Despre aripi

„Şi celălalt?”, înrebă regele?

„Îmi pare rău, sire, dar celălalt şoim se poartă ciudat; a fost poate atins de o boală rară pentru care nu se găseşte leac. Nimeni nu reuşeşte să-l desprindă de pe creanga pe care a fost aşezat în prima zi. În fiecare zi, un servitor trebuie să se caţere până la el pentru a-i aduce mâcarea.”

Regele chemă feluriţi veterinari şi vraci şi mari cunoscători în ale bolilor, dar niciunul nu reuşi să-l facă pe şoim să zboare.

Li-l dădu în grijă şi curtenilor, generalilor, sfetnicilor celor mai învăţaţi, dar nimeni nu izbuti să dezlipească şoimul de pe creangă.

De la fereastra sa, regele îl putea vedea stând nemişcat în copac zi şi noapte. Într-o bună zi, dădu un decret prin care le cerea supuşilor ajutor în privinţa şoimului.

În dimineaţa următoare, regele deschise fereastra şi spre marea sa uimire, văzu şoimul zburând superb printre copacii din grădină.

„Aduceţi-mi pe cel care a făcut această minune”, porunci el. La puţină vreme îi aduseră un tânăr ţăran.

„Tu ai făcut şoimul să zboare? Cum ai făcut? Eşti cumva vrăjitor?”, îl întrebă regele.

Intimidat şi bucuros, tânărul îl lămuri:

„N-a fost greu, înălţimea ta. N-am făcut decât să tai creanga. Şoimul şi-a dat seama că are aripi şi a început să zboare.”

Uneori, Dumnezeu îi permite cuiva să taie creanga de care stăm agăţaţi cu străşnicie, pentru a ne da seama că avem aripi.

Povestire din volumul Noi avem aripi – de Bruno Ferrero.

Sursa foto