Împrejurimile Clujului: Mănăstirea Nicula

Ați putea crede că sunt în plin proces de “redescoperire” a județului, însă de fapt, spre uimirea generală, chiar și a mea, cred că n-am depășit niciodată faza de descoperire. Județul Cluj și județele din jur sunt pline ochi de atracții care mai de care. Știți sindromul de care v-am mai vorbit, acela de a nu ajunge să cunoști locul în care locuiești, nu? Ei bine, pare că se extinde, de fapt, la întreaga zonă în care îți ai domiciliul… E ca un făcut!

Trecând peste această introducere, în care mai mult mi-am justificat mie ieșirile din acest început de primăvară, trec direct la subiect. Acu’ două weekenduri am reușit, din nou, să răcesc bine, dar vremea fiind frumoasă și caldă, n-am avut niciun chef să zac în pat cu mucii în batistă și aveam nevoie ca de aer de o destinație până la care să pot conduce suflându-mi nasul și care să nu mă solicite prea tare, pentru că nivelul meu de energie tindea spre zero. Și atunci m-am gândit la Nicula, pentru că dincolo de notorietatea ei dată de acea icoană făcătoare de minuni și de acele pelerinaje colosale de 15 august (15.000 de oameni anual, se pare), eu nu ajunsesem deloc.

Recunosc că mi-am dorit să găsesc un loc verde, dar deși se poate ca pozele să vi se pară nițel verzi, locul nu a fost așa de ajuns în primăvară pe cum mi-am imaginat eu. În plus, deocamdată, foarte pitoresc nu este, pentru că se construiește destul de intens la Nicula. În viitorul foarte apropiat, probabil că se va deschide noua biserică din mănăstire, care o va înlocui pe cea veche (și foarte șubredă, chiar dacă cu un interior care, mie personal, mi-a plăcut mult, mult). Și cum la Nicula se află un important centru de restaurare a icoanelor, în curând se va deschide și un interesant muzeu de gen din România.

Revenind la icoana făcătoare de minuni pe care toate lumea își dorește să o vadă (eu chiar nu văzusem una până acum, înțelegeți voi, nu mai văzusem una despre care să se creadă asta), Google ne spune că renumita icoană “a fost pictată în anul 1681 de meșterul Luca din Iclod. Conform unui proces-verbal întocmit de ofițeri austrieci, icoana ar fi lăcrimat între 15 februarie și 12 martie 1699. În anul 1713 guvernatorul Transilvaniei Sigismund Kornis a dus icoana la reședința nobiliară de la Castelul Kornis la Benediugu Dejului, de unde aceasta a ajuns la Cluj. După care, icoana se întoarce la Nicula, în bisericuța de lemn nou construită pe dealul împădurit din partea de miazăzi a satului, pentru a adăposti odorul bisericesc”. Azi ea nu se mai află în bisericuță ci în biserica centrală din mănăstire, iar cum în mănăstire fotografiatul este interzis (iar eu am m-am gândit să respect asta), nu vă pot arăta o poză cu ea, dar e frumoasă și pare foarte bine întreținută.

Pentru o zi de sâmbătă fără nicio sărbătoare, am constatat că la Nicula venea destulă lume, presupun că doar pentru liniște, căci altceva nu poți vedea în zonă, poate doar superbele imagini spre satele din împrejurimi, căci Nicula situându-se pe un deal împădurit ofertă ochiului panorame frumoase și ușor de digerat primăvara când pomii încă nu au înflorit. Bine ar fi să nimeriți o zi cu mai puțin vânt, căci eu am avut parte de un vânt atât de puternic de am crezut că vrea să-mi transmită ceva (știți voi, de la minuni și alte cele mi-am lăsat gândurile să se zbenguie) :)

Ce poate că nu știați despre Nicula este că aici Bartolomeu Anania a terminat de tradus Biblia în limba română (o nouă versiune, desigur) și de scris o importantă parte din memoriile sale, iar Nicula i-a fost casă de suflet până la moartea sa din 2011. Un articol minunat în această direcție am citit de curând aici (de fapt cred că după ce am citit articolul cu pricina mi-am dorit și mai tare să ajung la Nicula). Și fie și numai din acest motiv, merită. Sper să mă credeți pe cuvânt.

Dacă vreți să ajungeți la Nicula și NU doriți să fie 15 august și să nu vedeți nimic din cauza pelerinilor, vă recomand un weekend de primăvară sau toamnă, datorită peisajului frumos. De la Cluj la Gherla faceți un traseu de aproximativ 30-40 de minute cu mașina, iar din Gherla în 15 minute ajungeți la mănăstire. Mi-a plăcut că au acordat atenție locurilor de parcare și NU trebuie să parchezi nici la baza dealului și nici la marginea pădurii (ok, la 15.000 de oameni acest aspect nici că mai contează) și mi-a plăcut și magazinul cu suveniruri, unul mare și aprovizionat, cum nici la mari obiective turistice nu găsești prin România.

Așadar, dacă poposiți la Cluj și aveți la dispoziție măcar o jumătate de zi, o excursie la Nicula merită din plin. Schimbi puțin peisajul, te încarci cu puțină liniște cum numai la mănăstire găsești (chiar dacă nu ești umblat prin astfel de locuri) și în plus simți că mai descoperi ceva din ce are Ardealul de ofertit. Și are multe, după cum știți ;)