Toamna mă inspiră din ce în ce mai mult pe cum trec anii. Da, da, iubesc vara în continuare cu tot ce aduce ea, dar față de toamnă am sentimente tot mai plăcute de la an la an. O simt mai intens ca pe un anotimp în care trag linie și parcă o iau de la început, dar într-un sens molcom. Îmi place să-mi planific activități în casă sau pe lângă casă, activități care să ne încălzească sufletul la propriu și la figurat, care să ne aducă împreună și să ne sudeze în armonia casei, a orașului, a proximității. Cred că a contribuit mult și Albert la aceste sentimente, căci pare că ar avea un simt bun a tot ce semnifică toamna și o remarcă încă de la prima frunză căzută pe asfaltul scăldat de soare. Este adevărat și faptul că încă din prima toamnă petrecută împreună cu el ne-am plimbat prin parcuri, ne-am jucat cu frunze și-am cules castane, i-am arătat păduri ruginii și ne-am alergat peste covoare de frunze ce foșneau sub picioarele noastre, am făcut atmosferă de Halloween cu dovleci și tot ce trebuie, așa că este de înțeles pe undeva. Această este a cincea toamnă la Cluj, împreună cu el (dacă o socotim și pe prima în care era abia născut) și deja am făcut atât de multe lucruri specifice de toamnă și am descoperit atâtea locuri, că am pus de-o listă cu nu mai puțin de 21 de locații naturale din zonă, în care toamna arată de-a dreptul minunat…