Adevărul este că îmi căutam un moment propice să vă povestesc despre Bergamo. L-am lăsat să aștepte (deși ați văzut deja pozele) așa cum l-am lăsat să aștepte și în timpul escapadei italiene. Dar azi m-am gândit la el mult, mult de tot. M-am gândit că aș vrea să văd ceva nou, să mă rup de peisajul de aici de la mine. “Da ai mai fost plecată”, o să-mi spuneți și da, am mai fost, dar în ultima vreme parcă tot ce văd în jur seamănă cu ce am mai văzut. Deși e frumos la mine în Florești și Clujul e la fel de senzațional ca întotdeauna, mi-e dor ceva nou, de ceva inedit, de o așezare frumoasă, de o cafenea drăguță în care să nu mai fi intrat, o stradă nouă pe care pașii mei să calce etc. Cred că ați pățit și voi așa ceva.
Clau m-a anunțat de dimineață că dacă nu avem un plan, nici să nu ne facem unul. Ar vrea să zacă, căci pană la concediu mai are o lună plină, plină și oboseala e în toi. N-am mai comentat de data asta și m-am luat să merg la puțin soare pe dealurile de lângă bloc. Am vrut să profit puțin și de vremea bună pentru că după amiază au anunțat ploi. Acum de exemplu, când scriu, s-au adunat nori, bate vântul și pare că s-a răcorit. N-am stat mai mult de două ore în total, n-am exagerat cu pozele la fluturi și nici cu vorbitul la telefon. Am avut alte gânduri, m-am gândit îndelung la Bergamo.
L-am lăsat pentru ultima zi a vacanței din Italia și l-am lăsat în ideea în care din Bergamo zburam înapoi spre casă. Dar îl remarcasem de la sosire. M-a uluit. Nu m-am așteptat să fie așa de frumușel. L-am zărit din aeroport, cocoțat pe deal, acea parte de sus, de la mansardă cum am zis eu. Orașul are însă și o parte mai nouă și mai plană, dar ambele sunt de văzut. M-am tot gândit la el până la întoarcere chiar dacă altele însemnate aveam în față și poate mult mai populare ca el. Nu m-a dezamăgit deloc, ziceau prietenele mele de pe Plimbărici că e chiar mai fain ca și Milano (ok, eu mă feresc de comparațiile neechitabile).
La fel ca la Pavia, aproape m-am obligat să las aparatul foto în treaba lui și doar să mă bucur, pentru că îmi venea să click-ăi non-stop. Este foarte fotogenic. Din orașul de jos îți vine să-l surprinzi pe cel de sus din toate unghiurile pentru că nu te poți hotărî pur și simplu care ipostază e mai frumoasă. Din orașul de sus, dacă prinzi senin nu doar că vezi orașul de jos complet, 360 de grade, dar am senzația că vezi până la Milano. În plus în orașul de sus, vrei să faci poze la toate cafenelele și toate vitrinele cu bunătăți care te fac să pui 3 kg pe tine numai de poftă, privindu-le.
Desigur, în orașul de sus mai ai de văzut și un Dom uriaș și sublim în interior, mai ai piazzete și străduțe ce le poți cuprinde în brațe de mari ce sunt, mai ai terase ce parcă se întrec la un concurs de frumusețe și în general ai niște panorame ce pur și simplu nu le poți ignora, înghiți în sec și îți spui în gând “de ce nu m-oi fi născut eu aici?” sau “cu ce am păcătuit de nu trăiesc într-un loc atât de plăcut ochiului?”.
Cu mâna pe inimă pe vă spun că orășelele de mărimea asta și care arată cam așa ca și Bergamo, mă fac să tremur și să suspin la plecare. Mi se pare că mereu ar fi ceva nou de descoperit la ele, nu pot fi doar senzațiile mele de moment și buimăceala ce mă cuprinde când mă plimb prin ele de nici nu mai gândesc clar. E ceva mai mult. E ca și atunci când te îndrăgostești. Crezi că mereu va fi ceva nou, peste ani sunt două posibilități, să faci pe superficialul și să crezi că ai văzut tot, sau poți fi acel suflet profund care vede fiecare zi ca pe o nouă posibilitate de a vedea ceva nou și interesant… la celălalt :) Prefer să cred că fac parte din cea din urmă categorie ;)
28 comentarii
Și mie mi-a plăcut orașul f. mult. Are de toate câte puțin. Și panorame de îți taie răsuflarea.
Toată Italia este frumoasă, dar fiecare locușor este diferit, cu istoria și geografia lui, chiar dacă înghețata și cafeaua sunt la fel de bune pretutindeni.
Mă bucur că spui asta și tu, care ai văzut mult mai multa Italia decât mine…
Pai nu te-ai nascut acolo pentru ca tu ai alta menire decat cineva care chiar s-a nascut acolo ! :D Oare daca te nasteai acolo si ai fi vizitat Floresti-ul , ai fi spus acelasi lucru? :P
Cand am deschis blogul tau acum si am citit titlul postarii[cred ca inca dorm pe mine , adevarul fiind ca nu m-am odihnit deloc asta noapte] in loc sa citesc”orasul cu mansarda” am citit “orasul cu marmelada”.A fost asa , ca un mic soc cu zambetul tamp pe buze si imediat m-am gandit la mic dejun , lapte , unt pe paine , marmelada , Bia pe o terasa , undeva prin pozele alea cu Cinque Terre….chestii d-astea! :)) E greu de crezut ,dar si a doua oara tot marmelada am citit si abia dupa ce am parcurs primul paragraf din postare , am revenit la titlul postarii…era mansarda , intra-adevar! [sunt la a doua cafea , dar degeaba , se pare].
Iti doresc duminica placuta…si bucura-te de dealuri , azi nu mai ploua! :)
Nu știu… oricum aș lua-o parcă aș fi vrut să mă nasc acolo… într-o altă viață știu că m-am născut în Italia, sau cum să zic, cel puțin o viață am petrecut-o acolo :P
Linkul catre poze nu merge.. :(
La mine merge :( Mai încerci te rog? Poate mai încearcă și alții să vedem…
Mai încearcă aici: https://picasaweb.google.com/104592517444423381478/BergamoLombardiaItalia3Iunie2013
“Sorry, that page was not found”
Încearcă și cu alt album, oricare, să vedem dacă se comportă toate la fel https://picasaweb.google.com/104592517444423381478
Mi-arata acelasi mesaj pentru orice link, probabil sunt ceva probleme cu site-ul asta Picasa. O sa incerc mai tarziu
Claudiu, ai reușit până la urmă să vezi pozele? :)
mie mi-au ramas ochii la pizza aia :D mi am adus aminte ca cea mai buna pizza am mancat-o, evident, la italieni- la Florenta. doar cu branza si legume…yamy :D
oooo DA! mori cu probleme de siluetă după o vacanță în Italia, JUR! :))
Daca te nasteai acolo cu siguranta visai la alt loc! Intotdeauna cautam ceva nou, ceva diferit, ceva interesant. Iar daca nu cautam si nu vedem aceasta posibilitate, atunci e…nasol :D. E trist…
Probabil așa este… :(
Dacă nu am visa ce am mai fi? Cu toţii, probabil diferă doar intensitatea sentimentului, ne dorim măcar din când în când locuri pe care să le descoperim pentru prima dată… Oricum, despre Bergamo am citit şi la Mirela pe blog şi chiar am fost impresionantă să descopăr un orăşel atât de frumos şi interesant. Ştii cum e, Bergamo era acel oraş în care vii şi pleci, nu stai, dar merită fără îndoială văzut, după ce i-am “gustat” din atmosferă şi aici la tine. De altfel, eu aş îndrăzni să spun că toate oraşele şi orăşelele Italiei sunt extrem de fotogenice… :) Sunt subiectivă, fireşte!
Mă dă peste cap Italia, nu pot fi decât subiectivă în privința ei :D
Aşa rău îmi pare că n-am avut aparat foto când am fost la Milano şi Bergamo…
Foarte faine pozele tale :)
Iiiii, cum să nu mergi cu aparatul foto în Italia? E păcat… :)) Lasă, probabil așa, tu ai înregistrat mai bine pe retină :*
Aici locuiesc ai mei. E tare frumos, e şi mai frumos peisajul de iarnă.
Ce noroc te tine :*
Bergamo e un oraș superb… Mie mi-a plăcut teribil de mult…
Same here, se pare că nu e o fixație de-a mea, chiar e fain ;)
Frumos, imi place!
Să vezi la fața locului, n-are cum să nu te cucerească iremediabil ;)
Ciao,
Eu locuiesc in Italia, in La Spezia de 1 an si de duminica va trebui sa ne mutam la Bergamo ….:D (eu cu sotul meu).Nu stiam nimic despre Bergamo si am inceput sa investighez pe net :)))) Se pare ca e un oras frumos si Bergamo, aici in La Spezia locuiam la 200 de m de mare si la 5 min de mers cu masina de Cinque Terre si aproape imi parea rau ca ne mutam, dar se pare ca si Bergamo e frumos …:D
btw si eu sunt din Cluj :D