Campioni de vis, gesturi de coșmar

“Ne-am obișnuit să-i glorificăm pe sportivi. Să-i ambalăm în locuri comune și în clișee uleioase. Să facem din ei ambasadori de conjunctură sau cotizanți la vistieria bucuriilor noastre zilnice. Eventual să-i transformăm în modele. propune un alt tip de abordare nu neaparat demitizantă, dar în orice caz realistă. Radu Paraschivescu ne amintește că au existat mari campioni care au ieșit în arenă și s-au comportat penibil, brutal sau fals. Câteva dintre rateurile lor atitudinale sunt descrise ironic pe alocuri caustic, în minieseurile din acest volum. Pusă la treabă, memoria îi readuce din cotloane pe campionii corigenți la bunul simț, fiindcă e bine să știm că sportul nu este nici pe departe o rezervație de nuferi. El cuprinde fotbaliști trișori sau decerebrați, boxeri ispitiți de ritualuri antropofage, maratoniști hoțomani și patinatoare care schimbă ierarhiile cu ajutorul răngilor și al bodyguarzilor. Iar noi vorbim prea mult despre fair-play și prea puțin despre renunțarea la criterii.”
Citatul pe care l-am dat descrie cartea mai bine decât aș fi făcut-o eu cu frazele mele, citatul se află ca o postfață pe coperta de final a cărții. Curiozitatea și numai ea m-a pus în mâini această carte, dar tot ce pot spune e că dacă iubești sportul, cartea o să-ți provoace repulsie la tot ce înseamnă el, sau aproape tot, pentru că este pe alocuri năpraznică, dar ideea ei este genială, îti trebuie curaj să o citești obiectiv.