Stiu ce-am făcut astă vară

“Dar acum, în septembrie, grădina s-a răcorit și odată cu ea și posesivitatea mea. Soarele îmi încălzește spatele în loc de a mă mai bate în cap… Culesul este pe terminate și m-am îndepărtat de relația intensă cu vara care m-a adus până aici.” Îmi notasem de pe undeva aceste cuvinte ale celebrului naturalist și eseist american Robert Finch și acum le-am regăsit în carnetul meu cu amintiri de prin cărți. Niciodată nu s-ar fi potrivit mai bine ca acum, să-mi descrie cel mai intens septembrie din viață, venit după o vară lungă, care niciodată nu mi-a părut mai scurtă. În mare, am spus în articolul precedent ce am făcut astă vară, căci din fericire, până prin 12 septembrie a fost tot vară în temperaturi, asta ca să nu vorbim ce soare îmi strălucea prin suflet… Oricum, în capul meu se învârte încă o vară fără început și fără sfârșit cum alta nu va mai fi… prea curând :)

Și’acum ce-am (mai) făcut astă vară în afară de citit și… așteptat :)

Ne-am purtat musafirii prin 3 din localurile noastre preferate din Cluj: Boema, Meron și Bujole. La Boema am fost cu TOȚI musafirii de peste vară, inclusiv cu Maman, care, ce să vezi, a fost încântată de loc și de mâncare, ea care nu-i chiar un fan al luatului mesei prin oraș. Am recomandat Boema cu atâtea ocazii pe aici pe blog că, serios, dacă ați ajuns la Cluj și nu le-ați trecut pragul… n-am ce să mai zic. Și chiar dacă eu n-am prea suportat cafeaua anul acesta, atmosfera de cafenea nu mi-a displăcut niciodată, iar cum Meron e încă preferata mea, era normal să dau pe acolo chiar dacă beam doar apă și mâncam biscuiți :)

Am descoperit câteva localuri clujene în care n-am mai fost până acum, iar asta a fost una din îndeletnicirile verii trecute. Așa că am ajuns la Terasa Bricks, singura terasă suspendată de pe Someș (au o demențială lasagna cu spanac), la Twelve, unul din cele mai bune localuri de mic dejun din Cluj și nu în ultimul rând, la proaspăt inauguratul Oh, Carol! un local retro ce te transportă în America vremurilor lui Elvis Presley și ale lui Marilyn Monroe. De încercat!

Am petrecut o după amiază excelentă în doi pe Terasa Klausen Burger Central într-o zi de vineri toridă, dar ne-a plăcut așa de mult că tare greu ne-am dat duși. Clujul se vede de aici într-un mare fel, iar noi ne-am simțit ca într-un concediu, departe de casă… Mă tot întreb de ce urcăm atât de rar aici în condițiile în care ne place așa de mult totul de la mâncare, la priveliște și la sentimentul că ne aflăm poate în orașul cu cea mai mare creștere turistică din România. Și UNTOLD-ul trecuse de ceva vreme deja…

Grădina Botanică vizitată la final de august a fost o surpriză minunată, de zici că ajungeam prima dată în zonă. Cred că toată vara mi-am dorit să ajung la umbra din Grădină, dar ba căldura, ba ploaia, ba lipsa de chef m-au făcut să tot amân. Apoi am profitat de ultima zi de concediu a lui Clau și am dat o tură cu o caserolă de zmeură la purtător și câțiva covrigi cu vanilie. Am regăsit-o mai plină de turiști ca niciodată. Mi-am dorit să repet experiența și la final de septembrie, atunci când toți trandafirii își scutură petalele construind fără știrea lor covoare pastelate și parfumate pe iarba încă verde, dar din păcate am avut parte de o jumătate de septembrie foarte rece (nici nu-mi mai amintesc un final de septembrie cu ZERO grade noaptea) așa că… Acum tare mi-e că va trebui să aștept primăvara pentru a revizita Grădina…

Din seria, dar pe acasă n-ai stat? Oh, am stat și încă mai mult ca niciodată, așa că trăiască Netflix-ul care mi-a populat diminețile și zilele excesiv de letargice cu primele 3 sezoane din The Good Wife. Mai am 4 sezoane (și ceva, pe al treilea nu l-am chiar terminat că, vorba aia, life happens) pe care, n-am nici cea mai vagă idee când le voi vedea. Relația mea cu serialele este, oricum, dubioasă rău, în sensul că foarte greu mă apuc de un serial nou și chiar de o fac, îmi trebuie un sezon întreg să intru în atmosferă. Mi s-a întâmplat asta cu seriale “foarte” celebre, (Desperate Housewives, Suites sau Lie to me) abandonate. Ultimul serial terminat e Private Practice (acu’s 3 ani) și da, n-am renunțat la Grey’s Anatomy, deși sper să o facă producătorii că pe bune, ce-i prea mult strică…

Și nu în ultimul rând, am visat din greu la mare… La Mare! Știam că anul acesta n-am să o văd, dar funny fact, au fost atâția ani în care n-am văzut-o și nu i-am dus dorul, au fost atâtea vacanțe construite în jurul altor obiective decât marea, a fost Eurotrip-ul, una din cele mai complete vacanțe ale noastre, care n-a inclus marea și nu mi-a fost dor deloc. De ce a fost anul acesta diferit numai hormonii pot ști :) Cert este că am avut o dragoste nemăsurată pentru apă, adoram până și să prelungesc spălatul pe mâni, momentul acela când apa rece întâlnea pielea caldă îmi părea de vis. Am și băut apă cât pentru toate viețile anterioare, deși eu nu beam de obicei destulă nici pentru viața asta. Așa că, inutil să precizez că în capul meu s-a învârtit toată vara vacanța la mare de anul… viitor. La ora asta îmi surâde cam orice destinație unde picioarele mele se pot plimba prin apă și pot face minunata tranziție între nisipul fierbinte și senzația răcoroasă și sărată a mării, oricare ar fi ea…

Până atunci… ziceți că e Octombrie deja? Nu de alta, dar eu nu prea pot să cred…