La mijlocul lui octombrie, toamna devine acea primăvară proverbială când, după cum se spune, orice frunză devine o floare. Recunosc că îmi place această idee, căci niciodată toamna nu arată mai bine ca în octombrie, atunci când, cu puțin noroc (cum a fost anul acesta), soarele strălucește sublim de sub frunzele colorate, temperaturile nu sunt înspăimântătoare încă, zilele nu s-au scurtat drastic (până nu trecem la ora de iarnă), sezonul rece pare, deși nu e, destul de departe, încă ne place să ne plimbăm pe la soare și prin natură, iar sentimentul unui sezon etern călduț ne încolțește prin inimă. Nu degeaba, autorul Literei Stacojii, Nathaniel Hawthorne, descrie Octombrie atât de complet și de poetic: There is no season when such pleasant and sunny spots may be lighted on, and produce so pleasant an effect on the feelings, as now in October.
Deși n-am avut speranță de a vizita ceva toamna aceasta, am beneficiat de un weekend cu musafiri surpriză și am luat scurt, întâi drumul Mărișelului și apoi, în altă zi, am luat-o ușor către Ciurila. Culorile toamnei s-au așternut sub ochii noștri cum nici nu ne-am așteptat, iar zona Clujului ne-a arătat din nou cât de mișto știe să se dezvăluie în acest anotimp blând.
La Mărișel, am încercat să ajungem pentru a patra oară la Cabana Moților, dar n-am avut noroc, căci fiind ceva spontan, n-am sunat să vedem dacă e deschis, dar ne așteptam să fie pentru o vineri după amiază. Însă, n-a fost și am plecat oarecum dezamăgiți, ce să mai zic de flămânzi? Până în acest moment am avut numai experiențe bune aici și sper să fi fost singura dată când nu găsim deschis, căci mai avem de gând să venim. Totuși pentru a imortaliza peisajul de octombrie a meritat să facem drumul, ceea ce va recomand și vouă. Octombrie în această zonă înaltă din Apuseni este senzațională! De fapt este în orice sezon și mă tentează din ce în ce mai tare să o revăd acoperită cu zăpadă albă și pufoasă.
La Ciurila am ajuns într-o duminică superbă, iar asta au demonstrat-o și zecile de mașini parcate la buza pădurii și oamenii ce se plimbau pe pajiștile aurii, fotografiau potecile cu frunze arămii sau se odihneau la umbra copacilor multicolori. Exces de epitete, știu :)
Auzisem de Pensiunea La Mesteceni, în vară, când căutam o piscină să-mi satisfac nebunia cu bălăceala, însă n-am mai ajuns atunci, căci alesesem, până la urmă, un loc ceva mai urban. Oricum, în sezonul cald următor, nu vreau să mai ratăm piscina de aici, mai ales dacă ne trebuie un loc mai intim, mai calm, mai de familie, departe de forfota orașului. Acum, am mers doar pentru o masă bună și pentru imagini colorate și nu cred că se putea potrivi mai bine. Locul acesta mi-a adus aminte, din prima clipă, de Toscana, care toamna arată într-un mare fel și n-am putut să nu mă gândesc cât de nimerit este toamna un circuit prin Italia. Florența, Siena, Lucca sau dealurile și podgoriile regiunii Chiati sunt ceva de poveste în octombrie.
Mai sunt câteva locuri din și de pe lângă Cluj, pe care să le vezi toamna, vă spuneam și anul trecut treaba asta. În plus, am vrut neapărat să vă împărtășesc dragostea mea pentru Octombrie și i-am scris un fel de scrisoare, Ce-mi place mie la tine! pe vremea când nu-mi lua aproape o lună întreagă ca să scriu un articol. Dar, duse sunt acele vremuri, la fel ca și acest Octombrie… pe care sper că l-ați petrecut frumos și v-a fost cu soare :)
3 comentarii
Un blog interesant ;) frumos
Mulțumesc :)