Cum citim Șotron? Îndrumar de lectură

373513Titlu: Șotron

Autor: Julio Cortazar

Editura: Polirom, 2011

Nr. pagini: 547

Preț: 18,35 pe www.libris.ro

Șotron e un plan pentru vara asta. Întâi mi l-a împrumutat Lili, dar a rămas necitit din motive de “viața e prea scurtă și poveștile sunt prea multe”. Apoi l-am primit de la librăria online, Libris.ro și după ce l-am răsfoit, mi-am dat seama că o componentă esențială a lecturării lui, nu este doar povestea în sine, ci felul oarecum bizar în care este scrisă cartea și mai ales felul în care ea poate fi citită. Mi se pare fascinant modul ăsta de a face cartea de citit într-un fel atât de original. Trecem, deci, peste faptul că acțiunea sa este plasă în inima Parisului, ceea ce o va pune automat pe lista Travel by Books, și încercăm să vedem ce vrea Cortazar de la noi:

Îndrumar de lectură (de la începutul cărții)

În felul ei, această carte înseamnă multe cărți, dar mai ales două. Cititorul este invitat să aleagă una din următoarele posibilități: 

Prima carte se citește în mod obișnuit și se termină la capitolul 56, după care apar trei steluțe frumoase ce echivalează cu cuvântul “Sfârșit”. Așadar, cititorul va renunța fără păreri de rău la ceea ce urmează. 

Cartea a doua se citește începând cu capițolul 73, continuând în ordinea îndicată la sfârșitul fiecărui capitol.

Categoric o voi citi de două ori, începând cu modelul al doilea, căci sunt extrem de curioasă cum a gândit autorul acest slalom uriaș printre capitole și care este logica urmărită. Apoi, cel mai probabil că voi încerca și varianta scurtă, cele 56 de capitole.

Ați mai citit o astfel de carte? Acum, aș vrea doar să știu, dacă cineva care a citit chiar cartea aceasta ar avea recomandări pentru mine? Dacă abordarea mea e bună sau dacă ar trebui să citesc întâi cele 56 de capitole legate? Nu vreau să știu povestea, vreau doar să mă conving dacă e OK așa cum am gândit eu să o citesc. Îmi ard degetele pe ea, n-am citit recenzii, nu știu mai nimic despre intrigă, am auzit doar că e genială și nu aș vrea să îmi dovedească contrariul.

Deci, sugestii?

24 comentarii

  1. eu am citit varianta a doua. dar sa stii ca nu m-a prins. nu stiu de ce, dar nu a fost deloc deloc pe gustul meu. mi s-a parut prea alambicata pe alocuri, dar genul de incurcatura inutila, nu una care sa aiba sens in firul povestii. dar na, parerea mea :D

  2. Pe mine nu m-a prins deloc. Parca varianta 1 am citit-o, cu mari planuri de a o citi in ambele moduri. Mi s-a parut greoaie si frustranta si am renuntat la ideea mea initiala rapid.
    Totusi, nu te descuraja, s-ar putea ca tie sa iti placa, eu am auzit multe lucruri bune despre ea. :)

    1. Din cauza atâtor lucruri bune vreau să și eu să o citesc, dar deja sunteți două cititoare mari care nu au fost date pe spate de ea, hmmm… ce bine e să-ți spună oameni în care crezi varianta lor sinceră! Mersi :*

  3. N-am citit Sotron, dar din indrumarul de lectura vad ca se aseamana cu cartile lui Milorad Pavic, si ele structurate ca dictionar / povesti de citit pe carti de tarot / cuvinte incrucisate etc. Daca iti va placea Sotron, cauta-le.

  4. Buna Bia!
    Eu l-am citit in ordinea oarecum aleatorie… :) Acum vreo cinci, sase ani, deja, asa ca am amintiri destul de vagi. Stiu ca mi-a placut, dar a fost, totusi, o lecture greoaie! Mi-au placut mult mai mult (ba chiar le tin minte pe derost pe unele) nuvelele! Anul trecut, cind am citit “the marriage plot” al lui Eugenides, mi-am adus aminte de “Sotron”, desi cele doua romane nu sint legate, in aparenta, cel putin!
    Lectura placuta, in orice caz!:)

    1. Aham… buuun, strângem detalii, până acum cuvintele “lectură greoaie” au fost destul de folosite… grrrr… :)

  5. n-am citit “sotron”, dar stiu ca mi-au placut tare mult povestirile scurte de cortazar din “manuscris gasit intr-un buzunar”. e drept ca pe vremea aia citeam mult si aveam si gusturi literare un pic non-conformiste. si-mi placeau maxim proza scurta si scriitorii sud-americani. eu as zice s-o iei in ordinea alambicata :)

  6. Interesanta cartea, dar intrebarea ta mi-a readus in memorie manualul de limba romana al fiului meu din clasa a V-a sau a VI-a nu mai imi amintesc exact si care mi-a pus la grea incercare rabdarea de a descifra un manual. Literatura incepea dintr-un capat (ca sa-l numesc asa) si pentru partea de gramatica si alte cele, intorceai manualul si o luai de la coada. Temele de studiu fie la literatura, fie la gramatica nu erau nici ele in ordinea din carte, astfel incat, cand eram la pagina 27 , cand saream la pag.102, de imi venea ma iau cu mainile de cap. Experimentul nu stiu cat a durat cu aceste manuale alternative si sucite, dar pe mine ca pe mine, pe fiul meu il zapacise de tot, mai ales ca eu la inceput, il tot pisam sa-mi spuna daca a parcurs toata materia pana la lectia de zi si cand imi spunea ca nu, ma lua cu lesin. Am inteles mai apoi cum era cu tematica si cum se preda, dar pe mine m-a omorat. As vrea sa citesc “Sotron”, sa vad cat de departe sau cat de proape a fost experienta cu manualul de limba romana.

    1. Da, eu am fost elev de manuale alternative, dar eram în liceu deja, știu ce zici și nu te contrazic, cred ca se folosesc și azi manualele alternative, dar poate au mai umblat la “arhitectura” lor :)

  7. Eu aș zice să înceăi cu varianta a doua, și apoi cu prima. Așa mi s-a părut mai captivant:) Mi se pare mie sau Cortázar tradus e mai întortocheat decât în original?

  8. n-am citit cartea, dar acum ca ai amintit de ea, m-ar tenta sa vad despre ce-i vorba, tocmai pentru ca-si propune altceva :)

  9. Bia, eu chiar acum citesc Sotron! Sunt deja la pag 300 (eu am ales prima varianta pentru inceput) si imi place la nebunie! Aici, la noi, la Litere, se stie ca e in topul profilor nostri favoriti de la comparata si chestia asta m-a facut sa-mi doresc sa o citesc cat mai curand. Da, e o carte ‘greoaie’ pentru cei care nu-s filologi sau nu-s pe cale sa devina filologi, dar la indelunga ta experienta de lectura, nu cred ca va fi nicio problema! :-) Abia astept sa ne tii la curent cu felul in care te impaci cu Cortazar! Ca sa nu mai spun ca tu deja cunosti Parisul, si vei putea sa te orientezi altfel prin roman!

    1. Daaaa, păi Parisul este principalul motiv pentru care as vrea sa citesc romanul… Vă voi ține la curent, evident! Mulțumesc de încurajare, Cristina :*

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.