Florence in a nutshell

Aţi auzit de sindromul Stendhal? E o boală (reală!) ce poate cuprinde turiştii care ajung la Florenţa, motiv pentru care mai poate fi cunoscută şi sub denumirea de sindromul Florenţa. Se manifestă prin palpitaţii, confuzie şi chiar halucinaţii sau stări de ameţeală şi totul pentru că expunearea la aşa frumuseţe poate fi de-a dreptul incredibilă pentru săracul mental uman. Aproape că nu am crezut că aşa ceva e posibil, dar uite că este şi mai e şi denumită după Stendhal, care o descrie frumos în cartea Naples and Florence: A Journey from Milan to Reggio. Ceea ce atunci părea a fi doar o metaforizare a senzaţiilor trăite de autor în faţa frumuseţilor Florenţei, s-a depistat cu timpul la mai multe persoane care au vizitat Florenţa şi incredibil, au fost fascinate în asemenea măsură încât aproape să nu facă faţă fizic şi mai ales psihic experienţei trăite.

Deci uite că se poate ceva mai mult decât un simplu şi firesc “mi-a plăcut foarte mult”, ori “e Superbă!”, adică se poate transforma totul într-o adevărată nebunie care să te răpună. Asta e Florenţa şi Cine nu înţelege pasiunea pentru un asemena loc, ştim cu siguranţă de ce, pentru că nu a văzut-o şi nu a cunoscut-o… ÎNCĂ. Căci atunci când o vezi, înţelegi şi îl înţelegi pe Stendhal şi pe toţi cei care mai că o iau razna în faţa lui David sau în faţa Domului sau în faţă la Ponte Vecchio… unde era să o iau şi eu happy

Articolul de azi e în special pentru cei care nu au văzut-o, dar nu numai pentru ei ci şi pentru cei care cunosc nostalgia acestui oraş minunat. M-a întrebat cineva de curând dacă merită să meargă să o vadă atunci când va ajunge în Italia la mare… nu mult mi-a lipsit să mă sufoc de emoţie recomandând cu căldură acest oraş şi spunând cu la fel de mult sentiment că se poate să fie chiar cel mai frumos pe care l-am văzut (fără să se supere Parisul pe mine). În direcţia asta am nişte recomandări aici, aici şi aici şi mai apoi vă trimit să o citiţi pe Melinda Gallo cu inima ei care acum se află în două locuri, dar mai mult la Florenţa (fără să se supere Parisul pe ea, o să vedeţi de ce)…

Şi mai apoi, firesc, îmi vine şi mie să întreb, poate prea atât de des; inima mea unde se află?

You may also like

10 comentarii

  1. Vai, Lili… ştii cât mi-a crescut inima de la complimentul asta? Deja ziua mea e mai buna cu 100% kiss Multumesc mult, mult de tot! kiss

  2. …uff pe mine m-am afectat pana acolo incat sa imi doresc cu ardoare da ritornare a Firenze!
    A devenit de la prima vedere orasul meu preferat happy
    te pup!

  3. @Vladimir: stai linistit ca nu ai “vreun handicap emotional”, pur si simplu iti place mai mult prin alte parti big grin

    @Savoir Faire: nu se aplica doar la Firenze, dar aici pare sa se manifeste cele mai multe cazuri happy

    @Diana: pentru o fire senzuala si boema ca ta, spun ca Firenze este chiar cel mai potrivit oraş kiss Stiam că o să-ţi placă şi că te va marca happy

    @Oana: laughing da, nu de multa vreme am auzit si eu de el laughing Da, e bine de stiut şi îţi doresc să ajungi cât mai repede la Florenţa big grin

    @Cris-Mary: este o intrebare buna happy Eu nu stiu daca am tradat Parisul, dar ce stiu sigut este ca pentru cateva zile l-am înşelat big grin

  4. habar n-aveam ca exista sindromul asta, dar in sfarsit am gasit o explicatie pentru ce m-a lovit cand am ajuns in Florenta : )

    Am rezonant cu fiecare cuvant pe care l-ai scris, parca mi-ai fi citit gandurile!
    Iti multumesc : )

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.