Arta de a avea intotdeauna dreptate

Titlu: Arta de a avea întotdeauna dreptate

Autor: Arthur Schopenhauer

Traducerea: din germana Gabriel H. Decuble

Editura: ART

Nr. pagini: 112

Nota: 10/10 (fără justificări, este foarte bună, e un must în materie)

Preț: 25 de lei sau 19,50 lei pe librariaonline.ro

 

Arta de a avea întotdeauna dreptate, a lui Arthur Schopenhauer este o carte deosebit de savuroasă dar și de valoroasă, care vorbește pe înțelesul tuturor despre dialectica eristică (arta de a vorbi în contradictoriu).  Mai jos vă prezint câteva linii extrem de adevărate care nu neaparat că vă vor ajuta să deveniți niște artiști ai disputelor, dar cu siguranță vă vor da idei de replici inteligente sau vă vor demonstra că de cele mai multe ori nu avem  parteneri în comunicare de luat în seamă sau care nu pot fi combătuți:

Cel care poartă o dispută, de regulă, nu o face în numele adevărului ci în numele afirmațiilor sale. (din 2 persoane, 3 procedează așa)

Cine iese victorios dintro ceartă nu s-a bazat, foarte adesea, decât pe viclenia și abilitatea cu care și-a apărat considerațiile și doar rareori pe corectitudinea puterii de judecată cu care și-a formulat enunțul. (cred că toți ne-am certat la un moment dat cu părinții, nu? )

Cu cât mai generală este o opinie cu atât mai atacabilă este.

Dacă vrei să tragi o concluzie, atunci nu trebuie să lași altora posibilitatea să o prevadă […] pledează-ți cauza prin învăluire.

Adevărul poate reieși și din premise false, pe când neadevărul niciodată din premise adevărate.

Adversarul trebuie înfuriat: căci astfel el nu mai este capabil să judece corect și să profite de ascendentul pe care îl are eventual asupra noastră. Îl putem înfuria fiind pur și simplu impertinenți, sâcâindu-l și fiind în chip vădit nedrepți cu el. (ahh, de-aș putea face asta, aș fi cea mai tare din … discuție) happy

Dacă observăm că urmează să pierdem, atunci trebuie să realizăm o diversiune; altfel spus enunțăm ceva care nu are nicio legătură cu discuția în cauză, dar care dă impresia că ar avea vreo legătură și-ar fi un argument impotriva adversarului.

Totul devine un simplu joc, dacă poți invoca o autoritate pe care adversarul s-o respecte.

Ceea ce adversarul nu înțelege poate acționa adesea ca o autoritate.

Foarte puțini pot gândi dar toți vor să aibă opinii. (Iubesc această afirmație și mereu îmi amintesc de ea când îi aud pe unii ce scot pe gură) happy

Pe om nu-l interesează decât satisfacerea propriei vanități și nicio rană nu doare mai tare decât vanitatea lezată. ( am zis că îmi fac o plăcuță cu asta și am să o port în poșetă și o scot de fiecare data când încep o discuție cu cineva care se crede buricul pământului) winking

E dreptul oricărui om să bată câmpii. (acesta este replica preferată a lui Schopenhauer cu care obișnuia să se ia de Heghel)

Și cea mai tare din toată cartea, un fel de motto al celor care au impresia că au pus B-ul în banana: căci nu adevărul e important ci cine câștigă (aș merge până în pânzele albe ca să demonstrez că nu-i așa, chiar dacă asta ar însemna să mor pe drumul până acolo). N-am dreptate? happy

4 comentarii pentru “Arta de a avea intotdeauna dreptate

  1. @Maya: ce mult mă bucur… ce te-ai gândit să citești de la el? mie îmi cam place ce scrie, chiar dacă mai dă cu bâta în bală uneori…

  2. happy HEGEL…si mai jos …nu ai dreptate!E absurd!!! Viata trebuie traita ! Pentru ce sa mergi pana in panzele albe ? happy Ti-am dat like oricum…

    1. Da, Hegel, scuze happy Pai nu trebuia sa-mi dai like pe (NV ca la Poker), mai bine dezvolti de ce sustii ca n-am dreptate. Mersi de vizita winking

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*


Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.