PARIS, ultima zi.

După cum v-am spus despre ziua 5 vă las să citiți pe Starlog, oricum cred că deja am prea lungit povestea, pe unii poate i-am plictisit, dar uite că am ajuns și la ultima zi. Deja de luni eram cam amărâtă că povestea se termină, știam că după micul dejun merg cu Clau la Porte Maillot să ia autobusul de Beauvais iar apoi eu va trebui să hoinăresc singură prin Paris aproape o zi întreaga.

Ceea ce am și făcut. De la Porte Maillot am mers cu metroul până la Hotel de Ville. Aici era de văzut evident Primăria Parisului care arată incredibil de bine.

De aici, pentru că este foarte aproape am mers pe jos până la Centrul Georges Pompidou mai mult să văd exteriorul colorat decât Muzeul de Artă Modernă. Aflu că în înterior se află și Atelierul Brâncuși și brusc îmi pare rău că marți nu este deschis.

Fac o pauză la Mac, să-mi verific mailul și să beau un cappuccino, căci mă cam înmoiasem și realizasem ce nașpa e să vizitezi singur, nu-i mai înțeleg pe cei care fac turul Europei singuri cu rucsacul în spate (doar o părere), până nu de mult credeam că asta e grozav. Apoi plec spre Place Bastille unde planul era să cobor, să mă învârt prin împrejurimi și apoi să o iau pe jos și încetișor spre Gare de Lyon.

Deși aici se află și marea clădire a Operei (considerată cea mai mare Operă din lume), pe mine Piața asta excesiv de aglomerată nu m-a impresionat foarte tare. Poate eram deja la momentul în care nu prea mă mai impresiona nimic. Mă rog, s-a dovedit că nu era chiar așa căci odată ajunsă în Place de Vosges (cea mai veche piața din lume) am revenit la sentimente mai pașnice, căci am fost încântată de ce am văzut pe acolo.

Prin preajmă se mai găsesc Casa Victor Hugo și Catedrala Saint Paul. Am dat puțin cu ochii și prin magazinele cu suveniruri unde prețurile erau mult mai decente ca în centru. Apoi cu valijoara după mine am mers spre gară, nu înainte de a intra într-un alt Mac să savurez o înghețată și să refelectez asupra zilelor petrecute la Paris.

Concluzie: când vizitezi un oraș ca Parisul este clar că mergi cu mitul la tine, dar ceea ce e cu adevărat remarcabil este să te întorci dintr-un asemenea oraș cu mitul tot la tine, să descoperi atâtea și totuși să nu te debarasezi de mit. Eu m-am întors cu mitul la mine :)