Pledoarie pentru o zambilă

În curte la mine la Ineu cresc mai mult plante fără flori. Tot timpul am zis că e din cauza viței de vie care acoperă foarte frumos și răcoros curtea, mai ales vara. Trandafirii se dezvoltă frumos, fac multe flori și răspândesc un miros nemaipomenit, însă celelalte floricele, sărăcuțele rămân adesea numai cu frunzele.

Și totuși, primăvara, pe lângă peretele casei mai răsăreau câteva zambiluțe, violet… le adoram și nu le rupeam niciodată mai ales că în mintea mea ele și nu alte flori vesteau venirea primăverii. Erau subțiri și păreau foarte sensibile și neajutorate, dar cu toate astea mirosul lor făcea curtea betonată până-n dinți să semene cu o pajiște pe care îmi doream să alerg desculță.

În diminețile de martie când ieșeam din casă să plec către școală, treceam pe lângă ele, care, tremurânde și sfioase în roua dimineții îmi aminteau că viața lor scurtă e pe sfârșite încă din momentul în care începuse grăbită. Mă gândeam că poate diminețile următoare nu vor mai fi acolo decât frunzele țepene și inodore, așa că mereu, până ele dispăreau treceam dimineața prin dreptul lor…

Apoi când observam iminenta lor dispariție, o tristețe mă copleșea… eram melancolică și deși la dispariția lor primăvara era deja instalată duceam parcă dorul renașterii naturii, și-l duceam cu mine, uneori tot anul, chiar dacă mă prefăceam că uitam, chiar dacă venea vara și chiar dacă alte flori mai frumos colorate îmi luau ochii (nu la mine în curte), chiar dacă nu o spuneam, nu pricepeam de ce zambilele trebuiau să dispară….

Acum le-am plantat pe blog, ar trebui să rămână pentru totdeauna, nu vă puteam oferi ceva peren, nu-mi stă în caracter, dar floricica asta merge la voi, la cele care mă citiți cu drag și sunteți aproape de sufletul meu, la cei care reveniți din diverse motive aici (chiar dacă sunteți bărbați), la Mama de care mi-e dor și la prietenele mele care nu mă citesc, dar care știu că se gândesc la mine.

Cine a spus că nu se poate face primăvară cu o singură floare nu a văzut zambila din curtea mea de la Ineu :)

Poza e de aici, mulțumesc :)