Cărți: cele mai bune din 2015, planuri pentru 2016 și-un reading challenge

Simt că n-am mai scris despre cărți de un an, dar nu e chiar așa, căci le-am strecurat pe aici prin articole cam în fiecare sezon. Adevărat este și că 2015 a fost un an nu foarte deosebit la capitolul lectură, aproape că a fost sortit eșecului orice demers literar de-al meu. La câte cărți am renunțat anul trecut cred că nici în adolescență n-am renunțat, pe vremea când încă descopeream ce-mi place. Să fie anul acesta diferit e prea devreme să vă spun, însă nu neg că am niște idei…

Deși a fost un an sărac în citit și descoperit cărți care chiar să-mi vorbească, pot face totuși un Top 10, vă pot spune că per total au fost doar 29 de cărți (ouch, unde s-au dus vremurile în care încercam să bat acel record de 98 de cărți?) din care 7 ghiduri de călătorie care m-au ajutat mult și pe care eu chiar le citesc, nu doar le răsfoiesc informativ. Ei, oricum, tindem spre mai bine în 2016 și la acest capitol… Dar să o luăm cu începutul:

Top 10 – cele mai bune cărți citite în 2015:

Când spun bune, nu mă refer că am descoperit eu marile capodopere și m-am pus cu burta pe carte, ci bune din punct de vedere al faptului că mi-au transmis ceva, că a fost timpul lor și am învățat ceva din ele:

10. Cerere în călătorie – Edouard & Mathilde Cortes. O carte pe care mi-am dorit-o tare și pe care mai toți o lăudau. Pe mine m-a dezamăgit puțin, deși nu știu exact să vă spun de ce. Poate pentru că propovăduiește ceva dintr-un stil de viață cumva neverosimil pentru mine, sau poate e doar faptul că m-am așteptat la mai multă aventură exterioară și nu a fost mai mult decât o călătorie interioară, cu prea multe temeri și pe undeva încărcată negativ. Eu așa am simțit-o, dar nu neg că ideea de la care s-a pornit a fost genială și era păcat să nu fie pusă într-o carte. Mă bucur că am citit-o, dar nu va fi o carte de referință, niciodată.

9. Geamantanul Hanei – Karen Levine este o carte scurtă, de citit într-o după amiază de vineri. Exact așa am citit-o, bolind prima răceală a toamnei trecute. O poveste frumoasă din urâțenia care se numește Holocaust, dar pe mine aceste povești mă prind. Mi-a amintit la fiecare pagină de cartea Se numea Sarah a Tatianei de Rosnay, o carte pe care, la fel, am citit-o tot într-o vineri după amiază deși este mult mai lungă, mai complexă și m-a consumat cu mult mai mult, dar aceea va rămâne o carte de referință care m-a trecut prin toate stările. Hana are și ea o poveste de spus și mă bucur că se poate găsi la mine în suflet și în bibliotecă.

8. Proiectul Fericirii – Gretchen Rubin. Altă carte care a venit spre mine la momentul potrivit și mi-a luminat zilele de la final de octombrie. E foarte greu de spus dacă a fost o carte motivațională sau doar povestea unui proiect real, care m-a făcut să îmi analizez alegerile de zi cu zi. Cert este că mi-a plăcut mult, mi-a arătat iar și iar cât de frumoasă e jumătatea plină a paharului pe care îl am și m-a făcut să descopăr în autoare un om foarte pe gustul meu, pe care acum îl urmăresc pe toate rețele de socializare. Mi-e drag, pur și simplu.

7. My Sergei. A love story – Ekaterina Gordeeva a fost prima carte citită anul trecut, despre care am și povestit aici, nu mai revin decât cu faptul că deși scriitura nu este nemaipomenită, povestea face toți banii. Îmi doresc din suflet cartea care continuă povestea și de care încă nu mi-am făcut rost…

6. Dragoste – Isabel Allende cuprinde cele mai frumoase fragmente de dragoste din minunatele cărți ale autoarei sud-americane. Recunosc că pe unele le-am sărit, căci nu i-am citit încă toate cărțile și intenționez să o fac. Este una din scriitoarele mele preferate și n-aș fi vrut să răpesc din farmecul unor lecturi viitoare. Însă am recitit cu dragoste și nostalgie fragmente întregi din cărțile pe care le-am parcurs deja și sub vraja cărora cred că voi fi mereu. Această carte socotesc că este și un minunat cadou făcut cuiva cu dragoste… Eu l-am primit de mărțișor :)

5. Prea multă fericire – Alice Munro. Carte unei proaspete posesoare de Nobel m-a cutremurat și m-a eliberat în mod egal într-o perioadă cam ciudată pentru mine. Toate povestirile sunt de o tristețe și de o apăsare cruntă până la final, iar apoi, mereu, finalul aducea câte ceva ce părea că resetează întregul Univers. Nu cred că poți găsi carte mai bună de citit atunci când un nor negru zace deasupra capului tău.

4. Despre frumusețea uitată a vieții – Andrei Pleșu a venit spre mine când credeam că nu mai pot să citesc nimic. Eram, ca să o spun clar, într-o pasă proastă. Atunci, așa cum zice și Ileana Vulpescu, tare bine ar fi să faci ceva care să vizeze zona solară a speciei. Și iată! Pentru mine a fost să fie cartea asta…

3. Mâini cuminți. Copilul meu autist – Ana Dragu este o carte surprinzătoare. Autoarea vorbește cu umor despre cel mai dificil subiect din viața ei: fiul său autist. Când am început să citesc cartea nu m-am revenit din uimire. Mă pregăteam să citesc ceva ce o să mă trimită la tenebrele vieții și când colo am citit cea mai fantastică poveste despre un copil special. Mă rog doar ca acest volum să fi ajuns și la părinții care se confruntă cu această problemă în viață lor, cred că le va schimba perspectiva și categoric și viața.

2. Ploaia înainte să cadă – Jonathan Coe este una din acele cărți pe care le-am cumpărat doar pentru că avea un titlu grozav. Vi s-a întâmplat și vouă, nu? Nu știam nimic despre povestea de familie din interiorul ei. Nimic. Ce am descoperit, însă, este exact acel gen de poveste care nu te lasă să ieși din casă până nu vezi cum se termină. O istorie de familie în aparență banală, care schimbă tot ce au crezut membri ei despre ea. Splendidă!

1. Pollyanna. Taina mulțumirii – Eleanor H. Porter. Iată și cartea anului! Nu râdeți cei ce ați ați citit-o la 12 ani. Mie la 12 ani nu mi-ar fi folosit la nimic. Acum însă, a fost ca un medicament. Nu, medicament este puțin spus. A fost mai degrabă un transplant de inimă. Nu am scris despre ea, pentru că n-am putut. Nici aceste cuvinte nu sunt sigură că ar fi ce trebuie să fie. Dar o poveste mai plină de sens ca povestea Pollyannei nu cred că am citit niciodată. Aș adăuga aici și continuarea, Pollyanna. Domnișoară, care nu se apropie de prima, dar pot fi luate ca un întreg. Aș vrea să mai găsesc o carte, care să mă facă să descopăr atâtea lucruri ascunse prin mine, așa cum a făcut Pollyanna, dar nu-s sigură că există…

Alte cărți citite în 2015 (pe lângă cele 7 ghiduri de călătorie care mi-au fascinat):

• Mic tratat de întrebuințare a complimentelor – Gloria Beck
• Cafea, Cafenele – Michel Braudeau
• Eticheta Regală – Sandra Gătejeanu Gheorghe
• Sunt copilul amantei – A.M. Homes
• Drum spre niciunde – Martin Vopenka
• Doamna Secretar de Stat – Madeleine Albright
• Mulțumesc pentru acest moment – Valerie Trierweller
• Cele mai frumoase povești – Andersen & Grimm
• Hectare de diamante – Russell H. Conwell
• Fluturi (vol. I) – Irina Binder
• Arta de a călători – Alain de Botton

Ce planuri de lectură am pentru 2016:

În primul rând, planurile mele de lectură se leagă invariabil de planul de cumpărare a cărților. Vă fac o mărturisire, în speranță că dacă pun aici mă voi și ține de ea: vreau ca tot anul să cumpăr doar 16 cărți (au mai rămas 15, că una am luat-o deja). Și nu doar că vreau să le cumpăr, dar vreau să le și citesc pe cele 16 pe lângă altele, desigur. Asta pentru că mă supără din ce în ce mai tare mormanul de cărți achiziționate (la promoții pe librăriile online, la târguri, în librării, în deplasări sau chiar din plictiseală), cărți care au fost în brațele mele doar când le-am cumpărat. Apoi… s-au făcut nevăzute. De ce? Pentru că nu cred că le-am vrut neapărat… Ei bine, asta e o strategie păguboasă și mă dezic de ea. Sper să mă țină, dar este o hotărâre destul de serioasă pentru anul acesta. Da! Cu această ocazie fac mai mult loc cărților care se află deja în posesia mea și pe care vreau musai, musai să le citesc.

Iar la final, intru într-un fel de Reading Challenge, iar dacă vă alăturați și voi, ar fi frumos să vedem cum stăm… din când în când. Am găsit chiar la începutul acestui an, imaginea de mai jos și aș vrea să o dau gata în 2016. Mi se pare foarte atrăgătoare și foarte realizabilă. Ce ziceți? Citim?