Cum să vezi ca un turist, oraşul în care locuieşti (azi: Clujul)

Am zis de multe ori: dacă locuieşti într-un oraş frumos ajungi după o vreme să îl consideri pe nedrept, banal. Îmi amintesc şi azi cât de frumos mi s-a părut Clujul prima dată când l-am văzut. Avem 17 ani, eram îndrăgostită cum numai la 17 ani poţi fi (imaginaţi-vă că mai am şi acum presat trandafirul pe care l-am primit atunci.. în Cluj), eram nerăbdătoare să descopăr locuri noi, eram probabil la începuturile mele de turist, fără să ştiu de fapt cum este să fii un turist şi eram… mică big grin

Aşadar am văzut Clujul de undeva de sus de la Cetăţuie şi am zis că daaaa, e dragoste la prima vedere. De atunci şi până m-am mutat definitv (cică) în Cluj a mai trecut ceva vreme, dar când am venit ca să rămân, parcă a murit ceva în acea dragoste (cumplit destinul ăsta al omului), adică mi se părea totul foarte accesibil, tangibil, al meu cumva… murise mitul, asta ca să nu o mai lungim. Nu că nu mai era Clujul la fel de „mândru”, ba poate chiar era mai fain, dar… noah, eu era de vină. După ce am facut şcoli pe aici, după ce m-am angajat (întâi ca PR la o agenţie imobiliară, deci am învătat sute de străzi într-un an şi ceva cât am lucrat acolo), era poate normal ca din mit să mai moară, mai ales că îmi făurisem vise noi la poalele dealului Feleacului.. eh….

Dar, nu am vrut şi nu vreau să rămână aşa… astfel că de câte ori am avut ocazia, mi-am propus să văd oraşul „meu” şi altfel, adică ceva în genul: poate într-o zi nu va mai fi al meu, aşa că hai să mă bucur de el acum, să merg cu ochii pe sus pe la clădiri, nu pe jos pe la asfalt sau gropi, să urc la Cetăţuie atunci când timpul mi-o permite, ca să îmi amintesc cum m-am îndrăgostit de acoperişuri fierbinţi, să mă opresc uneori din rutina de zi cu zi şi să mă aşez pe o bancă pe malul Someşului, să intru prin Biserici şi Catedrale şi să le văd ca şi cum aş intra în ele pentru prima dată, să văd 360 de grade într-o piaţă, nu să am ochelari de cal şi să îmi urmez robotizat şi anost drumul…”

Şi vreau să vă spun că mai mult sau mai puţin, aşa am făcut, în plus am profitat de fiecare ocazie când aveam musafiri ca să mă comport şi eu ca un musafir prin oraş, să văd mereu cu ochi curioşi locuri pe lângă care am trecut de alte zeci sau sute de ori, să mă opresc la o terasă şi să mă comport ca şi cum aş fi la o terasă pe malul Senei sau la umbra platanilor, să respir şi să-mi dau răgaz. Să mă simt poate, ceva mai bine ca şi musafirii pe care i-am luat în „turul Clujului” şi paradoxal, dar cred că le-am insuflat ceva din asta şi lor făcându-i să se simtă bine primiţi pe aici (sper!) happy

Sâmbăta trecută a fost un astfel de moment, am avut musafiri şi pe lângă musafiri am avut şi o vreme minunată, cu 20 de grade de primăvară adevărată pe care am aşteptat-o ca pe pâinea caldă… Am pornit în oraş şi am văzut… atât de multe, încât mi-a venit ideea de a le dezvolta mai pe larg pe toate în postări separate pentru că deşi aici lângă mine, niciodată nu am vorbit despre ele ca despre nişte obiective turistice: „Catedrala” Catolică Arhanghelul Mihail, Biserica Piaristă, Biserica Franciscană, Piaţa Unirii, Piaţa Muzeului, Bulevardul Eroilor, Piaţa Lucian Blaga, Hotelul Melody, Cetăţuia şi Doamne câte ar mai fi şi în ce lumină frumoasă le-am văzut zilele trecute, îmi părea rău că nu sunteţi toţi aici cu mine să le vedeţi şi voi… Dar dacă o să veniţi, o să fiu aici pentru voi … şi pentru mine winking

Promit să vă arat poze (din Cluj) mai multe pe viitor winking

7 comentarii pentru “Cum să vezi ca un turist, oraşul în care locuieşti (azi: Clujul)

  1. Bianca, eu cred ca timpul petrecut in orice loc, in orice tara, netezeste in final senzatiile, imaginile, trairile, si creeaza obisnuinte si automatisme care devin o „a doua natura”. In fond, suntem fiinte sortite adaptarii… Depinde de noi sa mentinem „ochii deschisi”. Bineinteles, nu vei avea cum sa vezi, sa simti, sa traiesti „ca prima oara”. Personal, imi doresc sa nu fi vazut, de ex., Provence niciodata; si atunci, pentru ca nu mai am cum sa o vad prima data, incerc sa o vad inca o data happy Altfel. Caci trec cu privirea dincolo de ziduri, de cladiri, de panorame, de peisaje, si descopar „miezul” – oamenii locului (caci omul sfinteste locul, nu-i asa?)…

  2. Eu am vazut o data clujul prin 1998. Am stat o saptamana si am vizitat. Habar nu am ce s-a intamplat, dar nu ne-a placut de loc si nici nu-mi amintesc nimic. Decat ca ne-a fost foame si n-am gasit restaurante bune cat am stat acolo. Acum mor de ciuda, toata lumea il lauda, iar eu in afara de o statuie cu Avram Iancu (de care nici un bag mana in foc ca am vazut-o in Cluj..), nu-mi amintesc absolut nimic. Iar in pozele de acum pare traznet! Si ma tot intreb, s-a schimbat chiar atat de tare Clujul din ’98? Sau eram eu prostan in perioada aia? Sa fi fost foamea de vina? Ca eu la 19 ani cati aveam atunci eram extrem de entuziast, nu se intampla sa-mi dsiplaca ceva, iar Sibiul si Brasovul (aceeasi perioada) mi-au placut grozav. Asa ca sigur-sigur, vreau sa mai vad o data Clujul! Foarte tare!
    Vladimir

  3. Frumos!
    Cand locuiam in Bucuresti mi-am propus de multe ori sa plec la plimbare pe strazi, exact ca un turist, cu aparatul foto in mana, sa incerc sa il descopar, sa il vizitez. De cateva ori am reusit. E interesant sa iti descoperi propriul oras, sa il privesti dincolo de banal, de obisnuit, de viata cotidiana.
    In cazul tau, Clujul sunt convinsa ca are multe de aratat..n-am fost niciodata din pacate acolo.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*


Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.