30 de Crăciunuri… la Ineu

Azi se face o săptămână de când suntem la Ineu. Anul acesta am făcut o nefăcută și pe 20 deja eram “acasă de Crăciun”. Tot pe atunci mi-a dat prin cap că acesta va fi Crăciunul meu cu numărul 30 aici, acasă. E o cifră interesantă, căci deși multă lume își petrece Crăciunul în familie, uneori locația se mai schimbă, chiar dacă familia rămâne tot aia. La mine, recunosc, constată a rămas an de an, în special, locația…

Cred că, de fapt, articolul ar fi trebuit să înceapă așa: Mă numesc Bianca și sunt dependentă de petrecutul Sărbătorilor (Crăciunului în mod deosebit) în casa părintească. Asta, probabil, din cauza unei legături afective foarte puternice cu aceste locuri. Și cu oamenii locului, dar mai exact cu LOCUL. Câteodată parcă n-aș fi lipsit deloc chiar dacă trec și câte 4 luni, ori chiar mai mult, de absență. Îmi zic că poate nici nu e sănătos să simt asta, dar pe de altă parte sunt făcută din aluatul acela cu melancolie în făină și nostalgie în loc de praf de copt, iar povestea mea începe aici. V-am povestit anul trecut după vacanța de iarnă cum stă treaba cu acest ACASĂ și mi-ați răspuns foarte frumos. Nu mai dezvolt acum.

Nu de puține ori mi s-a sugerat să petrec un Crăciun în altă parte din proprie inițiativă, adică fără să fiu obligată să o fac și până acum nu m-a lăsat inima. Uneori mă gândesc că poate un Crăciun în altă parte e chiar mai aproape decât cred, alteori îmi spun că până pot, mai vin, însă numai gândul că poate într-o zi, voi trăi un prim Crăciun în altă parte, în altă casă, mă face să tresar puțin, deși știu că îi voi supraviețui, am provizii (amintiri) pentru asta. Pentru Ineu, însă, simt mereu un dor din ăla de nedescris, dor din ăla pe care zici că-l simt și acum, la Ineu fiind… E ca în declarațiile alea siropoase “mi-e dor de tine și când ești cu mine” :) Și probabil asta e MAGIA de care mulți vorbesc zilele astea, asta e una din fețele ei și cred că oi fi norocoasă să o pot simți mereu prezentă…

Așadar, cu sărbătoarea asta minunată pe terminate, ridic paharul în cinstea celor 30 de Crăciunuri al mele, la Ineu. Și-l beau până la fund. Și-o să-l iubesc până la capăt!