Kosice, o destinație numai bună de’un city break sau de’un final de vacanță

Întâmplător sau nu, ultimele două vacanțe de vară le-am terminat în câte o fostă Capitală Culturală Europeană. Dacă vacanța lui 2014 s-a sfârșit la Maribor în sLOVEnia, vacanța lui 2015 a avut ca oprire finală, al doilea oraș ca mărime al sLOVaciei, Kosice ;)

Am vrut la Kosice din 2013, de când auzisem că a fost ales Capitală a Culturii, însă, deși relativ aproape și abordabilă din Cluj, această destinație nu s-a lipit de noi deloc. Mai apoi i-am dat un ocol la început de mai anul trecut, în drum spre Cracovia și văzusem că va concerta Eros Ramazzotti aici încă de pe vremea când nu știam că avea să vină și la Cluj. Oricum, concertul programat într-o miercuri avea rapid să ne scoată Kosice din cap din nou. Dar când ne-am pus pe hârtie Eurotrip-ul, am hotărât ca ultima noapte înainte de a ne întoarce acasă să o petrecem aici, ca să închidem bucla. Zis și făcut, numai că anumite greșeli de organizare au condus la un timp prea scurt alocat orășelului, iar niște chestii presante care ne așteptau acasă au făcut ca trecerea noastră pe acolo să parcă chiar mai scurtă :(

Cu toate acestea, am ajuns la Kosice și nu puteam încheia povestea fără să vă spun cum a fost. De acord, am zăbovit prea mult până să zic ceva de Kosice, dar simt că nu a fost în zadar, căci se apropie weekendul prelungit de Paște și mai apoi cel de Rusalii. Îmi par ocazii numai bune de a vă gândi că acest oraș poate fi o opțiune de city break cât de cât aproape de România (accesibil cu mașina) și destul de ieftin, ca să nu vă golească buzunarele înainte de vacanța mare a lui 2016. Sincer vă spun că dacă n-am fi trecut pe acolo vara trecută, l-am fi luat în considerare pentru weekendul de Rusalii de anul acesta.

Ce mi-a plăcut cel mai mult la acest oraș este faptul că, deși celebru și aglomerat pentru o așezare de această mărime, mi s-a părut liniștit și foarte boem în acea sâmbătă dimineața, la final de august. Soarele destul de puternic, vânticelul ce anunța sosirea toamnei, terasele scăldate în lumină, bunicii cu nepoții la plimbare se potriveau cumva perfect cu forfota străduțelor înguste doldora de cafenele cu mese și scaune înalte scoase la stradă și tineri bucuroși de weekend.

Ținta noastră a fost cea mai cunoscută arteră pietonală din oraș, Hlavna Ulica, plină cu magazine, librării și localuri frumușele, unele însă închise la acea oră. Oricum, noi nu aveam în plan să batem magazinele ci doar să ne bucurăm de aerul intim al acestui oraș atât de estic, dar atât de occidental în același timp. Străbătând această stradă, practic tai tot centrul vechi al orașului și dai nas în nas cu principalul obiectiv turistic al acestei părți din Slovacia: Catedrala gotică Sfânta Elisabeta, cea mai mare biserică din Slovacia și una din cele mai mari în estul Europei. Foarte mândri de catedrala lor, slovacii au pus-o în valoare deosebit de frumos și i-au acordat importanța cuvenită. Nu există turist în Kosice care să nu treacă să o vadă cu atât mai mult cu cât practic se află pe o “insulă” stradală (Hlavna Ulica se desparte pentru a se reuni din nou după un parc mare ce găzduiește simbolurile orașului) în apropierea celorlalte centre de interes ale zonei printre care Teatrul de stat și o superbă Fântână muzicală.

Citisem în multe locuri cum că acest oraș emblemă al Slovaciei seamănă bine de tot cu Clujul nostru drag, dar deși am căutat semne, nu le-am găsit. Nu-mi pare că ar semăna cele două orașe mai deloc, dar se poate să nu fi ajuns eu să văd tot ce mi-ar fi putut inocula ideea că-s asemănătoare. De faine sunt faine ambele, nu încape îndoiala ;) Și apropo de asta, oare când vom înceta să tot comparăm (!?) căci îmi aduc aminte cum îmi tot spunea lumea ce bine seamănă Cracovia cu Praga sau Bratislava cu Ljubljana și acum că le-am văzut pe toate 4 mi se pare că nu seamănă deloc între ele :))

Revenind la Kosice, pot să vă mai spun că am savurat un cappuccino la o cafenea mai puțin celebră, de pe centru, asta după ce cafeneaua recomandată de Tripadvisor nu permitea plata cu cardul (de altfel nici la pensiune nu am putut plăti cu cardul, însă aceste probleme nu le-am avut la Bratislava, de exemplu, așa că nu vom generaliza). Dacă nu am fi luat micul dejun la pensiune, mai mult ca sigur că încercam un local și pentru micul dejun, dar așa nu a mai fost cazul, eram destul de energizați pentru drumul Kosice – Ineu dintr-o bucată (scurtă, față de ce-am pedalat în vacanța asta)… De la Kosice am plecat împăcați și oarecum nostalgici după experiență, dar plini de recunoștință pentru tot ce ne-a oferit vacanța de vară 2015. A! Și eu am mai plecat în gând cu o vitrină ruptă din raiul cănițelor și farfurioarelor, dacă așa ceva o exista :)