprim Ayia Napa de la Pantachou Beach – pentru noi fiind plaja din apropierea hotelului în care am fost cazați (Okeanos Beach Boutique Hotel), foarte aproape de Portul Limanaki, principalul port turistc al zonei. Dacă aveți cazarea în această zonă atunci putem spune că sunteți și destul de aproape de centrul stațiunii, adică Ayia Napa Square cu semnul I love Ayia Napa. Dacă aveți puțin noroc, în această piață se desfășoară și multe evenimente de care vă puteți bucura. Când am fost noi se desfășura de exemplu – Festivalul gusturilor. Însă cel mai cunoscut obiectiv turistic al locului este Manăstirea Ayia Napa (cu icoana făcătoare de minuni), care se află și ea în centrul stațiunii (menționez asta pentru că Ayia Napa este foarte întinsă). Iar pentru celebra Nissi Beach, una din cele mai frumoase plaje europene (se spune), aveți puțin de mers din centrul stațiunii și vă recomand să nu vă bateți picioarele prin soare și să luați un autobuz local.

Plajele din Ayia Napa sunt destul de pietroase, cum este Pantachou și de fapt toate cele din apropierea portului și din apropierea principalelor artere turistice ale orașului, însă sunt mult mai liniștite decat foarte cunoscuta Nissi Beach. Vă spun sincer că noi aveam în plan să mergem de mai multe ori la Nissi, însă o singură dată ne-a ajuns, pentru că efectiv nu am avut unde să ne punem prosoapele, de șezlonguri libere nici nu putea fi vorba. Iar un loc atât de aglomerat este prin definție nu suficient de curat pentru gusturile noastre. Da, apa arată fantastic, are o culoare incredibilă, este foarte potrivită pentru copii, însă noi nu am fost impresionati doar de acest lucru, a fost unul din cele mai aglomerate locuri în care am ajuns în Europa, iar asta spune tot. Pantachou, în schimb, la care făceam efectiv 10 pași ieșind din hotel a fost extrem de calmă și de caldă, însa în apă ai fi avut nevoie de papuci speciali, așadar am stat doar două după amieze la plajă aici și în ultimele două am ajuns și în cel mai frumos loc pe care l-am văzut în Cipru și anume Ayia Tekhla Beach, dar despre ea puțin mai jos.

P.S. Din întâmplare am ajuns și la Adams Beach Hotel, pentru că am început să ne plimbăm pe plajă trecând de Nissi Beach și-am tot mers până ne-a atras o priveliște frumoasă spre o plajă foarte stâncoasă. Se pare că această plajă a luat neoficial numele hotelului. Am intrat și în hotel, desigur, pentru că era plin de turiști pe acolo, sunt o grămadă de magazine cu suveniruri, restaurante și cafenele, dar cel mai mult ne-au plăcut piscinele (pe care doar le-am admirat, noi nefiind cazați acolo). Însă, dacă bugetul nu este o problemă și căutați ceva cu niște piscine absolut fabuloase, atunci spre acest hotel trebuie să vă îndreptați.

Ayia Napa – de văzut, făcut și savurat cu copiii

Dacă sunteți în vacanță cu cei mici atunci pe lângă bălăceală, nu trebuie să ratați cele două parcuri de distracții din Ayia Napa: Parco Paliatso și Dolphins Luna Park, să-i luați într-o mini-croazieră cu submarinul Nemo, să le oferiți o “pedichiură” făcută de peștișori și OBLIGATORIU să-i duceți la Muzeul Thalassa. Probabil, dacă mergeți fără copii, aceste locuri și activități nu vă vor spune nimic, dar dacă sunteți cu ei, acestea vă vor părea cele mai de interes locuri din toată vacanța. În Parco Paliatso, noi am fost în fiecare seară și de doar de două ori la Dolphins, dar a meritat de fiecare dată să avem la finalul zilei un copil fericit care și acum în noiembrie ne zice: “mi-e dor de Cipru!”, iar noi știm exact de ce :)

Mini-croaziera cu submarinul Nemo a fost interesantă fie și numai pentru faptul că în timpul ei au difuzat pe un ecran mare înconjurat de imense geamuri de sticlă, prin care puteai vedea în adânduri, filmul Finding Nemo, pe care și eu l-am urmărit de acolo alături de ceilalți copii. Iar o croazieră este ceva ce recunosc că îmi place să facem în fiecare vacanță, nu doar pentru Albert. Pe mine, ca adult, mă relaxează foarte tare să simt briza pe piele din larg, să mă simt înconjurată de apă albastră fără să văd țărmul și doar să mă uit la valurile create de barcă în timpul călătoriei (care mi se pare o formă superioară de meditație). În ziua croazierei, am lăsat ca totul să fie despre pești, am mâncat prânzul la localul cel mai cunoscut pentru fructe de mare din Ayia Napa, Ocean Basket și seara am fost cu băieții la ceva ce noi am numit “pedichiură piscicolă” :) Eu n-am servit, dar a fost foarte amuzant să mă uit la picioarele lor înconjurate de peștișori.

La Muzeul Thalassa am fost în ultima zi, pentru că am avut un zbor după amiază, iar dimineată am rezervat-o anume pentru a merge aici, ascunzându-ne de căldură. Muzeul nu este mare (poate din acest motiv este și atât de potrivit pentru copii) și are o piesă de rezistență, replica navei comerciale Kyrenia, a cărei scufundare și conservare este și azi studiată cu intensitate în Cipru. În plus, muzeul recent renovat arată extrem de bine și este cumva închinat mării și a impactului ei asupra dezvoltării Ciprului. Ne-a plăcut foarte mult de la mic la mare, dar mai ales la mic. S-au făcut multe poze, s-au văzut multi, mulți pești, s-au numărat multe scoci și s-a decretat că vacanța nu se putea termina mai bine.

Ayia Napa – locuri de luat masa

Am avut demipensiune la hotel și în acest an și tare îmi pare că am început să ne obișnuim. Oricum știam că în Cipru se mănâncă foarte bine, prânzurile nu ne erau acoperite și oricât de mult ne ziceam că merge să mâncăm ceva pe plajă și ajungem la cină mai devreme, tot n-am rezistat unor tentații culinare. Așadar ce am încercat noi în Ayia Napa și recomandăm mai departe:

Ziceam mai sus de prâznul la Ocean Basket, mai ales că una din locații se afla lipită de hotelul nostru. Ideea a fost așa – trebuie să mâncâm aici într-o zi, pentru că Albert gustase la Ineu niște hamsii prin iulie și a zis că este ceva next level în materie de pește. Sigur că noi am râs de treaba asta ținându-ne de burtă, dar el nu a uitat cât i-au plăcut hamsiile și ne-a cam scos la prânz. Nouă ne-a plăcut (și tuturor celor de pe Tripadvisor), așa că singurul care a plecat flămând de aici a fost Clau, care nu e prieten cu peștele, dar și-a luat revanșa în una din zilele următoare.

În ziua în care am fost la Nissi Beach, am mâncat prânzul la o terasă cochetă pe care abia o vedeai de tufele imense de bougainvillea ce o înconjurau. Gardens Restaurant o să-mi rămână în memorie ca locul unde am mâncat cele mai bune bruschette din viața mea, care nu aveau decat roșii, ulei de măsline și oțet balsamic cu miere (ceva sortiment local), pe care mai apoi l-am căutat în toate locurile în care am ajuns în Cipru și l-am găsit la un boutique in Ayia Napa, devenind desigur achiziția vacanței (chiar acum când scriu, mi se face poftă și cred că azi pun de câteva bruschette à la maison).

Plimbându-ne prin Ayia Napa într-o seară, am dat de un local ce părea că nu se potrivește în peisaj, dar care părea foarte căutat de turiști. I-am dat și noi o căutare pe net și așa ne-am propus că, dacă vrem să se bucure și Clau de pește în Cipru, singura noastră șansă ar fi să băgăm niște sushi la Kohaku. Albert nu este fan (ce copil e fan pește crud?) dar se pare că îi place Ramen-ul, așa că, iată cum puteam sătura toată familia! Locul este, cum să vă spun, sparkling, în toată stațiunea asta care e un amestec între Faliraki, Kalamaki și Budva, ca să vă faceți o idee (care poate fi flatantă, dar numai până la un punct, dacă mă înțelegeți).

Pe lângă terasa Mango am trecut aprope în fiecare seară când ne porneam în plimbarea de după cină, dar i-am acordat șanse în fix ultima zi, când tot ce mai încăpea în programul nostru între Muzeul Thalassa și plecarea spre aeroport era un fresh de portocale răcoros într-un loc cu adevărat relaxant. Și iată, se pare că îl găsisem dintotdeauna și nu puteam pleaca fără să-l testăm. Ne-a plăcut, mai ales că la plecare am observat că se puteau răsfoi și cărți din mini bliblioteca localului.

Și-am ajuns și la cina cea de vacanță – masa memorabilă pe care încercăm să o avem în orice ieșire mai scurtă sau mai lungă. Vă spun drept că toată săptămâna ne-am gândit unde ar fi cel mai bine să rezervăm, pentru că doar un lucru ne era clar: vrem să mâncăm MEZE! Ce sunt astea? Păi MEZE este o selecție de porții medii de aperitive ce se pot comanda pentru minim două persoane și încununează cam tot ce are de oferit bucătăria cipriotă. Cuvântul își are originea din limba persană, a trecut apoi la otomani pentru ca în zilele noastre să ajungă să desemneze o mâncare tradițională pentru insula Cipru. Și după câteva cercetări, am făcut rezervarea la AVRA. Nici n-am cuvinte să vă spun cum s-a mâncat. Îmi vine iar să râd, eu nefiind o mare gurmandă, sunt mai mult curioasă decât mâncăcioasă, însă a meritat să mergem cu Albert aici. Lui nu i-am comandat nimic, că a luat de la noi de prin farfurii, dar pentru că aceste meze nu pot fi descrise nici vizual, nici cantitatvi, nici calitativ, vă las poza de mai jos și vă mai zic ce concluzie a tras copilul în urma mesei: “am mâncat ca niște regi!” :)) Asta pentru că tot veneau cu farfurioare pe la mese, iar noi (și alții de pe la alte mese) nu prea apucam să terminam felurile de dinainte. Ce mai, a fost o experiență amuzantă (deloc sofisticată sau foarte scumpă, ceva gen “all you can eat” de pe la noi) înainte de orice demers culinar extravagant. Îl recomand ca ceva musai de făcut în Cipru, pentru că adulții SIGUR se vor sătura, copilul ceva, ceva tot va mânca și desigur, toată lumea se va amuza.

Ayia Tekhla – cel mai frumos loc văzut în Cipru (de data aceasta)

Plaja și bisericuța Ayia Tekhla mi-au rămas la suflet pentru totdeauna. Știți acele locuri pe care e suficient să le vezi o singură dată și să ai cu ele o chimie perfectă? Da, da, un fel de dragoste la prima vedere, numai că e cu locuri, nu cu oameni. :) Pentru mine acesta e un astfel de loc. Poate am avut o zi ceva mai sensibilă, nu știu, dar am găsit locul ăsta foarte aproape de paradis. De la cum arată, ce vibe transmite, la cum m-a făcut să mă simt, TOTUL la acest loc mi-a “vorbit pe limba mea”. Foarte aproape de Ayia Napa și accesibil cu autobuzul ce face legătura dintre Ayia Napa și Larnaca, nu mi-a trebuit mult să-mi doresc să mă întorc și în ziua următoare (penultima a vacanței) și să stau aproape până la apus, în ideea că poate mă satur de el. Nu s-a întâmplat, desigur, așa că nu cred că îl pot recomanda destul, dar pentru noi chiar a fost cel mai fain loc în care am ajuns în Cipru de data aceasta. Pont: prânzul pe plajă la Blue Bar a fost exact ce ne-a trebuit într-o zi în care puteam trăi bucurându-ne numai ochii și inimile (dar noah, dacă puteam bucura și stomacul, de ce nu?)

Larnaca – orașul Sfântului Lazăr

Larnaca este al doilea cel mai mare oraș al insulei Cipru, după capitala Nicosia și găzduiește principalul aeroport al insulei, Larnaca International Airport (pentru ca aeroportul din Nicosia este închis datorită crizelor geopolitice suprapuse de ani de zile). De asemenea, în Larnaca se află și portul cel mai mare din Cipru, Larnaca Marina, așa că sunt șanse mari ca Larnaca să fie și cel mai plin de turiști oraș din Cipru, însă categoric nu este și cel mai pitoresc.

Dacă merită un day trip din Ayia Napa cu siguranță răspunsul este da, mai ales pentru Catedrala Agios Lazarus, construită pe mormântul Sfântului Lazăr cel înviat de Iisus Hristos. Nouă ne-a plăcut tare mult, este printre cele mai frumoase biserici ortodoxe în care am pășit, iar faptul că am putut să coborâm sub ea, la locul unde se crede că a fost înmormântat Sfântul Lazăr, pot zice că a făcut tot farmecul experienței.

În rest, în Larnaca este de făcut o plimbare pe principalele artere ale orașului, foarte vaste, dar nu extrem de cochete (totuși aici, față de stațiuni dai și de mall-uri și de magzine de brand, multe cafenele și baruri etc). Se poate vizita Fortul de la malul mării (Cetatea Larnaca), unde noi n-am intrat, căci cineva se miorlăia după o înghețată, însă vis a vis de Fort am zărit o cafenea Coffee Island pe care o știam din Atena și Aegina și n-am rezistat la un frappe decent. Pentru prânz am ales să ne așezăm la Glikolimono, pentru că terasa era atât de frumoasă și de atractivă încât și dacă nu ne era foarte foame, tot ne-am zis că merge o village salad proaspătă și răcoroasă (care e varianta cipriotă a celebrei salate grecești).

Ne-am încheiat vizita în Larnaca pe plaja Finikudes (de-a lungul falezei cu același nume) dar nu pentru bălăceală, ci doar pentru o plimbare, căci sincer, ne propusesem să lenevim la piscină în acea după amiază și cum apucasem să spunem și copilului, atât ne-ar fi trebuit să nu ne ținem de promisiune!

Nicosia – singura capitala divizată din lume

Încă înainte de a ajunge în Cipru, ne-am dorit foarte mult să ajungem la Nicosia, să vedem această capitală faimoasă pentru trecutul ei impresionant, prezentul ei zbuciumat și viitorul ei cam incert. Am citit și căutat informații despre cel mai bun mod de a o vizita și am ales să mergem până la urmă într-o excursie organizată. Ne-am temut noi că nu va fi suficient de interesantă pentru Albert, dar ne-am înșelat foarte tare, căci după ce i-am povestit (pe înțelesul lui) că este un oraș jumătate al Ciprului și jumătate al Turciei, Albert a decis cu mult entuziasm că “mâine mergem să vizităm altă țară!”. Și nici n-a fost foarte departe de adevăr.

NicosIa (cu accent pe I în greacă) sau Lefkoşa (în turcă) este cel mai mare oraș din insula Cipru, unde locuiesc aproximativ 350.000 de oameni, peste 200.000 în partea greacă (în capitala administrativă a Ciprului, țara membră UE) și restul în partea turcă (în capitala administrativă a Republicii Turce a Ciprului de Nord, recunoscută doar de Turcia). Da, vorbim de același oraș! Vi se pare complicat? Chiar este, aș spune. În prezent, singura capitală divizată din lume, Nicosia își duce existența tumultoasă între partea nordică (turcească) și partea sudică (grecească), cele două fiind despărțite de o “Linie Verde”, o zonă demilitarizată, zonă tampon a Națiunilor Unite (ONU). Așa se face că pe principala arteră comercială a orașului, o pietonală superbă, Strada Ledra, se află o graniță în toată regula, unde oamenii își prezintă frumos pașapoartele dacă doresc să treacă dintr-o țară în altă “țară”.  Da, vorbim de același oraș! Dacă doriți să aflați cum s-a ajuns în această situație, care este povestea invaziei turce a Ciprului de la 1974, vă invit să citiți acest articol ca să înțelegeți contextul și până la urmă să înțelegeți de ce lucrurile stau așa cum stau în Nicosia și toată lumea, aparent, pare să fie OK cu asta.

Strada Ledra și splendidele străduțe adiacente

(Foto sus) Punctul de trecere în Ciprul de Nord, aflat sub dominație turcă 

Pentru o priveliște de la înălțime asupra capitalei divizate a Ciprului, vă recomand o urcare în Turnul Shacolas, aflat pe Ledra în partea grecească (noi n-am mai avut timp, deși ne-am plănuit să avem). Apoi, vă puteți ascunde de căldură în Piața Dionisiou Solomonou sau puteți rătăci pe minunatele străzi centrale, pline cu magazine ale marilor branduri, cafenele celebre, restaurante de top și tot ce are mai bun de oferit orice capitală europeană, căci dacă nu ai ști povestea, n-ai bănui că în cealaltă parte de oraș lucrurile stau cu totul altfel.

Turiștii însă se înghesuie efectiv în partea turcească, mult mai exotică și mai boemă, interesantă tocmai pentru că totul pare fără logică, așa că după ce traversezi Ledra, o iei frumos spre checkpoint ca să treci dincolo, proces extrem de simplu și nepericulos. Imediat ce ai trecut de vamă, strada Ledra continuă, însă în cu totul altă atmosferă: magazinele de brand sunt înlocuite de un fel de bazar cu sute de obiecte vestimentare contrafăcute, cafenelele third wave sunt înlocuite de un fel de buticuri mici de unde fumegă cafele la ibric, iar restaurantele de top sunt aici localuri colorate, deloc pretențioase, dar cu mirosuri îmbietoare. Deigur, noi n-am făcut excepție și imediat ce am trecut dincolo ne-am dus să măncăm la Ledrahan, mai ales că Cineva nu a apreciat așa cum se cuvine micul dejun de la hotel. După ce am mâncat pe săturate, am purces la vizitat și primele locuri în care am poposit au fost Buyuk Han Caravanserai și Moscheia Selimiye (închisă, însă). Buyuk Han Caravanserai este o splendoare, cel mai frumos loc din Nicosia Ciprului de Nord, aș fi stat acolo zile și nopți ca în povești (numai că depindeam de timpul în care trebuia să ne întoarcem la autocar). Aici le aveai pe toate: restaurante, terase, anticariate, magazine cu suveniruri drăguțe pentru care bineînțeles se putea negocia conform tradiției, o mulțime de tufe fotogenice de bougainvillea, ce mai… am fost o mirare de când am intrat și până când am ieșit.

Apoi am intrat în Marele Bazar, de unde încă îmi pare rău că nu am cumpărat nimic câci totul arată extrem de bine și de proaspăt. Acesta este locul de unde întrega populație turcă a Ciprului de Nord își face cumpărăturile zilnice, de la eșarfele și straiele tradiționale colorate, la munții de rahat și de fructe uscate, bomboanele și baclavalele (pe care eu le ador în cel mai nesănătos mod cu putință) și totul era astfel expus încât să-ți ia ochii. Iar oamenii, toți oamenii mi s-au părut prietenoși și serviabili. N.B. Pentru că nu am avut cash ne-au lăsat la bazar să folosim toaleta gratuit, deși nu înțelegeam ce ne spunem între noi, am înțeles că nu e nicio problemă dacă nu putem plăti, zâmbetele și limbajul semnelor ne-au asigurat că e în regulă. Și trebuie să spun că a fost și nesperat de curat!

Am stat prea puțin în Ciprul de Nord și am plecat de acolo cu ochii la toate zidurile colorate, ce păreau că spun o poveste. Este povestea lor și cu greu te poți poziționa de o parte a baricadei sau de cealaltă atunci când ajungi să vezi oamenii de rând. Din păcate, în orice conflict, în orice strategie militară prestabilită, oamenii de rând suferă de ambele părți ale disputei. Mă gândesc cât de greu trebuie să fie să-ți vezi prietenii de dincolo de graniță, care graniță nu este pe strada cealaltă ci chiar pe aceeași stradă. M-am gândit cât de greu se duc poveștie astea în spate prin lume, povești ce sigur au chinuit oameni, au distrus familii, au omorât iubiri în numele unor adevăruri în care poate puțini s-au regăsit. Pentru noi, acest loc a fost doar o destinație, să-i spunem, inedită de vacanță, dar pentru ei, greci, turci ori ciprioți, pentru ei este… Acasă.