San Marino, pentru o seară mare într-o țară mică

Și de la gara din Rimini am decis aproape pe loc să ne îndreptăm spre San Marino. Eu doream sa-l văd, Clau la fel, ne-am interesat rapid la centrul Info Turistic, la doi pași de gară, și am aflat că din fața gării un autobus ne poate duce în aproximativ o oră la San Marino. Un drum dus-intors costă 8 euro de persoană, biletele se pot cumpară din stație și pot fi folosite oricând (tocmai de aceea, noi biletul de întors, deși luat pe 31 decembrie, l-am putut folosi pe 1 ianuarie) Nu știam dacă vrem să rămânem să petrecem revelionul în San Marino, nu știam dacă ne va plăcea micuțul stat, dar având în vedere că eram pe la prânz, am zis că ne vom face rapid o idee despre San Marino și dacă nu e nimic de văzut și de făcut avem timp să venim înapoi în Rimini și apoi mergem spre Ravenna… dar curând aveam să ne dăm seama că nu este cazul…

Dacă e să o judeci în linie dreaptă San Marino e foarte aproape de Rimini, dacă e să o iei pe bune și să-ți dai seama că trebuie să urci cu autobusul realmente un munte, atunci da, chiar faci o oră pe drum. Noi ne-am bucurat la început și de faptul că autobusul spre San Marino a traversat tot Rimini-ul astfel că l-am putut vedea și noi, cât este de frumos, ce parcuri formidabile are și am văzut emblema orașului, Arcul lui Augustus.

Despre intrarea în statul San Marino ce să vă zic? Era o tăblița ca și cum ai trece la noi dintr-un județ în altul și vedeai mașinile (mici) cu număr de San Marino. Rapid aflăm și faptul că San Marino nu este un oraș stat, așa cum am crezut și că are mai multe orășele risipite pe Muntele Titano în vârful căruia se află chiar orașul San Marino, echivalentul centrului vechi (îngrădit de niște ziduri înalte și groase și străjuit de niște turnulețe).

Îl luăm la pas și repede ne spunem unul altuia că este drăguț, că ne place și că n-ar strica să rămânem și peste noapte. Însă… nu aveam cazare (noi nu plecam la drum fără să avem cazare, dar de data asta a fost o excepție). Nu-i nimic zice Clau, oricum ne plimbăm prin San Marino toată ziua, o să găsim noi un hotel în care doar să punem capul pe perină. Însă ceea ce ni se părea ușor s-a dovedit a fi destul de greu. Puținele hoteluri întâlnite în cale erau fie obscure (unul ce-i drept) fie marea majoritate ocupate complet. Poate nu o să vă vină să credeți dar singurul hotel din San Marino care avea o cameră liberă a fost chiar Hotel Titano, un hotel de 4 stele din centrul centrului vechi, însă acea camera era pentru o singură persoană, așa că am zis un asta este stăm pe străzi așa cum a fost planul inițial.

Între timp am vizitat așa cum trebuie San Marino, cu luat la rând fiecare obiectiv turistic și am intrat (gratis) până și la Muzeul Statului. Mie personal mi-a plăcut cel mai mult Piazza della Liberta cu al său Pallazo Publico (foto sus).  În această piață am și luat masa, care deși în buricul târgului a fost una dintre cele mai ieftine prânzuri luate vreodată prin străinătate. Da, San Marino, cea mai veche republică din lume este și o țară ieftină, mult mai ieftină ca Italia, ce să mai zic de Franța?!? Un motiv în plus să fie înțesată de turiști, în marea lor majoritate ruși (chiar nu știu de ce, dar era plin, atât de mulți ruși încât vânzătorii la magazine și tarabe te intrebau și în rusă, noi la înfățișarea noastră am fost catalogați ruși instant, fără dubii, a fost comic, foarte).

Și așa din una în alta începea să se întunece și să se facă un pic mai frig decât pe timpul zilei. Deja știam că vom merge în Piața Santa Agata să vedem concertul și artificiile, dar totuși începea să nu ne mai surâdăchiar așa ideea de a sta până dimineața pe străzi. Așa că am intrat iar la Hotel Titano și le cerem să ne arate totuși camera aceea de o persoană. Ei își făceau o mie de probleme ca e prea mică, în rest din partea lor puteam rămâne amândoi acolo, ceea ce până la urmă am și făcut, constatând că a fost și cea mai bună ultimă decizie din 2011 :)

Însă despre Revelion (tocmai pentru că este puțin diferit față de cel de la noi) și despre prima dimineața de după vă povestesc data viitoare, deși sper să nu mă prindă Paștele cu povestea neterminată :)

Oricum vă las cu toate pozele (selecție de 100 din cele 400, tot e bine)

10 comentarii

  1. Foarte frumoasa relatarea ta…si eu am fost la San Marino intr*o insorita zi de iarna/primavara (cam dardaiam un pic) insa am ramas impresionati cu siguranta!

  2. Si pe noi ne cred peste tot rusi, nu are neaparat legatura cu infatisarea cat cu acel “da” care le sare in urechi tuturor, dar si cu sonoritatea limbii, in general…

    Cat despre nelamurirea ta, rusii sunt plini de bani si calatoresc in prostie, sunt peste tot. Asa ca de-asta i-ai intalnit si acolo :-)

    @Ratatouille: Eu vad ca scrie Muzeul Statului, nu Satului :-)

  3. @Ratatouille: este Muzeul Statului :))

    @Loredana: și noi am rămas mai mult decât plăcut impresionați, nu ne-am așteptat la așa loc drăguț :)

    @Ioana: sigur că e vorba de Muzeul Statului :)) Să știi că pote a fost într-o oarecare măsura și infățișarea vinovată, pentru că s-a întâmplat să fim abordați în rusă și când ne plimbam pur și simplu și nu vorbeam, în rest prin alte țări mai suntem luați drept polonezi, norvegieni, suedezi (nordici în general) sau mai recent bulgari (asta nu o prea înțeleg) Și totuși pe acolo erau mai mulți ruși ca pe oriunde am fost. Am mai auzit că sunt plini de bani rușii, dar în continuare mă minunez cât de mulți au fost atunci în San Marino, să știi că prin Italia, Franța sau de exemplu Grecia nu am întâlnit atâția, nici vorbă. Eu cred că ei vor să vadă cum e într-un stat așa mic, căci de al lor așa mare s-au plictisit :)))

  4. Si pe mine ma cred si conationalii si vanzatorii Norvegian/Danez/German. Nici dracu’ nu crede c-as rus si-mi vorbesc ruseste rar, raspicat si tare. Sa pricep. Ma simt lezat in amorul propriu de fiecare data. :))
    Pai sunt banii din petrol (majoritatea) plus exact aceeasi dorinta ca a romanilor de a calatori afara. Ca nici in Rusia nu era voie. Singura problema este ca majoritatea petrolistilor sunt un fel de Becali si au in dotare o parasuta zgomotoasa. Dar nah, cum altfel sa te distrezi, sunt simpatici intr-un fel. Umor involuntar.
    Limba romana suna mult mai slav decat multi romani vor sa accepte (din motiv de sufixe si accent care omoara orice urma latina). In Paris, sa stiti, e plin de rusi, dar majoritatea sunt emigrati de la revolutia din 1917, deci sunt usurel la a doua, a treia generatie, sunt cetateni, vorbesc franceza perfect si nu mai sunt usor de recunoscut. Pe mine nu m-ati fi recunoscut si-s foarte rus, dar nu se simte nici un accent in franceza. In Romana da, spre frustrarea mea. Mai ales daca beau. In Franceza nici atunci.
    Vladimir

  5. Si noua ni s-a intamplat sa fim abordati in rusa fara sa fi fost auziti vorbind, si nu suntem blonzi :-) Probabil ca trasaturile noastre nu sunt chiar asa indepartate de ale lor.

    Eu stii cat calatoresc, si am intalnit o groaza de rusi peste tot. Sau daca nu i-am intalnit eu personal (ca na, chiar nu se intampla peste tot), mi s-a povestit ca sunt foarte multi rusi care vin in vizita. De catre localnici, desigur :-) Asta ca sa nu te mai miri pe viitor :-P

    In afara de rusi, noi am fost “confundati” si cu nemti, portughezi, bulgari (tot “da”-ul e de vina si sonoritatea limbii), asta din ce imi aduc acum aminte :-)

  6. Si noi am ajuns in San Marino, tot fara cazare si am nimerit,inevitabil, al Hotel Titano, unde nici atunci nu aveau camere, dar am dat de un chelner care lucra acolo si era din Ro si a rugat-o pe receptionera sa dea cateva telefoane in jur si in final ne-a gasit loc la Hotel Panoramic.
    Cand am fost noi, toamna, nu erau atat de multi rusi, dar…cum ei sunt multi…sunt de obicei este tot:)

Dă-i un răspuns lui Bianca Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.